1,892 matches
-
Ce lucruri să meargă? — Pentru cineva ca tine. — Ca mine? Întrebă Duncan. Ce vrei să zici? Fraser se depărtă. — Știi prea bine ce vreau să zic. Nu știu. Probabil că știi ce se spune despre tine aici. Duncan simți că roșește și mai mult. Asta se spune despre oricine. Despre oricine cît de cît cultivat; despre oricine căruia Îi plac cărțile, muzica. Care nu-i o brută, cu alte cuvinte. Dar, de fapt, brutele sînt cele mai rele la astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ăsta-i ocupat, băiete! Încearcă la altul! — Stai acolo de o jumătate de oră! — Ce, nu poate omul să stea puțin de unul singur? Pilotul dădu un picior În ușă cînd plecă. — Du-te naibii! — Du-te dracu’! zise Reggie roșind. Părea mai mult jenat decît furios. Surprinse privirea lui Viv și se uită În altă parte. — Un tip pe cinste! bodogăni el. — Nu-ți face griji, zise ea dînd din umeri. Aud lucruri și mai rele de la fetele din dactilografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lași aici. Atunci, fă-o și tu, spuse Alec Vorbise Încet. Duncan Își ștergea nasul cu mîneca și nu era sigur dacă auzise bine. — Ce? Fă-o și tu, repetă Alec. Se uitară unul la altul. Fața lui Alec se roșise mai mult ca oricînd; Își supse buzele, fără să-și dea seama, zîmbind nervos și dezvelindu-și dinții strîmbi. Se apropie de Duncan și-l luă de umeri, astfel Încît acum stăteau față În față doar la distanță de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
singur epitaf, și acesta să fie la fel ca al marelui T. E. Lawrence, „ne-am luat soarta oamenilor În mîinile noastre și ne-am scris testamentul pe cerul Înstelat.“ Duncan Îl privi uimit pe Alec. — E al naibii de deștept! Alec roși. — Chiar crezi? Îl Întrebă el de parcă s-ar fi intimidat. M-am gîndit la asta În drum spre tine. — Ești genial! Alec Începu să rîdă. Dar rîsul suna mai mult a chicot ca de fată. — Este În regulă, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de culoarea sosului, și-i făcuse un capac. Capacul era folosit drept planșetă de scurgere. Erau cîteva vase pe ea, iar lenjeria lui Duncan și a lui taică-său era la Înmuiat În sodă, Într-o găleată de zinc. Duncan roși cînd le văzu, și dădu repede găleata la o parte. Alec Îndepărtă vasele, bucată cu bucată, punîndu-le pe masa de bucătărie. Apoi apucară amîndoi de capetele capacului și-l ridicară. Apa rămăsese acolo de la o baie pe care tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sunt la fel, Ni-e vădită trecerea aceasta Și mi-e rece, tristă, albă, țeasta; Gândul, numai el, rămas rebel Își întoarce umbrele din ape, Își adună sori din dimineți, Vreri ursite, pentru șapte vieți, Și eternitatea mai aproape... Nu roși zănatecului gând, Iartă-l și împacă-te cu dânsul, Bucuria doar, să-ți nască plânsul Spasmului de noapte aiurind... Morții sunt cu toți la fel, vezi bine, Lasă-i lumii lor fără suspin, Când spre tine-nfometat eu vin Și-mi
MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83835_a_85160]
-
dar, N-am avut cu ce s-o sar. Sex(agenar), pe plajă Admiră moșul în călduri Un stol de blonde dezbrăcate; De când nu-i apt de aventuri, Așa se umple de păcate. Mărturisire la vârsta a treia Eu nu roșesc în fața damei Ce azi detestă impotentul, Fiindcă muza epigramei O satisfac doar cu talentul. Lamentare (Creatorului) Când mi-ai croit din coastă-o soață, Și carne mai aveam pe oase, Dar Eva-mi face-așa o viață, Că-mi numeri
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
adeptul șoferilor. Tata e de vină. M-a nenorocit pe viață obligându-mă să mă duc la școală cu Jaguarul, cu șofer. Asta sunt, n-am ce-i face. Nu pot să mă schimb, nu-i așa? se alintă Julie, roșind un pic. Nu, draga mea, gânguri Muffy consolator. Dacă nu-ți place să mergi pe jos, nu-ți place, și asta e. Uită-te la mine, eu am trei șoferi! Avem unul la casa din Palm Beach, unul la Aspen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu-ți poți închipui cum îți taie pofta de mâncare petrecerile astea. Zach zâmbi și se uită seducător la mine. Ești cea mai spirituală fată din New York? Sau doar cea mai frumoasă? mă întrebă. Nici una, nici alta, i-am răspuns roșind. În sinea mea eram flatată până peste poate. — Eu cred că ești și una, și alta, îmi replică. Mă fermecase total, în proporție de 150%. Eram fericită să stau pe genunchii lui Zach. Doar nu puteam să refuz pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se ivise ocazia asta, nu-mi era deloc pe plac. Pentru prima oară, Charlie era mut ca un pește. Mai mult decât atât, am observat o expresie ușor timidă, jenată pe fața lui. Dumnezeule, nu-mi venea să cred, Charlie roșise. Se lăsă o tăcere penibilă. Credeam că ai plecat la LA, am spus în cele din urmă. Ce cauți aici? —Hmm... păru Charlie din ce în ce mai stânjenit. —Poftim? —Sincer, nu puteam veni la petrecere, după cele întâmplate ieri. —Înțeleg, am zis. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mine. Trebuia să mă adun. Nu venisem să pun la cale un alt scenariu regretabil cu Charlie. —Ei bine, Dumnezeule, sunt atât de jenată de ce s-a-ntâmplat ieri, am murmurat în cele din urmă. Acum era rândul meu să roșesc. Charlie, îmi pare tare rău pentru ce-am spus. Nu cred că mama ta e o snoabă și n-am vorbit serios când am spus că ai încercat să mă păcălești și îmi place de tine... Nu cred că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-și lăsase Însărcinată una dintre paciente ar fi dus la eliminarea sa din corpul medical. Și totuși era evident că ținuse la tînăra femeie și că-i plîngea moartea În felul său ambiguu, o dată Înfruntînd hoardele ostile de la Înmormîntare, altădată roșind stingherit, cînd l-am surprins singur lîngă piatra de mormînt. Orgoliul și auto-Învinovățirea Împărțeau haina rafinată a personalității sale, și m-am Întrebat, jenat de-un asemenea gînd, dacă nu cumva alesese marmura care să se potrivească perfect cu nuanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul culesului de roade, care totdeauna umpluseră coșarele din Goldana cu pulbere de aur. Înainte ca soarele răscopt din vară, cu pântece împovărat de lapți-i roșii, să salte pe culmile de dincolo de Baisa, bărbați eficienți și harnice femei se amestecară, lărmuind, printre combine întârziate, ce înțepeneau brusc, spre disperarea de paradă a asistenței. Tractoare capricioase, mai încăpățânate decât catârii de stepă și decât cămilele bactriene, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cumpărături, nu se spune că face safteaua, ci se întrebuințează arhaicul a face pocinogul. Între timp, expresia căpătase alte conotații! Îi desluși, cu insolență, tinerei femei înțelesul pe care mahalaua Capitalei îl are pentru termenul de pocinog, făcând-o să roșească. La fel precum o doamnă ce purta eșarfa mov a zburdalnicei inimi, care preluase din mers o pungă de kivi, cumpără și el, de amorul artei, o cunună de usturoi. Înghesui grăbit usturoiul în valijoara cu rufe murdare, se supuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
inima simțitoare în fața lacrimilor amare ale mamei sale care l-ar fi împiedicat să facă ceea ce-și dorea atât de mult. Să lupte. Ți-e teamă, Carol? Nu. Conștient că ofițerul vede adevărul cel puțin diluat din cuvintele sale, roșește până în vârful urechilor. Adicăă... da. Dar numai un pic, adaugă el grăbit. Tuturor ne este frică atunci când glonțul șuieră la ureche. Și nu este slăbiciune să îți recunoști teama, dimpotrivă, arată încredere în forțele tale. Asta face diferența între curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vine a crede că un român ar putea fi trădător. Ce oameni buni! Ce inimi de creștin! Foarte bine fac că ne iau așa dulce și cu bunătate. Este mijlocul cel mai bun de a ne face și pe noi roși - roși de rușine și mânie despre nemernicia și îndrăzneala cu cari nu se sfiesc a ne imputa lucruri de cari sânt capabili numai ei. Să ne acuze și de trădare - am avea ceva de râs. [12 august 1878] TEODOR DOERING
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a crede că un român ar putea fi trădător. Ce oameni buni! Ce inimi de creștin! Foarte bine fac că ne iau așa dulce și cu bunătate. Este mijlocul cel mai bun de a ne face și pe noi roși - roși de rușine și mânie despre nemernicia și îndrăzneala cu cari nu se sfiesc a ne imputa lucruri de cari sânt capabili numai ei. Să ne acuze și de trădare - am avea ceva de râs. [12 august 1878] TEODOR DOERING Alaltăieri
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sânt liberali din convingere pură și dezinteresată se pot consfătui și înțelege prea bine în toate cestiunile cu partidele opuse. Cu cine nu ne putem înțelege dintre roșii e lesne de spus: nu ne putem înțelege cu aceia cari sânt roșii nu pentru că sânt convinși, ci pentru că n-au nimic și nu știu nimic, pentru cari stăpânirea roșie e singura cale de-a-și întreține existența, {EminescuOpX 227} cu elementele economicește și social nesănătoase, cu cumularzii, semidocții, advocații fără pricini, vânătorii de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
căpățâna scriitorului radical, în una din două aserțiuni cari se esclud una pe alta. Unii strigă: Conservatorii nu mai pot de bucurie. Alții: Conservatorii nu mai pot de necaz. Îndeosebi "Romînul" ne atribuie o bucurie estraordinară, precum ar avea-o roșii bunăoară daca Fundescu ar ajunge împărat în țara cazalbașilor sau Dame prezident al Republicei Franceze, pe când ciracii "Romînului" ne prezenta publicului lor ca pe niște oameni cărora li s-a necat corăbiile. În faptă amândouă aserțiunile sânt egal de greșite
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
această proporție se va vedea că, daca partidul conservator are vreun interes, e desigur acela al stabilității, al unui guvern regulat, conștiincios și iubitor de țară, nicidecum însă pe acela de a veni numaidecât la putere. Ce sânt însă dd. roșii când n-au puterea în mîni? Nimic decât palavragii de cafenele, ajunși în trista stare de-a purta iarna pălării de paie și hăinuțe de dril. Am înțelege încă daca s-ar vorbi pur și simplu de ambiția de a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
al lui Vodă Cuza și a lovirii sale de stat. Cumcă modul de împroprietărire a fost vicios se vede însă din rezultate. Niciodată țăranul român n-a stat mai rău decât după împroprietărire, astfel cum ea a fost făcută. D-nii roșii însă, cari combat lovirea de stat, au cu toate acestea pe autorul lovirii ca ministru de interne, au în cabinet pe omul pe care acum câteva luni îl numeau prin "Romînul" meșter în sustracțiune și trădător al țării în cestiunea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
desigur! Drum bun! Și nu-l regretăm. Însă puțini oameni sânt aceia cari, după ce au băut și mâncat într-o casă, scuipă pe prag după ce au părăsit-o. Dar cine cunoaște pe d. Boerescu nu se va mira de nimic. Roșii până ieri nu erau oare pentru dumnealui tâlhari, asasini, tovarăși ai lui Nobiling și Hoedel? Și astăzi dânșii nu reprezintă, fără o schimbare chiar de formă în șeful ministerului, care astăzi este acelaș din 1877 - 1878, în timpul acestor frumoase epitete
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-l umilești primul prin cuvintele pe care i le-ai spus și să bem împreună un pahar de vin. Măi creștinilor, continuă ea văzând că vorbea copacilor, dar toate astea ce importanță au? E curios cum abia după mulți ani roșim că n-am râs când trebuia de femeia pe care o iubim. Măi creștinilor! așa se exprimase Matilda, adică mă punea pe același picior de egalitate cu bărbatul ei. Devenisem "creștin". Și ne lua de sus, ironizîndu-ne pentru calitatea discuției
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nu doresc să mă apropii! O părere rea despre mine e un scut de apărare împotriva amestecului și a compromisului cu cei pe care îi disprețuiesc. Le dau șansa să mă disprețuiască și ei. Ce făcusem însă aici? Simții că roșesc, fiindcă îmi dădeam seama că îmi plăcuse, și vrusesem să plac și eu. Și, desigur, toată lumea văzuse și mă disprețuise, lucru pe care nu-l mai premeditasem, fiindcă deși hotărâsem să nu-i mai văd de-aici înainte, nu dorisem
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tine din ceea ce ai făcut tu, de pildă, azi? Nu timp de o clipă, fiindcă ne putem pomeni că săvârșim într-o clipă o enormă gafă, sau chiar timp mai îndelungat, să alunecăm pe o pantă aiurea, până ne trezim roșind, cum făcusem eu cu Tamara, dar pe tine te urmărește după câte înțeleg mai demult, ca un blestem, această alunecare; ești conștientă de ea, dar nu vrei să-i spui pe nume. "Ei, râsei eu, e ușor să spui că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]