17,843 matches
-
mine cu o privire calmă cum o examinez. Am pipăit zgârieturile de pe portiera stângă și de pe panourile caroseriei și am explorat cu mâna șanțul adânc ce se întindea cât era mașina de lungă de la stop și până la far. Pe apărătoarea roții din spate era imprimată vizibil amprenta masivei bare de protecție din față a celeilalte mașini, semnătura inconfundabilă a Lincolnului lui Vaughan. Am pipăit șanțul curbat, la fel de clar ca și despicătura rotunjită dintre fesele tari ale lui Vaughan, la fel de bine definit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
roșu la câteva semafoare, amenințați din toate părțile de mașinile care veneau dinspre aeroport. Undeva deasupra noastră, Catherine străbătea puntea descoperită a podului. Vaughan își croia drum prin traficul de după-amiază, călcând frânele în ultimul moment și înclinând mașina pe roțile exterioare la fiecare întoarcere în viteză la sensurile giratorii. Cu o sută de metri în urma lui, eu parcurgeam în goană sectorul de drum drept către rampa de coborâre. Oprindu-se la răscruce pentru a permite trecerea coloanei huruitoare de autocisterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ar fi ieșit la iveală scheletul de dedesubt. Așteptând în spatele lui într-un blocaj de trafic pe autostrada din Northolt, am observat că avea două gemulețe posterioare sparte. Daunele suferite de mașină s-au înmulțit constant. De pe apărătoarea stângă a roții din spate se desprinse un panou și bara de protecție din față rămase agățată de pinionul șasiului, curbura ei ruginie atingând solul la fiecare viraj. Ascuns după parbrizul prăfuit, Vaughan ședea aplecat peste volan în vreme ce conducea cu viteză de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
înălța acoperișul zdrobit al autocarului liniilor aeriene. Am apucat-o de braț pe Catherine, gândindu-mă la încercările false făcute de Vaughan împotriva ei la acea răscruce. Mașina mea zăcea lângă autocar în lumina orbitoare a lămpilor cu arc. Avea roțile încă umflate, însă restul caroseriei era de nerecunoscut, lovită parcă din toate direcțiile, din interior și din exterior deopotrivă. Vaughan gonise pe puntea descoperită a podului cu viteză maximă, încercând să se lanseze spre cer. De pe platforma superioară a autocarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sau chiar Islanda. De fapt, oamenii veniseră să-l petreacă pe Takamura, care decisese, în urma eșecului înregistrat în fața lui Vișină, să se întoarcă pe meleagurile lui natale, unde nimeni nu-i căuta nod în papură sau îi punea bețe în roate. - Rămâi, nene Takamura, rămâi, se rugau fanii lui de el. Nu poți să ne lași singuri! Avem nevoie de tine, de ajutorul tău! Dar Takamura era de neînduplecat. Se îndreptă cu pași siguri și amărâți spre check-in. Nu auzea cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Puhoiul de apă de sub Aurel îl ridică, cu tot cu prosop, din ce în ce mai sus și din ce în ce mai sus și mai sus, împingându-l totodată înspre faleza din care apa mușca cu furie, în cele din urmă așezându-l ușor sus, pe faleză, chiar lângă roțile Volkswagenului. Toată treaba durase douăzeci de secunde, timp în care Aurel citise o jumătate de pagină. Oamenii în pulile și pizdele goale care fuseseră martorii celor întâmplate încremeniră. Le venea să aplaude, sau să plângă, sau să creadă în Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ai lăsat pe mitocanul ăla să scape nepedepsit? Tu ești un geniu, pe când el... el e un nimeni! Ești un om atât de bun! Adăugă fata lingându-mă pe gât. - Hm, da... am răspuns zâmbind și călcând acceleratorul până la fund. Roțile mușcară din asfalt și, din punctul de vedere al unui improbabil martor care, fumând, o privea de la un balcon, mașina dispăru în noapte. 8/9 octombrie 2004 DREPTATEA LUPULUI Pe fundul fântânii era un întuneric de puteai să-l tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și plin de ulei pe față. - Swerewald, împăratul Elveției și al Subgaliției, am răspuns, arătându-i legitimația. - Scuze, a zis el smerit și și-a aruncat afară clienții, după care a ieșit și el, punând la ușă un lacăt cât roata carului. M-am așezat la un pian care sclipea într-un colț și am început să clipocesc la el ceva de Rolling Stones, acompaniindu-mă cu vocea. „I can’t get no satisfaction“, cântam. „No no no“ „Hei hei hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se sărută. Fata din tren îi privește în continuare. Fata de pe câmp îngenunchează în fața bărbatului, îi scoate penisul din pantaloni și îl ia în gură. În momentul acela, fata din tren trage semnalul de alarmă. Trenul se oprește pe câmp, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și privește la câmp, unde nu mai este nimeni. Fata o ia la fugă pe câmp, plângând, și strigând: „Răzvan! Răzvan!“. Fuge ca o disperată, scaieții și ciulinii o zgârie pe picioare, este desculță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe geam. Vede pe câmp un bărbat care merge alături de o femeie. Cei doi se opresc și se sărută, după care femeia îngenunchează și începe să-i sugă penisul bărbatului. Fata din tren trage semnalul de alarmă, trenul se oprește, roțile scârțâie îngrozitor. Fata coboară din tren și aleargă pe câmp, dar bărbatul și femeia nu mai sunt acolo. Fata plânge și o ia la fugă pe câmp, desculță, strigând: „Matei! Matei!“. Fuge ca o disperată, ciulinii și scaieții îi zgârie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prieteni. Îl vedeam des. Ferma era la o oră de mers cu mașina, iar ei veneau aproape în fiecare zi să aducă produse sau să-și facă aprovizionarea. Unul dintre membrii batswana făcuse niște cursuri de infirmier și pusese pe roate un soi de clinică ce se ocupa de problemele medicale minore. Îi deparazitau pe copii și-i ungeau cu cremă contra infecțiilor cu ciuperci, chestii de felul acesta. Guvernul le asigurase o mică provizie de medicamente, iar Burkhardt făcuse rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
totul e la nivelul solului și nu există nimeni care să calce pe ei? Îi trebuiră câteva momente ca să-și obișnuiască ochii cu întunericul dinăuntru, dar după un timp văzu că nu-i nimic periculos. Pompa era acționată de o roată mare, care era pusă în funcțiune de un motor diesel vechi. Domnul J.L.B. Matekoni oftă. Aici e buba. În general, te puteai baza pe motoarele diesel vechi, dar venea un moment în existența lor în care, pur și simplu, trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se auzise până acum fusese doar ciripitul păsărelelor în salcâmi. De data asta era un zgomot produs de oameni. Se uită în jur, dar nu văzu nimic suspect. Apoi se auzi din nou, înaintând spre tufișuri, un scârțâit ca de roată neunsă. Probabil unul dintre orfani împingea o roabă sau se juca cu una din mașinuțele acelea pe care copiii le confecționează din bucăți de sârmă ruginită și tablă. Domnul J.L.B. Matekoni își șterse mâinile cu o bucată de cârpă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
poteca sinuoasă: era un scaun cu rotile în care stătea o fată care își acționa singură scaunul. Când își ridică privirea de la cărarea din față și dădu cu ochii de domnul J.L.B. Matekoni, se opri cu mâinile încleștate de marginile roții. Se uitară o clipă unul la altul, apoi ea zâmbi și începu să-și croiască drum pe ultimii metri ai cărării. Îl salută politicoasă ca un copil bine-crescut. Ce mai faceți, Rra? îl întrebă ea, întinzându-i mâna dreaptă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-l scotea scaunul cu rotile. — Scaunul tău scârțâie, aduse el vorba. Așa face întotdeauna? Ea clătină din cap. — Face așa de câteva săptămâni încoace. Cred că s-a stricat. Domnul J.L.B. Matekoni se lăsă în genunchi și se uită la roți. Nu mai reparase vreodată un scaun cu rotile, dar era evident ce se întâmplase cu acesta. Cuzineții erau uscați și prăfuiți - un pic de ulei o să facă minuni - și urma la rând frâna. Asta explica scârțâitul. — O să te ridic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spuse. O să stai sub copac până îți aranjez scaunul. O ridică pe fetiță și o așeză cu blândețe pe pământ. Apoi, răsturnând scaunul, eliberă piedica frânei și ajustă pârghia care o punea în funcțiune. Unse cuzineții, apoi învârti de probă roțile. Mergeau ca unse și scârțâitul dispăruse. Întoarse scaunul și îl împinse spre locul unde stătea fetița. Sunteți foarte amabil, Rra, îi mulțumi ea. Trebuie să mă întorc acum, să nu creadă educatoarea că m-am rătăcit. Porni pe cărare, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aminti, pentru o clipă, ce a însemnat copilăria lui acolo, în sătuc, cu mulți ani în urmă. Își aduse aminte cum se bucurase de bunătatea mecanicului auto local, care-l lăsa să lustruiască camioane și să-l ajute să vulcanizeze roți și care, prin bunătatea lui, îi scosese la iveală și-i nutrise vocația. Era ușor să schimbi viața celor din jur, atât de ușor să schimbi ambianța în cămăruța în care-și duceau zilele. — Cheamă-i, acceptă el. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dimineața aceea, sosi domnul Letsenyane Badule, hotărî că acesta va fi primul caz al lui Mma Makutsi. Sosi într-un Mercedes Benz, dar era un model vechi, în concluzie insignifiant din punct de vedere moral, cu urme de rugină în jurul roților din spate și cu o adâncitură vizibilă în ușa de pe partea șoferului. — Nu sunt genul de persoană care apelează la detectivi particulari, mărturisi el așezându-se tulburat pe marginea fotoliului confortabil, rezervat pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ea îl ascultă cu atenție. În schimb, băiatul nu părea să fie interesat de subiect. Totuși, nu intraseră zilele-n sac. O să-l ia la service și o să-i pună pe ucenici să-i arate cum se scot șuruburile de la roți. Asta ar putea face și un băiețel de vârsta lui. Cel mai bine e să începi de mic meseria de mecanic. E o artă pe care ideal ar fi s-o furi de la tată. Oare Iisus însuși n-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îl întrebă domnul J.L.B. Matekoni pe băiat. E un vehicul important. Cunosc foarte bine mașina aia. Băiatul se uită în pământ și nu spuse nimic. — E o mașină albă și frumoasă, comentă fetița din spatele lui. E ca un nor pe roți. Domnul J.L.B. Matekoni se întoarse și o privi. — Bine spus. Remarca i se potrivește de minune acestei mașini, o lăudă el. O să țin minte asta. — Câți cilindri are o astfel de mașină? se interesă fetița. Șase? Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că-s îmbrăcat în geacă de ofițer, luată de la văru-meu dup-o partidă de pocher. - Nu știu, e posibil, așa se-aude... - Nu prea-i voie să spuneți, confidențial, secret de serviciu, ordine, socoteli... da’ hai, între noi, e pe roate, se pornește? Sau, zâmbește pișicher, dacă n-o fi deja începută, de multișor... - Ar fi... - Așa credeam și eu! Și chiar le-am spus și băieților la firmă că toată povestea din ziare cu desființarea, cu disponibilizarea e praf în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dau de o barieră de lemn. Nu văd pe nimeni, dar ea se ridică, de-acolo începe un drum pietruit, cu bazalt cenușiu, și intru în Budapesta, chiar într-o piață de vechituri. Sunt niște cărucioare ca niște vaporașe pe roți, mai înalte ca mine, cu multe cufere pe ele. Parcă într-unul din ele doarme un băiat. Sau e o marionetă? Mi se taie picioarele, n-am nici un fel de acte, nici o hârtie, abia acum văd că-s în niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cete în mijlocului drumului, dar sunt mai altfel, unii albi, alții maronii, alții cu blana mai mare și cozi mai scurte, stau așa, poți să-i claxonezi, bagi farurile pe ei, nu mișcă, îs mulți, așteaptă să fie storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii de mai multe neamuri, la un loc, nu mișcă... Răsuflă cu năduf. - Ia uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de-acolo ieșeau baloane și noi trebuia să ne ținem de mâini și după aceea să alergăm repede-repede, să facem litere, întotdeauna mă duceam într-un T, deși eram în I, dar nu puteam să țin minte. A trecut o roată peste mine, m-am trezit la spital, îmi găurise un cui piciorul, a rămas semn, am pocnit fetele, și ele în chiloți roșii și albi, cu crengi de salcie peste pulpe, am fost la panoul de onoare, chiar în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bloc? Ia gândește-te mai bine și la interesul tău... Acum poți să fii cât de deștept, dacă nu ești al cuiva, nu ajungi nicăieri. Dacă ai susținerea noastră, după ce luăm puterea, crezi c-o să-ți mai pună bețe-n roate universitarii? O să avem nevoie de oamenii noștri de cultură, trebuie să-i dăm jos pe politruci, nu? Într-o zi o să vorbim și despre casă, aș putea să te-ajut, știi că am firmă de construcții, am început un cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]