4,815 matches
-
abordare. Abia la sfârșit notează: ,ținta acestei cărți este aerul timpului, atmosfera celei de-a doua jumătăți a secolului 19, de aceea nu datele de dicționar sunt importante". în consecință bibliografia a ,topit-o în reconstituire". Este mai aproape de perspectiva romancierului Ioana Pârvulescu decât de aceea a istoricului literar, atunci când procedează în felul arătat, adică topind bibliografia în reconstituire. Și cu atât mai mult este astfel atunci când își propune să fixeze ,clipa trecătoare și să reconstituie efemerul", operațiuni care, duse la
Pe altă planetă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10799_a_12124]
-
simț (până de curând, el era dat ca exemplul pozitiv în ,demascările" rituale și periodice ale ,corecților politic"), Mircea Cărtărescu, pare să fi sucombat sub presiunea cu totul ieșită din comun a acestei ideologii. O recentă mărturisire a poetului și romancierului cel mai bine vândut în România ne înfățișează un personaj contaminat de o maladie gravă a spiritului, gata să abandoneze țara, scrisul și orice are legătură cu trecutul său. Cred că Mircea Cărtărescu exagerează când se autodefinește drept ,o vedetă
Gulagul de hârtie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10797_a_12122]
-
părerile unei scriitoare pe care putem paria liniștiți, că genul romanului, așa cum e, vast, cronofag, obositor pentru ,părintele" lui, pe care-l pune la munci, stă încă bine. N-a murit, nu se predă. Și, mai mult, e datoria fiecărui romancier să pledeze, tous azimuts, cauza scrisului. Am aflat, pe deasupra, că, deși mulți cred altfel, literatura poate cuceri fără să șocheze și fără fie patetic-indiscretă. Și încă ceva: n-am avut, pînă acum, curiozitatea, chiar dacă punctuația mi-ar fi permis-o
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
în mai 2012, la Călimănești și Alba Iulia). Cronicarul a descoperit în revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚ| (nr. 1, ianuarie 2013) o lectură critică adecvată și subtilă datorată lui Dan Cristea: „Cum mai observă Manolescu, artificialitatea nu e apanajul doar al romancierilor moderni sau postmoderni. Roșu și negru, romanul lui Stendhal din 1830, conținând, printre altele, celebra definiție a romanului ca oglindă care se plimbă pe drum, ar putea fi considerat un metaroman «avant la lettre». În sprijinul tezei lui Manolescu s-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
Bovaci, Gheorghe Negrea, Vasile Mariuțan, Mircea Simon... Aceștia și mulți alții asemenea lor au fost în fapt niște eroi, în cel mai adevărat sens al cuvîntului. Spre sfîrșitul anilor nouăzeci am văzut la televizor un film documentar-artistic realizat de marele romancier american Norman Mailer, intitulat chiar așa: „Au fost cîndva eroi”. Apăreau acolo Cassius Clay și George Foreman antrenîndu-se, dînd declarații inedite presei, surprinși în tot felul de posturi, totul culminînd cu meciul lor pentru titlul mondial din 1974, disputat pe
Eroi în moarte civilă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/3982_a_5307]
-
--- Gary, Malraux, Kosinski, trei romancieri foarte diferiți unul de altul, având totuși o însușire comună: mitomania. Gary și-a inventat un pseudonim, Malraux, o biografie, Kosinski, un destin. Evreu polonez, cel din urmă (1933- 1991) s-a remarcat în anii 1960 prin romanul Pasărea bălțată
Scriitori mitomani () [Corola-journal/Journalistic/3997_a_5322]
-
-l într- un sac și aruncându-l într-o groapă de gunoaie, amenințându- l necontenit că-l dau pe mâna nemților. Viața micului erou i-a impresionat pe Elie Wiesel și pe fostul cancelar german Adenauer care au făcut din romancier un martor al holocaustului și l-au propus la Nobel. Un al doilea roman al lui Jerzy Kosinski a fost repede ecranizat de Peter Sellers. Curând după aceea, romanul s-a dovedit plagiat după un altul, tot al unui polonez
Scriitori mitomani () [Corola-journal/Journalistic/3997_a_5322]
-
anii 1930, mai mult, scris de Kosinski cu ajutorul unor „negri”. Cariera lui Kosinski s-a curmat în acea împrejurare. De curând, un compatriot, Janusz Glowacki, a publicat o biografie a lui Kosinski, intitulată Noapte bună, Jerzy!, care adaugă la invențiile romancierului una mai gogonată decât toate: micul evreu polonez n-a fost niciodată victima țăranilor, care, din contra, l-au ascuns de naziști cu riscul de rigoare, ba chiar un preot i-a furnizat un certificat de botez care să-l
Scriitori mitomani () [Corola-journal/Journalistic/3997_a_5322]
-
dar și altele) vorbește despre acele meleaguri, despre oamenii de acolo și istoria lor. Să mai spun că trebuie văzută în aceste tipăriri somptuoase de la Ex Ponto și o trimitere la momentul aniversar, nu unul oarecare: în 2012 Pavel Chihaia, romancierul și cercetătorul istoric, memorialistul și jurnalistul, a împlinit 90 de ani. Dar să mă refer numai la volumul de Corespondență, așa cum îmi propusesem. Nicolae Rotund, în prefață, îl raportează la o tradiție angajantă a literaturii noastre și amintește de schimbul
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
e de schimbat, echivalent cu a-l învinui că stațiunea de munte în care se desfășoară romanul prea seamănă cu toate stațiunile de munte întâlnite în alte cărți sau în excursiile de weekend. Cât insolit tematic se poate pretinde unui romancier? În ce măsură are acesta obligația de a livra, ca informație, știri în exclusivitate? Că istoriile acestea ar fi „preluate și expediate” facil, mă îndoiesc o dată în plus. Accentul nu cade nici pe suferință (morală ori fizică), nici pe inventarul de metode
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
va continua strălucit). Acest straniu protocol (despre a cărui magie prea multe nu aflăm) ar putea fi o metaforă care disimulează nici mai mult, nici mai puțin decât însăși arta literară. Singura preocupare și, în plus, domeniul de excelență al romancierului Filip Florian.
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
și anume (în ordine alfabetică): Radu Aldulescu, George Bălăiță, Gabriel Chifu, Petru Cimpoeșu, Nichita Danilov, Horia Gârbea, Radu Pavel Gheo, Ioan Groșan, Radu Mareș, Marta Petreu, D.R. Popescu, Doina Ruști, Dan Stanca, un cristian, Alexandru Vlad și Varujan Vosganian. Textele romancierilor - în care ei își deconspiră, în diverse grade, intimitatea scrisului, mergând de la confesiune la „didactica romanului”, vorba lui Alexandru Vlad - au fost publicate, tot anul trecut, într-un volum apărut la Cartea Românească, cu titlul Cum se scrie un roman
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
Cartea Românească, cu titlul Cum se scrie un roman?. Departe de a fi un volum teoretic sau măcar didactic, cartea se citește mai degrabă cu acea curiozitate de a pătrunde în „atelierul”, în spațiul de lucru - concret sau mental - al romancierului, o curiozitate de voyeur, în cele din urmă. Remarcând redusa apetență a „marilor scriitori interbelici” pentru a formula idei teoretice legate de scrierea romanului (Dana Dumitriu avusese ideea de a antologa opiniile despre roman ale acelora, dar renunțase din lipsa
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
apetență a „marilor scriitori interbelici” pentru a formula idei teoretice legate de scrierea romanului (Dana Dumitriu avusese ideea de a antologa opiniile despre roman ale acelora, dar renunțase din lipsa unui material consistent, profesionist), Nicolae Manolescu îi provoacă, totuși, pe romancierii de diverse vârste și generații să mai răspundă o dată la întrebarea cu pricina: „Cum se scrie un roman?”. În chip de răspuns propriu la întrebare, criticul neispitit niciodată de ideea scrierii unui roman reia o declarație pe care o făcuse
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
care o făcuse într-un eseu din 1985, De ce nu scriu roman: „Acum cred că pot să răspund eu însumi la întrebarea de ce nu scriu roman: fiindcă îmi închipui lumea ca pe o carte, nu, așa cum și-o închipuie mulți romancieri, ca pe o lume”. În contrapunct cu afirmația criticului, iată și o declarație de romancier: „Scrierea unui roman înseamnă refacerea lumii pe cale verbală” (Gabriel Chifu, Singurătatea autorului de romane). În ce-i privește pe romancieri, ei răspund mai genuin - cu
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
pot să răspund eu însumi la întrebarea de ce nu scriu roman: fiindcă îmi închipui lumea ca pe o carte, nu, așa cum și-o închipuie mulți romancieri, ca pe o lume”. În contrapunct cu afirmația criticului, iată și o declarație de romancier: „Scrierea unui roman înseamnă refacerea lumii pe cale verbală” (Gabriel Chifu, Singurătatea autorului de romane). În ce-i privește pe romancieri, ei răspund mai genuin - cu bucăți de proză propriu-zisă ca o amplă metaforă a scrierii romanului, precum Doina Ruști (Ca să
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
așa cum și-o închipuie mulți romancieri, ca pe o lume”. În contrapunct cu afirmația criticului, iată și o declarație de romancier: „Scrierea unui roman înseamnă refacerea lumii pe cale verbală” (Gabriel Chifu, Singurătatea autorului de romane). În ce-i privește pe romancieri, ei răspund mai genuin - cu bucăți de proză propriu-zisă ca o amplă metaforă a scrierii romanului, precum Doina Ruști (Ca să scrii un roman, mai întâi trebuie să speli covorul) - sau făcând apel la teoreticieni ai genului ori la idei despre
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
celelalte aspecte formale, experimentale etc. ale acestui gen proteic. Până și Mihail Bahtin, formalistul rus, adaugă Radu Pavel Gheo, are în vedere narațiunea în clasificarea romanului (în trei tipuri) propusă în Formele timpului și ale cronotopului în roman. Mai departe, romancierul român încearcă să diferențieze romanul de povestire sau nuvelă, sau chiar de o „nuvelă extinsă”, ultimele conținând, la rândul lor, o fabulă, o intrigă (diferența constă, până la urmă, în complexitatea „de cazuri”, de lume ficțională a celui dintâi față de liniaritatea
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
până la urmă, în complexitatea „de cazuri”, de lume ficțională a celui dintâi față de liniaritatea celor din urmă). Radu Aldulescu e refractar la formula postmodernă sau experimentală a romanului (practicată, în speță, de optzeciști), optând pentru romanul de tip realist (al romancierilor șaizeciști și șaptezeciști), cu „acțiune și personaje verosimile (...), anvergură epică și tensiune dramatică”. Un optzecist - dar marginal, nu din nucleul bucureștean - precum Petru Cimpoeșu, bine afirmat după ’90, vorbește (în Privirea îndrăgostitului), pornind de la Despre dragoste de Stendhal, de „privirea
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
un flaubertian cu rază scurtă de acțiune.” Îmi regăsesc o părere pe care, strivit sub opinia generală, nu mai îndrăzneam s-o formulez. Însă, dacă nu inventez, într-un loc M.C. are o vorbă bună despre Eco. Borges față cu romancierul Eco este, totuși, cerul de pământ. Citează din Dostoievski - „omul tot va trânti el o ticăloșie până la urmă” - și simt cum îmi dau lacrimile. Nu apuc să-mi spun că poate sunt nebun, îmi amintesc. E Lucian Raicu. Ne treceau
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
Le Magazine Littéraire lansează, la început de an, un concurs Tolkien (cu termen 20 februarie). Potențialii romancieri trebuie să-și imagineze, în 10.000 de semne, ce s-ar putea face, în zilele noastre, cu un inel ca al lui Bilbo din Hobbitul. Cele trei texte câștigătoare se vor publica pe un site dedicat tinerilor scriitori și
Moștenirea lui Tolkien () [Corola-journal/Journalistic/4022_a_5347]
-
Nicolae Scurtu Biografia nuvelistului, romancierului, publicistului și memorialistului Leon Donici (1887-1926), minuțios cercetată de George Dorul Dumitrescu, Gheorghe Bezviconi și Iurie Colesnic, evocă drama unui narator ce scrie în limba rusă, română și franceză, apreciat de A.G. Plehanov și Maxim Gorki, dar greu, foarte greu
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
a vizitat România comunistă.” Într-adevă r, întortocheate și întunecate coridoare are istoria secolului XX românesc. Din sumar Numărul 89 (octombrie) al revistei DILEMATECA se deschide cu un interviu realizat de Claudiu Constantinescu cu Alain Guyard, „profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic”. Ion Vianu scrie despre „gloria unui solitar”, René Guénon. Christel Wollmann- Fiedler, într-un text plăcut intitulat Bucovina - schițe literare (tradus din germană de Nora Iuga), încearcă să stabilească unde a fost de fapt
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3083_a_4408]
-
Lejeune, pune în joc probleme privind memoria, construcția personalității, autoanaliza. Fiind deopotrivă o rememorare și o reflecție asupra propriei vieți, autobiografia include alături de experiențele reale ale existenței personale și pe cele dobândite din universul ficțional al operei literare. „Lectura - scria romancierul și eseistul Ricardo Piglia - este arta de a construi o memorie personală pornind de la experiențe și amintiri străine. Scenele din cărțile citite revin ca amintiri private”. Borges le denumea „amintiri false”, „experiență artificială”, „memorie străină” și lua în considerare posibilitatea
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
pe mulți alții”. Practicând mai multe moduri de a citi dobândește o „nouă conștiință de sine”, și-și dă seama de vocația sa de scriitor, ceea ce schimbă motivația și modul de a citi: „...am început să citesc ca un autentic romancier artizanal, nu numai din plăcere, ci și din curiozitatea insațiabilă de a descoperi cum erau scrise cărțile maeștrilor”. Lectura riguros programată (Homer și alți scriitori greci, André Gide, Faulkner etc.) alternează adesea cu relectura practicată ca un fel de „operație
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]