12,281 matches
-
beneficiat de o dezvoltare spectaculoasă în Europa Centrală și de Vest în urmă cu aproape trei secole, un gen de care ne desparte un întreg tezaur de muzică de operă, de care ne despart epoci de cultură muzicală clasică și romantică, acest gen, genul operei baroce - a celei franceze în mod special - reintră treptat în actualitatea vieții muzicale actuale. Iar aceasta cu un dinamism, cu un atașament autentic față de percepția actuală a omului zilelor noastre. Nu mă voi referi la opera
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
dar fără operă, iar Ralea de-a dreptul pentru "orgia de idei". Goga e poetul și ziaristul unui moment, din al cărui suflu vremurile mai așezate vor face istorie. Arghezi, în schimb, e "fermecătorul posesor al unui mare temperament poetic". Romantic, spune cronicarul. Părerile lui Pompiliu Constantinescu despre Arghezi s-au clasicizat îndeajuns, însă nu strică amintirea lor de la sursă. La firul ierbii - să ne gîndim cît de proaspăt era, la vremea acestei cărți, debutul lui Arghezi - e primul să-i
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
tristețe resemnată din cauza pierderii unei ființe dragi, fie revoltă înspăimîntată la vederea unei nenoriciri umane, fie deprimarea îndoliată pricinuită de o pierdere cu neputință de recuperat. Moartea cere doliu și îmbălsămări, parastase și pomeni, lacrimi și regrete. Alteori cere apoteoze romantice: poeții fac apologia morții în numele eliberării de chinul vieții. În toate aceste cazuri, o trăsătură invariabilă ne întîmpină mereu: un sentiment ce se exprimă într-o formă mai mult sau mai puțin patetică. Nu aceasta e situația filozofiei. Dacă vreți
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
de-a lui Ucenescu, Din sînul maicei mele, pe care Mureșanu și-a compus versurile. Pesemne că este, aici, sîmburele unui proces de paternitate. Însă istoria literară n-are spor, dacă încearcă să concureze legenda, mai ales în plin ev romantic. Cu toate astea, povestea, de găsit, pînă nu demult, poate și acum, în manualele de școală, despre salonul revoluției, în care, mișcat de versurile lui Mureșanu, Anton Pann se ridică să le cînte, spune ceva despre receptarea lui dincoace de
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
de versurile lui Mureșanu, Anton Pann se ridică să le cînte, spune ceva despre receptarea lui dincoace de modernitate. El este în primul rînd compozitorul și cîntărețul, cel care a mezaliat cîntările bisericești cu motive folclorice, adică supraviețuiește pe côté-ul romantic al artistului care a fost, și al epocii pe care o reprezintă. Imaginea unui psalt de strană e ceea ce spune Alecsandri că rămîne din el. Moralele lui, puțin simpatice unei tradiții literare care nu și-a prea făcut din îndrumare
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
Pavel Șușară Corneliu Baba ar fi împlinit luna aceasta, în plină zodie a Scorpionului, 101 ani. Trăirile sale contradictorii, oscilația între lumină și întuneric, între vocația de constructor demiurgic, romantic și ultimativ, și somațiile voluptoase și disolutive ale materiei nu se regăsesc nicăieri mai puternice și mai convingătore decît în portrete și în autoportrete. Încă de foarte timpuriu, portretul devine pentru el vehiculul performanței și al conștiinței de sine. Referindu
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
de stagiune al Orchestrei Naționale Radio, concert dedicat în întregime unor celebre pagini wagneriene. Specialist în domaniul literaturii muzicale ruse, în domeniul muzicii italiene de operă, dirijorul Alexandru Samoilă a atacat de această dată zona cu totul aparte a simfonismului romantic german de operă, de secol XIX. De această dată, la Opera bucureșteană, reluarea spectacolului "Faust" de Charles Gounod ne-a prilejuit reîntâlnirea cu minunatul artist care este soprana Leontina Văduva. Și-a construit rolul cu o emoționantă intensitate a trăirii
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
este că tiranii se înspăimîntă la vederea ruinelor, expresie a slavei strămoșești, deci, așa cum au arătat Călinescu, M. Anghelescu și alții, Cârlova adaptează la necesități locale răspînditul motiv preromantic". Cu oarecare pedanterie, N. Manolescu notează: "Singurul poet, din prima generație romantică, atașat deplin spiritului High Romanticismului - așa cum l-a definit Virgil Nemoianu - este la noi Ion Eliade Rădulescu". Ori, dornic de revizuire: "S-a spus că Eliade e nul ca poet liric (Iorga) sau că e de preferat în fabule (Cioculescu
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
Ion Eliade Rădulescu". Ori, dornic de revizuire: "S-a spus că Eliade e nul ca poet liric (Iorga) sau că e de preferat în fabule (Cioculescu), fiind el un clasiciazant, în compozițiile epice (Scarlat). în realitate, Eliade este liric și romantic prin însuși sufletul său poetic monstruos". Nu o dată intervine în polemici vechi. N. Iorga susținuse "versiunea romantică" a extincției lui Cârlova, pe care-l portretiza, în 1907, ca pe un "frumușel tînăr cu fața rotundă, delicată, cu ochii mari, triști
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
Iorga) sau că e de preferat în fabule (Cioculescu), fiind el un clasiciazant, în compozițiile epice (Scarlat). în realitate, Eliade este liric și romantic prin însuși sufletul său poetic monstruos". Nu o dată intervine în polemici vechi. N. Iorga susținuse "versiunea romantică" a extincției lui Cârlova, pe care-l portretiza, în 1907, ca pe un "frumușel tînăr cu fața rotundă, delicată, cu ochii mari, triști, ca de simțirea morții apropiate", ceeace a prilejuit lui Șerban Cioculescu o replică "sarcastică". Remarca lui N.
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
contactul sensibil cu operele: "Treptat ideea începe să împungă cu scheletul ei pielea imaginilor și poezia cade în alegorismul tipic". Ca și: " Norii de abstracțiuni și alegorii medievale se dau în lături și sublimul naturii cade sub ochi". Ca și: "Romanticul, în fond, nu iubește să umble, ci să stea. El nu scrie o lirică ambulatorie (cum ne-ar lăsa să credem motivele plimbării, ale ascensiunii etc.), ci una staționară". Ca și: De firul subțire al relatării atîrnă, ca niște ghiulele
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
unor enclave în textul analizei, relevînd stăruința de-a radiografia aspectul categorial al creațiilor. îndeobște, N. Manolescu încearcă a reduce chestiunile mai complicate la schemele unei utile simplificări. E lesne de observat, socotește d-sa, că "toată complexa problemă a romanticului care refuză mitologicalele în favoarea inspirației personale" e reductibilă la o pereche de elemente "extrem de simple" și anume precizarea locului și orei în care se petrece contemplarea peisajului precum și notificarea stării afective corespunzătoare. Intervine "inversarea unei paradigme", fenomenul fiind examinat de
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni și catastrofală ca proporții -, vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun insurgent romantic sau vreun mare voievod călare sau pedestru. Dacă e să arondăm geografia națională în funcție de presiunile istoriei, atunci putem spune horărît că Transilvania este fieful simbolic al Iancului, avînd drept cap de serie acea capodoperă a deriziunii din Clujul lui Funar
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
patru ani, în aceea de director al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național al Municipiului București, instituție din sistemul Ministerului Culturii. Rezumînd, arta noastră monumentală de după 1990 este marcată profund de ficționalizarea istoriei din perioada comunistă, de narcisism romantic și mitologizant și, mai ales, de cultul eroilor, de tropismul exemplarității pe care țările civilizate ale Europei l-au consumat cam pînă prin secolul XIX. Așadar, în loc să ne manifestăm astăzi în spiritul timpului în care trăim și să ne exprimăm
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
Gheorghe Grigurcu Întîi de toate, exegeza lui Nicolae Manolescu închinată poeților romantici e un gest de justiție. Lăsați pe seama profesorilor care-i tratau cu nu mai mult decît o deferență culturală, aceștia se vedeau neglijați de criticii "puri", fiind suficient să amintim Istoria din 1944, semnată de Tudor Vianu, Șerban Cioculescu și
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
Istoria critică a literaturii române, N. Ma-nolescu se vădește așezat pe drumul deschis de Divinul critic, al cărui punct de vedere, evident, "a triumfat mai tîrziu", cînd aprecierea lui vie pentru epoca în cauză "a devenit monedă curentă". Dar situația romanticilor autohtoni nu constituie decît un caz particular al unui fenomen mai general, de-o însemnătate capitală în abordarea creațiilor trecutului. G. Călinescu a afirmat răspicat că "istoria literară este forma cea mai largă de critică" și că menirea sa "nu
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
din capitolele Istoriei d-sale, avîndu-i ca obiect pe poeții primei jumătăți a secolului al XIX-lea, cel în atîtea privințe întemeietor pentru români, a înțeles a-l detașa precum un soi de monografie a unei manifestări relativ unitare. Poeții romantici ni se înțișează constrînși de cercul dublu al unor relaționări atît cu ceea ce le-a precedat apariția (mai cu seamă în literaturile străine, deoarece pe tărîm indigen ei făceau o figură de pionieri), cît și cu ceea ce le-a succedat
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu efemeritatea, inconsecvența și derizoriul expresiei coborîte în stradă. Revenit în
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
întîmplare", ne gîndim la modul în care scriitorul însuși s-a apreciat în cadrul literaturii: nimeni nu a fost mai convins de pro-pria-i insignifianță ca Nicolae Filimon. în plin romantism, acolo unde hipertrofia ego-ului creator reprezenta aproape o condiție de existență, romanticul Filimon a personificat modestia, sentimentul inferiorității față de alții, retragerea în plan secund. A privit mereu spre literatură ca spre un ideal inaccesibil, iar gîndul că ar putea fi el însuși scriitor - și încă unul însemnat - l-a considerat, probabil, o
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Pann, vecinul său de mahala, Filimon a rămas toată viața un bucureștean sedentar. Pașoptist ca traseu biografic (se născuse în 1819), nu a fost cunoscut de pașoptiști și nici apreciat de aceștia. Spre deosebire de aristocrații care au format prima generație de romantici români, și care, încă din prima tinerețe, nu visau decît să scrie și să publice literatură, Filimon a îndrăznit s-o facă abia la sfîrșitul vieții. Unica salvare din viața liniștită și monotonă a psaltului de la Biserica Enii a reprezentat
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
cîntăreț în strană. Filimon n-a semănat însă integral cu Anton Pann, vecinul și prietenul său, din a cărui trupă veselă făcuse parte: spre deosebire de autorul lui Nastratin, Filimon trăgea cu ochiul spre Occident, îmbătîndu-se cu muzica europeană și cu literatura romantică. O tardivă încercare de a depăși lumea mahalalei bucureștene întreprinde Filimon abia în pragul vîrstei de 40 de ani cînd, probabil, după multe ezitări, îndrăznește să ia condeiul în mînă și să dea formă de cronici muzicale opiniilor sale despre
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Nuvelele încadrate în același jurnal de călătorie (Matteo Cipriani și Friedrich Staaps), dincolo de faptul că nu se detașează încă de corpul Escursiunilor..., sunt scrise într-un stil de romanticitate atît de țipătoare, încît par pur și simplu parodii ale prozei romantice. Din păcate, nu erau parodii, Filimon se lua în serios și eșua programat. în fine, Nenorocirile unui slujnicar - altă încercare a lui Filimon de a deveni prozator propriu-zis - consemnează alt eșec. S-ar fi zis că succesivele tentative ale funcționarului
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
dacă e să-i luăm în serios mărturisirea din Dedicație), probabil în intervalul 1861-1862, paralel cu cronicile sale dramatice închinate autorilor români, cronici care înlocuiesc - pe timpul redactării romanului - cronicile muzicale. Filimon încadrează o încleștare concomitent pasională și de putere (temă romantică tipică) în istoria verificabilă, adică în perioada ultimilor fanarioți. Triunghiul amoros Păturică-Duduca-Tuzluc își împletește existența cu evenimente istorice precise: domnia lui Caragea, fuga lui Caragea, domnia lui Alexandru Șuțu, Eteria, Revoluția lui Tudor Vladimirescu, căderea "domnului Tudor", înăbușirea Eteriei, venirea
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
adu mîna-ncoa; patruzeci la sută și să nu mai fie vorbă" (cap. XXIV). Imediat însă ce scena se încheie, iar autorul își reintră în drepturi, limbajul se schimbă aproape inexplicabil: tot ce fusese mai leșinat și mai ridicol în proza romantică își dă aici întîlnire; comentatorul remarcabilei scene reproduse mai sus parcă nu mai este același autor care a compus-o. "Era o noapte frumoasă, o noapte tocmai bună pentru amoruri romantice. Frumos este, în adevăr, amorul de inimă, căci el
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
ce fusese mai leșinat și mai ridicol în proza romantică își dă aici întîlnire; comentatorul remarcabilei scene reproduse mai sus parcă nu mai este același autor care a compus-o. "Era o noapte frumoasă, o noapte tocmai bună pentru amoruri romantice. Frumos este, în adevăr, amorul de inimă, căci el ne procură momente de o fericire sublimă. Natura întreagă își deschide comorile uimitoarelor sale frumuseți, spre a ne da o idee perfectă de sublimitatea ei; bolta cerului era de un albastru
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]