1,867 matches
-
sangvină, solidă, puțin bruscă, cu o senzualitate directă, fără rafinamente, de un erotism popular. Să trecem și aici la lista cuvintelor cu frecvența unu. Iată, de exemplu: verdețuri, fecioare, rușinai, rușinându-se, (a se ) rușina, (să te) rușinezi, (să se ) rușineze, rușinată, rușina, rușini, (ne vom) rușina, rușinezi, (mă) rușinez, (a se) verifica, vermut...* — Ați văzut? E vorba de un sentiment clar de vinovăție! Un indiciu prețios: cercetarea critică poate pleca de aici, propunându-și ipoteze de lucru... Ce vă spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
puțin bruscă, cu o senzualitate directă, fără rafinamente, de un erotism popular. Să trecem și aici la lista cuvintelor cu frecvența unu. Iată, de exemplu: verdețuri, fecioare, rușinai, rușinându-se, (a se ) rușina, (să te) rușinezi, (să se ) rușineze, rușinată, rușina, rușini, (ne vom) rușina, rușinezi, (mă) rușinez, (a se) verifica, vermut...* — Ați văzut? E vorba de un sentiment clar de vinovăție! Un indiciu prețios: cercetarea critică poate pleca de aici, propunându-și ipoteze de lucru... Ce vă spuneam? Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
senzualitate directă, fără rafinamente, de un erotism popular. Să trecem și aici la lista cuvintelor cu frecvența unu. Iată, de exemplu: verdețuri, fecioare, rușinai, rușinându-se, (a se ) rușina, (să te) rușinezi, (să se ) rușineze, rușinată, rușina, rușini, (ne vom) rușina, rușinezi, (mă) rușinez, (a se) verifica, vermut...* — Ați văzut? E vorba de un sentiment clar de vinovăție! Un indiciu prețios: cercetarea critică poate pleca de aici, propunându-și ipoteze de lucru... Ce vă spuneam? Nu e un sistem rapid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
directă, fără rafinamente, de un erotism popular. Să trecem și aici la lista cuvintelor cu frecvența unu. Iată, de exemplu: verdețuri, fecioare, rușinai, rușinându-se, (a se ) rușina, (să te) rușinezi, (să se ) rușineze, rușinată, rușina, rușini, (ne vom) rușina, rușinezi, (mă) rușinez, (a se) verifica, vermut...* — Ați văzut? E vorba de un sentiment clar de vinovăție! Un indiciu prețios: cercetarea critică poate pleca de aici, propunându-și ipoteze de lucru... Ce vă spuneam? Nu e un sistem rapid și eficace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rafinamente, de un erotism popular. Să trecem și aici la lista cuvintelor cu frecvența unu. Iată, de exemplu: verdețuri, fecioare, rușinai, rușinându-se, (a se ) rușina, (să te) rușinezi, (să se ) rușineze, rușinată, rușina, rușini, (ne vom) rușina, rușinezi, (mă) rușinez, (a se) verifica, vermut...* — Ați văzut? E vorba de un sentiment clar de vinovăție! Un indiciu prețios: cercetarea critică poate pleca de aici, propunându-și ipoteze de lucru... Ce vă spuneam? Nu e un sistem rapid și eficace? Ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Antonia era, probabil, pîndită de pierderea judecății, bătrînii o sfîrșeau, uneori, rău. Antonia era, În rest, Întreagă la minte, blîndă, vioaie. Dacă izbucnirile ei nu veneau de la Dumnezeu, porneau, atunci, de la diavol ; Antonia spunea că nu știa de unde, chiar se rușina puțin apoi. Ce m-a apucat?, zicea. De aici, poate, visul lui Thomas: aceasta Îi tot Împuiase capul, În ultima vreme, repetase obsedant prevestirea. Rusoaico!... Așa o numeau mulți pe Antonia, o ramură a neamului ei se trăgea din Est
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
toaleta doamnelor. În timp ce era plecată, le-am explicat că așa e ea când se plictisește de moarte în compania cuiva și când crede că oamenii o plac doar pentru că e bogată și nu pentru spiritul ei strălucitor. Toți bărbații se rușinară vinovați, așa că i-am liniștit: — Nu fiți stânjeniți. Cu excepția mea, toată lumea o place pe Julie pentru banii ei. E obișnuită cu asta. Până și prietenii ei de la grădiniță se jucau cu ea fiindcă părinții le spuneau că e bogată. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
joace cu mine, așa cum au alte fetițe, să nu fiu singură cum sunt eu...?“ Am pălit amândoi, ne-am privit în ochi cu una din acele priviri care dezvelesc sufletul, ni le-am văzut goale, iar apoi, ca să nu ne rușinăm, am început s-o pupăm pe fetiță, și unul din acele săruturi și-a schimbat direcția. În noaptea aceea, printre lacrimi și furii de gelozie, l-am zămislit pe primul frățior al fetiței hoțului fericirii mele. — Cudată istorie! — Și iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a reluat și numele de pe când se scăldau legiunile pe acolo: Aque. Cum am spus, whisky, beri nemțești, mâncare pe toate gusturile, stroboscop, muzică de ultimă oră, ce mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de tranziție. Lângă gardul stabilimentului crește porumb, vacile pasc pe tăpșan, câte o găină mai cârâie la muzică, un cârd de rațe ignoră private propriety și își fâțâie fundul pe aleea grădinii de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
A lu’ Ghiura Niculaie.” „Aspru om ăla”, și începeau să povestească... Tata a fost om sărac; când s-a căsătorit, și-a adus toate lucrurile într-o noapte, în spate, peste câmp, să nu-l vadă oamenii și să se rușineze. S-a angajat la fabrică la Cugir, să facă un ban. Cei care lucrau acolo erau încă puțini și rușinați că pleacă la oraș. La început, lumea-i numea în batjocură „ciocănari” și „barabe”; ceilalți se uitau de sus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-a adus toate lucrurile într-o noapte, în spate, peste câmp, să nu-l vadă oamenii și să se rușineze. S-a angajat la fabrică la Cugir, să facă un ban. Cei care lucrau acolo erau încă puțini și rușinați că pleacă la oraș. La început, lumea-i numea în batjocură „ciocănari” și „barabe”; ceilalți se uitau de sus la ei „Ni, mă, vin ciocănarii! Da’ di ce sunteți așe slabi? Ce mâncați mă? Ziarul Scânteia?”, strigau după ei când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aveam 5 ani. Am urcat toată gașca să tragem clopotul în timpul slujbei, la ora cuvenită. M-am prins și eu de sfoară, ca tot copilul. La sfârșit, Popa Timișan a făcut o slujbă de despurcare a clopotniței și mi-a rușinat bunicii că nu mă cresc cum trebuie. Fată la locul ei. Toată viața m-a urmărit acest „ne-la-locul-meu”. Mărul. Am crescut o dată cu crucea crestată de bunica. Fetițele s-au împrăștiat în lumea altor relații și au început să graviteze, potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
paradigmatice, bașca trimiteri la temă: femei de femei, o temă în jurul căreia mă voi învârti pe ocolite, că habar n-am ce sunt acelea: cele pe care le știu eu nu se dau mâțe leșinate, sunt tari și nu se rușinează să plângă, sunt atât de tari că nu le e rușine că sunt adeseori slabe. În luna lui august 1999 îmi însoțesc în teritoriu soțu’, demnitariu, pe post de soție. Acum, este drept, el mi-a zis că mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și timpurilor. Walizada se radicalizase: - Bărbații nu pun mâna pe nimic în casă, nici măcar nu ne văd: se adună și fac noi reguli pentru femei. Nici acum nu ieșim fără văl pe stradă, fiindcă ne pierdem reputația, și familia se rușinează. Dacă au venit „eliberatorii”, bărbaților noștri nu le-a scos nimeni din cap ideea că suntem slugi plecate și demne de dispreț. O femeie de-a lor fără văl este tratată mult mai rău ca o curviștină de duzină de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ultimelor comenzi. Kiril îi spune lui Lionel: — O să rămâi singur în tot localul. — Vin cu voi. Singur, n-are nici un haz. Roman devine practic: Mergem după Albanez: nu cred c-a apucat să le lipească. — Eu am o treabă... se rușinează Lionel. — Eu zic așa: îl conducem pe Lionel la gară, pe urmă călcăm fiecare pe zebra lui, propune Kiril. De acord, spune Roman, agitându-și disperat degetele pentru o ultimă rație de vodcă. Nu plătești tu? îl întreabă el pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pariului, face o excepție de la regula pe care și-a impus-o acum cinci ani și i se adresează în română: Cât costă un ghicit? — Pardon? se miră Esmé. Vă rog să vorbiți în franceză. — Cât costă ghicitul? reia Lionel rușinat în franceză. — O sută de euro de persoană. Și nu e ghicit, e prezicere. — V-am spus eu că mai bine mergem la curve. Cu o sută de euro, le luăm pe gemenele albanezului, spune realist Roman. — Nu faceți reduceri
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
buhăit, mâinile butucănoase, tremurând tot timpul, ca scuturate de friguri. Hai, coană Basedow, nu râde ca proasta, hai să cântăm doina aia, să-ți punem sufletul la loc. Nu pune mâna la gură când râzi, madam Parkinson, nu te mai rușina când râzi, nu-i de dinți, las’ că știu eu, știrbă știrbă, da’ nu de asta te ferești, așa te-au obișnuit clasele exploatatoare. Care n-au dispărut, să știi, deloc n-au dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă la școli... — Între blocuri. Se coboară de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee? Cât am dorit întâlnirea...Miracolul, în sfârșit! Plinul senzației, al bucuriei de o clipă, atât. Atât, plinul uitării. “Sotia si iscoada si supraveghetoarea lui Ianuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru paradis, m-au închis într-o închisoare adevărată. În captivitate, îi disprețuiam pe cei atenți la o floare, la cerul înstelat, la prospețimea zăpezii. Mi se părea un subterfugiu, o frivolitate. Azi, cand mă apropii de scadență... Se oprise, rușinat de excesul retoric. Au avansat, apoi, împreună, pe drumul comun spre casă, prin parcul Cișmigiu, prin parcul Libertății, prin parcul Pache, până în fața blocului cu ferestre luminate. Nu mai vorbiră, în acest lung ocol, decât despre spectacolul de la Național, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răspuns și de ce râsese femeia aceea? Dar nu renunță, ci întrebă un bărbat care era în trecere pe acolo: Nene, îmi spuneți, vă rog, unde este strada Vârful Limbii? Bărbatul râse cu poftă și-și văzu de drum. Viviana se rușină și hotărî să nu mai întrebe pe nimeni, renunțând la vizita ei la bunica. Excursia își urmă cursul. Drumul de întoarcere parcă era mai lung, iar Viviana păstra un gust amar de la întâmplarea din parc. Cum a fost excursia? au
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
război pentru un capriciu de-al tău, spuse crenguța. Dar să știi că era de ajuns să mă rogi frumos și te-aș fi legănat cu drag din toată inima. Vrăbiuța înțelese cât de mult greșise în purtarea sa, se rușină și își luă zborul de pe crenguță fără să spună o vorbă. După câteva zile se întoarse la crenguță și-i spuse cu glas sfios: Te rog să mă ierți pentru purtarea mea, îmi pare rău. Te-am iertat deja. Hai
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
puțin și se luminează de ziuă, acuș vine stăpâna și vă pune iar la muncă. Toate vasele tăcură rușinate și-și plecară sfios capul în barbă, iar soba închise calm ochii, pregătindu-se pentru odihna binemeritată. Dincolo de prag, Ilenuța se rușină și ea, nici nu se gândise vreodată cât de multe treburi face mămica ei într-o zi! Privi într-un colț al bucătăriei, unde erau așezate în lădițe zarzavaturi, legume și fructe, care își așteptau rândul să fie preparate pentru
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
la TV, În dialog cu Patapievici, mărturisește cu mîhnire că actorii se mai și laudă că au fost proști la matematică!... Ca să-i ofer o palidă consolare marelui om de știință : și eu am fost prost la matematică, dar mă rușinez de această personală incapacitate. Punct. Uneori, snobismul, ori neglijența, ne joacă feste ; un foarte serios critic de teatru din Cluj afirma, În Tribuna din 16 decembrie 2008 :” Sarah Kane este unul dintre puținii dramaturgi contemporani agreați generos de regizorii români
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vèzut! mè face ea atent și eu întrebând naiv, Avem timp? ea din nou politicoasè, Da! Eu roșind, îmi plec încurcat privirile, Bine, admițând ea, sè mergem la mine în birou! Le vedem altèdatè! Coborâm pe aici, eu o urmez rușinat de proasta impresie pe care sunt absolut convins cè i-am fècut-o, sunt un incult și o brutè lipsitè de sensibilitate artisticè! Nu mè intereseazè artă! dar culmea, faptul cè ea mi-a dat cu siguranțè o bilè neagrè la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]