3,112 matches
-
nu doarmi” - gândea bătrânul, în timp ce deshăma calul. L-a dus în grajd și i-a pus de mâncare dinainte. Calul, însă, n-a luat nici un fir din brațul de fân pus în iesle. A întors botul spre bătrân, nechezând a rugăminte... ― Țâ-i săti, flăcău’ tati’. Stăi oleacî, să îți aduc apî. N-a durat multă vreme și bietul cal a băut toată apa din găleată, fără să ridice botul din ea. ― Da’ însatat ai mai fost, dragule. Îți mai aduc o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la care ai fost de recrut. ― Bine ar fi - și-a exprimat speranța Dumitru. ― Uite că am să încerc să pun o vorbă bună pe lângă domnul căpitan ― Mulțumesc de pe acum, da’ dacă nu-i cu supărare, aș avea o mare rugăminte. ― Cred că știu ce vrei să mă rogi. Să-l dea și pe consăteanul tău tot la artilerie. ― El nu mi-i numai consătean, ci îi vărul meu drept, domnule sergent, și suntem ca frații... ― Știu și eu? Eu sunt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de trotil gata să le explodeze în mâini... Nici n-au îndrăznit să-și arunce privirea pentru a vedea ce scrie pe hârtia primită. Au rămas cu ochii ațintiți într-ai căpitanului, care îi privea ca un părinte. ― Am respectat rugămintea sergentului care v-a adus la mine și v-am repartizat pe amândoi la o unitate de... artilerie... Ai grijă, infanteristule, să nu mă faci de rușine. ― N-am să vă fac de rușine, domnule căpitan - a răspuns Todiriță vioi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
i-au rupt, însă, șirul vorbelor ca pe un fir de păianjen. Todiriță n-a auzit nimic din cele spuse de Dumitru. Continua să meargă îndoit de mijloc și cu capul mult plecat. Dumitru s-a întors și a repetat rugămintea. ― Ce ai spus? - a întrebat Todiriță. ― Să mă lași să merg în urma ta - a reluat vorba Dumitru. ― Așa spune, băiete. Nu știi cum se cere în armată? Să vorbești tare și răspicat. ― Da’ știu că îți place milităria! Uite că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-l prezint în fața domnului căpitan. Mă gândeam că n-a avea răbdare să-mi asculte toată tărășenia și, dacă raportul nu e limpede, să n-o pățească săracul Traistă. Când am ajuns la cazarmă, am dus caii la grajduri, cu rugămintea să-i aducă la o înfățișare cât mai normală și să-i hrănească cum trebuie. Apoi ne-am dus la domnul căpitan. Furierul ne-a spus că trebuie să așteptăm puțin, până ce iese de la el șeful Statului Major. Așteptarea ne-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și mi se usucă sufletul. Dar dacă e În viață, undeva În lumea asta largă, și dacă cineva Îl Împiedică să pornească spre noi, atunci am să-mi pun viața În joc și am să-l salvez. Tată, am o rugăminte uriașă. Să-mi călăuzești gândurile spre fratele meu și să mă Înveți să lupt. Și, mai ales, să nu mă Împiedici să plec. Fiindcă nu plec decât ca să revin. Împreună cu Ștefănel. Ajută-mă. Tăcură cu toții după această mărturisire. Erina aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a fost nici o luptă. A fost un asasinat. A căzut străpuns de săgeți. - A văzut cineva... - Da. Arcașul Simion s-a Întors și a văzut totul. - Sânge pe zăpadă... - Cum? - Nimic. Un vis. O prevestire. Măria ta, Îndeplinește-mi o rugăminte... - Oricare, Erina. Orice Îmi stă În putință. - Lasă-mă să rămân În preajma măriei tale și a Apărătorilor. Nu mă pot Întoarce acasă... nu mai știu ce să fac... Încă nici nu pot să cred... - Da. Poți rămâne cu noi. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl duseră repede Înăuntru. În cameră era cald. Pe pereți erau țesături, iar pe masă o icoană a Sfântului Gheorghe doborând balaurul. Rănitul fu Întins pe pat. Jovanka ceru apă caldă și feșe curate. Femeia se duse să Îi deplinească rugămintea. Bărbatul rămase Înțepenit, privind. „E de-al nostru, spuse Jovanka În limba sârbă. E un Apărător.” Bărbatul tresări și Își făcu cruce. „Un Apărător, În casa mea... Apoi se repezi după nevastă, strigând. - Mai repede! Omul ăsta e pe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În siguranță, dar nu și În fața unui val de două sau trei mii de ieniceri și spahii, care se retrag din jurul cetății Sabac, cucerită de Vlad. Trebuie să ajungem acolo primii. - Am Înțeles. Angelo, e o veste extraordinară! Am o rugăminte. Să vină cu noi luptătorii moldoveni din misiunea Istanbul. - De acord. Trezește-i și adu-i În coloană. Haine groase, arme. Merinde avem noi, pentru tot drumul. Alexandru fugi În cabană, se Îmbrăcă de drum, apoi dădu deșteptarea În dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Învețe din nou să meargă. Nu reușea decât cu mare greutate, dar se chinuia fără nici un geamăt, sprijinindu-se ba de un toiag, ba de pereții camerei, ba de umărul sau brațul Erinei. Din câte Înțelesese Mitruț Albu, măria sa cedase rugăminților căpitanului, care nu vedea ce rost ar fi avut să rămână la Suceava fără a putea face nimic, preferând să se retragă la Albești, unde aerul, codrii și liniștea Îi puteau ajuta Însănătoșirea. Tratamentele medicilor nu puteau face miracole. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un ceas după primul, În timp ce Apărătorii provocau răsturnarea de forțe de la Ștefănești. Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu stăpânitor al ținuturilor Moldovei de la Dunăre până la Nistru și de la hotarele Țării Românești până la cele ale Regatului Poloniei, mă plec În fața rugăminții de sânge și de lacrimi a călărimilor țării și le Îngădui un răgaz de trei săptămâni În care să-și vadă casele, să-și Îngroape morții și să-și strângă recoltele. De vor birui la malul Prutului, toți călăreții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cleștele lui Mahomed. - Vom scăpa, Doamne. Răzeșii se bat pe ambele flancuri. Cavaleria a ajuns deja pe noile poziții, În luminișul Ursului, pe versantul muntelui. Dă-mi călăreții. Lasă-mă să atac când Îmi spune sufletul. Voievodul cântări o clipă rugămintea lui Alexandru, apoi făcu semn spătarului Costea să se apropie. - O mie de călăreți din corpul de oaste al Neamțului intră sub comanda lui Alexandru Oană. Îi trimiți pe flancul stâng, gata de atac la porunca mea. - Am Înțeles, măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
n-ați ajuns voi? Pietro șovăi să dea un răspuns, privi spre ceilalți Apărători, care ridicară capetele spre cer, privind cu interes zborul unui vultur care se rotea deasupra luminișului. Nimeni nu Îndrăznea să dea vestea. Și nici să Încalce rugămintea lui Ștefănel. Era treaba lui Pietro, să se descurce. Ei așteptau doar ordinul de atac. - Tăcere? ridică ușor vocea Oană. De când refuză Apărătorii să răspundă la vreo Întrebare? - Nu refuză nimeni... se grăbi Pietro. Doar că... trebuia să ajungem primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
îndură să plece de lângă Lenora, care îl reținea de braț de câte ori se depărta, pentru a-l respinge imediat. Depline, superbe bătură opt note egale ale vocei curate, nobile, a bronzului pur. Cu o reeomandație către Lina, ou o privire de rugăminte spre Elena, care se retrăsese iar cu Nory în același colț - ca într-o cetate a ei proprie, de durere și rS drept la respectul durerii - Halii-pa ieși, totuși. Se auzi clopoțelul vibrând puternic, pași de servitori, ordine. Elena, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Rim nu răspundea nici el satisfăcător, deși era un teoretician. - O criză de nervi, explică Lina. Dar mi-e grijă de inimă. Lenora e de mult bolnavă de inimă și degeaba i-am spus. O privire de dojana și de rugăminte o întrerupse. Lenora deschisese ochii. - S-a făcut! spuse cu un glas calm Elena, care intra - dar, totuși, mai vibrant ca de obicei, și cum vestea păru a liniști pe mamă-sa, fata se duse iar la Nory și îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
avut o mare bucurie și mîngîiere, pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinților au fost înviorate prin tine. 8. De aceea, măcar că am toată slobozenia în Hristos săți poruncesc ce trebuie să faci, 9. vreau mai degrabă săți fac o rugăminte în numele dragostei, eu, așa cum sunt, bătrînul Pavel; iar acum, întemnițat pentru Hristos Isus. 10. Te rog pentru copilul meu, pe care l-am născut în lanțurile mele: pentru Onisim, 11. care altă dată ți-a fost nefolositor, dar care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85089_a_85876]
-
Ancuța. Secretul Pentru Horia, studentul întârziat, zilele călduroase ale începutului de vară sunt încărcate de emoțiile ultimului examen din anul terminal, dar și de lehamite și de transpirație. Concediul pentru studii l-a obținut greu, după multe insistențe și îndelungi rugăminți. Nu pentru că unitatea la care lucrează și-ar fi dereglat activitatea din cauza absenței lui, ci pentru că existau și niscaiva invidii că, iată, peste câteva luni va obține diploma de inginer și, cine știe, se cocoață la șefia unei secții sau
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
când m-a ajutat prima dată la tăiatul și legatul viei și la curățatul pomilor. Îi ceream să ridice o coardă, să țină alta pe care urma să o tai, lăsându-i un anumit număr de ochi. Săndel număra, la rugămintea mea, nodurile din care urmau să dea lăstarii roditori, ținea cu mânuțele lui stângace coarda până ce o legam de sârma de susținere. Îl lăudam pentru hărnicia și participarea lui la această importantă treabă iar el era încântat și fericit că
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ecouri mute. Urme de pași se sting în noapte, Pierdute-n ceața dintre noi. Se sting și ultimele șoapte, Lăsându-ne mpietriți și goi. S-a destrămat vraja albastră! Ne-a dezlegat de legăminte! Rămasă-i inima sihastră, îngenuncheată-n rugăminte. Poem fără nume Pământul a primit în dar, Din lacrimile dimineții, Din dragostea fără hotar, Nemărginirea frumuseții. Un chihlimbar de răsărit, Parfum rătăcitor de floare Pierzându-se în asfințit, Mister al spumelor de mare. Un suflet risipit în nori, în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că bumbacul e pentru oamenii de rând și că mătasea e pentru familia imperială? Vorbele mele v-au intrat pe-o ureche și v-au ieșit pe cealaltă? Zgârcindu-vă, nu faceți decât să-i aduceți ghinion fiicei voastre! La rugămințile mele repetate, căpetenia eunucilor cade de acord să ne lase să ieșim din casă cât oamenii săi se ocupă de renovări. Mama ne duce în cele mai prestigioase ceainării din Peking, într-un cartier comercial scump, numit Wangfooching. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Au făcut-o, dar nu sunt interesate deloc să o facă în fiecare an. Împăratul se teme să nu-și supere strămoșii, așa că i-a cerut lui Shim să le trimită pe Nuharoo și doamna Yun. Însă ele au refuzat rugămintea lui cu scuze legate de starea de sănătate. — De ce nu m-a trimis Shim pe mine? — Păi, nu vrea să vă dea ocazia să îi faceți pe plac Majestății Sale. — Dar am încercat tot ce-am putut ca să-l mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
după înmormântare, el s-a dus la Nuharoo pentru ceai. Potrivit spionilor lui An-te-hai, Majestatea Sa a discutat cu ea doar despre ceremonie, nimic altceva. A doua oară când Majestatea Sa a vizitat-o pe Nuharoo s-a întâmplat la rugămintea ei. Și asta mi-a spus însăși Nuharoo. A făcut ceea ce credea că-i aduce mulțumire Majestății Sale - a cerut permisiunea de a adăuga o aripă mormântului doamnei Jin. Nuharoo i-a spus că strânsese tael-i de la toată lumea și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
putea rămâne peste noapte în Orașul Interzis, așa că va trebui să ne despărțim când ceremonia va lua sfârșit. Gândul că s-ar putea să nu o mai văd niciodată pe mama mă tulbură atât de mult, încât nu dau atenție rugăminții lui Nuharoo de a-i întâmpina alături de ea pe membrii Curții. — Gândește-te altfel, Orhideea, îmi zice mama, încercând să mă aline. Va fi o ușurare pentru mine să mor, de vreme ce mă aflu în dureri atât de mari. Îmi las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tot prin curte țopăie broaște. Par a fi disperate să se miște. Le-am poruncit eunucilor să le îndepărteze acum o oră, dar ele s-au întors. Generalul Seng-ko-lin-chin se află în genunchi dinaintea împăratului. Imploră să fie pedepsit, și rugămintea îi este îndeplinită. I se iau toate titlurile și i se ordonă să plece în exil. Întreabă dacă îi poate oferi Majestății Sale un ultim serviciu. — De acord, murmură Hsien Feng. Seng-ko-lin-chin începe: — Se apropie luna plină... — Treci la subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Mintea Aceluia, de nimeni strunită, degeaba lucra, căci În ziua cu pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]