1,892 matches
-
atât de tare, că sublocotenentul, în focul povestirii, își mușcă limba. Se roși de durere și înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În cele din urmă, temîndu-se să nu-și fi sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și hurducăturile desțeleniră gândurile lui Apostol. " Azi la nouă era să osândesc iarăși... Acum alții mă vor osândi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce poți face...? L-am scos pe micuț în curte și l-am legat de copac. Era poate ora nouă. Veneam din birou, unde mureai de cald și regăseam noaptea și gerul, -10, poate -12 grade. Nu eram mândru. Micuțul sângera. — Ai face bine să spui totul, dacă ești vinovat, și totul se va sfârși, vei intra înapoi la căldură. i-am șoptit la ureche. Dar nu eu am făcut-o, nu eu... se jură cu o voce stinsă, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
către mine, care debordez de sănătate, provoc destinul, îl provoc și pe el, cu trupul acela transbordat de pe targă pe pat, un tânăr bătrân îmbrăcat sport, cu trupul întreg, nu ca femeia din fața lui, al cărei picior este inflamat și sângerează, sau ca aceea care se învecinează cu noi, dincolo de perdea, prin pielea transparentă i se pot vedea oasele mâncate de boală, iar peste față poartă o mască albă, de parcă ar exista pe lumea asta ceva și mai periculos decât propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Bine, luminăția-ta - făcu speriat Barzovie-Vodă - dar cu noi cum rămâne? — Se rezolvă - zise sultanul bătându-l pe umeri. O moarte are omul. Cum spunea Omar Khayam? — „Mi-ai spart paharul, doamne - recită viziriul - și vinul cel curat/în iarbă sângerează; ce-mi mai rămâne-n loc?”. Nu asta dragă! - făcu supărat sultanul. Strofa cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
parodie de intimitate, dar toate simțurile îmi erau încă ascuțite la maximum. Când Belinda s-a mișcat, am auzit-o. — Rămâi acolo unde ești sau îi rup piciorul! am țipat, fără să-mi iau privirea de la Dominic, a cărui față sângera. Spune-i, pentru Dumnezeu să stea acolo, Dominic, sau îți rup piciorul! M-am apăsat mai tare peste genunchiul lui. Mă durea și pe mine, dar îl făcea pe el să plângă de durere. —Belinda, stai deoparte! a strigat. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
porcule de câine...? - Simțită... interpelare. Ce răspunde Ivan? - Ivan? «Tătucă, frățioare, prieten scump, alinare a sufletului meu zbuciumat și viscolit - dar cum rostești tu asemenea vorbe grele, nu-ți crapă obrazul de rușine, că, uite: mie a Început să-mi sângere inima de durere...Vrasăzică eu mă străduiesc, În numele lui Hristos (și dă-i, trei crucioaie, din creștet până-ntre picioare, de-ai zice că desenează o troiță...) să te scap de sub jugul blăstămatului de Turc păgân și tu, nerecunoscător ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și abia respiram. Am scos de sub scaun un prosop mai vechi cu care curățăm parbrizul de obicei și m-am șters... dar nu prea reușeam să curăț acele pete care păreau să mi se fi lipit de față. Nasul mai sîngera Încă. L-am apucat cu două degete, m-am lăsat pe spate și am stat așa cu fața-n sus o vreme. Nu-mi puteam permite să stau insă prea mult. Nu trecea Încă lume pe acolo, dar fereastra localului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
precizat medicul. Se pare că nu are fracturi de vreun fel. La brațul stâng, pe care a căzut, este posibil să existe ceva, mai sigur, o luxație. A căzut pe cot. Doamne ferește să nu fie gravă contuzia de la frunte. A sângerat puțin. Cred că s-a lovit de asfalt când a căzut. Sper totuși că șocul nu a fost puternic. Intern este posibil să fie ceva, dar asta se va vedea la spital, după ce va fi examinat la tomograf... Aș vrea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la urma urmei, Café Kundera e o cafenea comfortabilă, Îngrozitor de intelectuală, unde ritmul vieții nu e, din fericire sau din nefericire, niciodată tulburat. Nu e un loc pentru bătăi Între bețivi. Chiar Înainte ca fruntea scenaristului să se oprească din sângerat, toți cei din cafenea se Întorseseră deja la ceea ce făceau Înainte de a fi Întrerupți - unii strâmbându-se, alții sporovăind la un vin sau o cafea, iar alții evadând În fotografiile Înrămate de pe pereți. CAPITOLUL UNSPREZECE Caisele Uscate Zorile stau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sinistră În peretele habitatului. Ecranul se aprinse: SUNT AICI! Imediat simțiră primul șoc, care-i dezechilibră pe toți, răsturnându-i pe podea. În jurul lor, habitatul gemea și scârțâia Înfiorător de tare. Norman Încercă să se ridice - o văzu pe Fletcher sângerând la frunte - când resimțiră al doilea impact. Norman fu azvârlit lateral, către peretele despărțitor. Se auzi un clanc metalic când se izbi cu capul de perete, simți o durere ascuțită și apoi Barnes ateriză peste el, mormăind și Înjurând. Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tare Îl Înfricoșa ceea ce auzea - zgomote metalice incredibil de puternice, provocate de cilindrii zgâlțâiți din temelii. Creatura zdruncina Întreg habitatul. Barnes se afla În partea cealaltă a camerei, Încercând să-și croiască drum către ușa peretelui despărțitor. Un braț Îi sîngera și striga niște ordine, dar Norman nu mai auzea nimic altceva În afară de zgomotul Îngrozitor al metalului crăpat. O văzu pe Fletcher strecurându-se prin peretele despărțitor, apoi pe Tina și În fine pe Barnes, care lăsă În urma lui o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În sufletul fiecăruia din noi se răzvrătește o altă geografie Nu-i nimic! parcă-l aud pe Nichita, zicându-mi, Bătrâne! Patria ta și a mea e aceeași și va rămâne încă nesfârtecata hartă a limbii române UN MUNTE-NGENUNCHIAT Am sângerat prin codri ca un ram detrunchiat de la tulpina țării Nimic acum mai scump eu n-am de cât un munte-ngenunchiat La țărmul mării. Trec ani prin crugul lor cel rânduit de Cel de Sus în largurile zării În sufletu-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lumină, de nicio formă de relief, de niciun țărm. Cerul se pierde în ceață și nu are nicio consistență. X se așază în genunchi și începe să sape cu mîinile goale în stratul de gheață. sapă, sapă, sapă. Degetele îi sîngerează, gheața se colorează cu mici nervuri roșii. în sfîrșit prin spărtură se vede ceva. X descoperă prin gaura făcută o mulțime de oameni privind în sus, spre el, ca și cum el ar fi fisurat bolta cerului. X se trezește furios. Pornește
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
frunze se revarsă peste mine. Dacă pocnesc de două sau de trei ori din degete, copacul sub care mă aflu rămîne gol și negru, ca și cum s-ar afla în plină iarnă. sunt zile cînd, din cauza liniștii infinite, încep să-mi sîngereze urechile. mă plimb atunci prin oraș numărîndu-mi pașii cu voce tare ca să nu mă prăbușesc de atîta tăcere. mă amuză să parcurg străzile și să văd cum praful de pe acoperișuri se ridică în urma mea. am devenit un cloșar. Hainele mi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pentru odihnă, dealurile strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține. Sub numele de ajutor și eliberare, În multe locuri, crugul pământului românesc a fost sfârtecat. Puterea celor veniți a preluat soarta meleagului basarabean stăpânind
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
loc de muncă. Basarabenii nu vor uita niciodată ospitalitatea, grija părintească, dragostea frățească, integrarea lor fără nicio discriminare În viața socială. Recunoștința și devotamentul față de țară era o datorie cu atât mai ferbinte cu cât România, poporul român sufereau și sângerau ca urmare a Împrejurărilor istorice nefaste. Declarațiile cronicarilor de război și ale analiștilor politici nu pot cuprinde În totalitate proporția dezastrului. Sinteza unor declarații avizate schițează un tragic bilanț. „Tot ceea ce a luat Uniunea Sovietică, prin armata ei, incluzând dezarmarea
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
gura, gîtul și nu sînteți decît niște ofițerași oarecare într-o armată care nu dă doi bani pe voi. Și asta pentru că nimeni nu dă doi bani pe armată. Toată lumea e la petrecere, se împart bucatele, iar armata, care a sîngerat din greu, care cu brațul ei ostenit a adunat la un loc țara, bucatele ce se împart, stă pe la uși, stă pe la ferești și se bucură că e măcar prima dintre slugi. Știa ce urmează. Era la mintea cocoșului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cerut ofițerului de serviciu să nu lase pe nimeni și a studiat îndelung bucățica de os gălbui care făcea parte din corpul său, era o frîntură moartă din organismul său viu. Era foarte intrigat că nu-l durea gingia, nu sîngera locul. Ca și cum o parte din sine a devenit brusc străină de restul corpului, indiferentă. "Ca un agent uitat." Existau și asemenea agenți, nu dintre aceia "puși la păstrare", care urmau să dea colț la momentul potrivit, ci pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vuia cornul, și stâns, slăbit, răzbătea chefnitul copoilor. Se trase încet pe iarba malului, își trase și ochii în umbră. Lumina căzu numai asupra apei. Se lăsă pe covorul moale. Din vreme în vreme își întorcea capul spre rana care sângera. Dar pe drumul pe care venise ea, deodată răzbătu un țap spăriat, cu cornițele înălțate. Lângă ea, se opri, întinse capul, o mirosi. Căprioara mugi încet, abia auzit, parcă spunea ceva, și ridică botul uscat spre căprior. Cornul tresări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în aceeași clipă, am simțit o durere ascuțită în palma dreaptă. Marta a scos un țipăt. Buimăcit de durere și de spaimă, i-am strigat să tacă și i-am cerut un prosop cu care să-mi înfășor mâna care sângera. Am vrut s-o pornesc apoi spre azil, dar m-am temut să nu pierd sânge din pricina mișcărilor; m-am trântit pe spate, cu mâna ridicată, ca să împiedic, gândeam eu, hemoragia și am rugat-o pe Marta să ia barca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot fi, o clipă, umanizați de suferință, iar eu doream
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
parte din mine, nu mai mult de o fracțiune de secundă, se simte mândră. Unică, îmi spun. Cred că în sinea mea zâmbesc. Frigul de afară mă izbește în față. Mușcă din mine. Frig de început de noiembrie. Cred că sângerez. Adi a obosit și mă lasă jos pe ceva rece. Acum ar fi momentul să te miști, îmi spun. Afară e frig și eu sunt dezbrăcată pentru că nimeni nu s-a gândit să-mi pună geaca. Așa că am pe mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
exemplare dinainte de război din Reader’s Digest și Popular Mechanics, pe care le devora. Din cînd În cînd, de parcă Își regăsea copilăria pierdută, Jim reintra În lumea jocurilor băiețești și participa la titreze, bile și șotron. — E moartă? Se mișcă! — SÎngerează! O pată de sînge de la genunchiul lui Jim dădea capului broaștei țestoase o podoabă de pirat. — Jim, ai omorît-o! Cel mai mare dintre băieți, Richard Pearce Întinse mîna s-o atingă, dar Jim o ascunse sub braț. Nu-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui Jim. Pentru Dumnezeu, ai să-ți strici ochii. Ascultă la domnul Tulloch. Ai văzut whiskey scoțian? Jim se dădu un pas Înapoi, punînd containerul argintiu Între el și bărbatul nervos. Parcă ațîțate de prada de pe stadionul Nantao, mîinile locotenentului sîngerau prin bandaje. Jim știa că locotenentul ar fi dorit să-l aibă singur și să-l bată pînă Îl omora, nu pentru că era crud, ci pentru că doar vederea durerii lui Jim ar fi limpezit toată agonia pe care el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umbra unui alt soare. Aici, la gurile marilor rîuri ale Asiei, se va da ultimul război care va decide viitorul planetei. Jim Își șterse sîngele de pe volan, timp În care reîncepu tirul de pe malul Pootung. De patru zile, nasul lui sîngera și se oprea. Înghiți sîngele și urmări șoseaua deschisă care se Întindea de la chei pînă la stadionul Îndepărtat. La o sută de metri de Buick, doi milițieni chinezi se urcară la pupa submarinului de lîngă plajă. Cu puștile atîrnate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]