3,164 matches
-
apare ca o bucurie pentru întreaga Biserică. Chipurile bunilor și biruitorilor mucenici, învrednicite de nimbul martiric, sunt și pentru noi, cei de astăzi, lumină călăuzitoare. Există un tip de martiriu, pe care îl putem denumit martiriul real, martiriul roșu, martiriul sângeros sau martiriul în sânge; un alt tip de martiraj este martiriul spiritual, martiriul alb, martiriul pe toată viața, martiriul prin dorință sau martiriul în intenție. În urmarea lui Hristos, Cel care a venit pe lume pentru a depune mărturie despre
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
pentru că e cel mai bine realizat epic, unind diferite elemente de legendă și baladă, acreditându-se și ideea că la desăvârșirea lui au colaborat, în fapt, mai mulți poeți. Se știe că el modifică adevărul istoric al faptelor, exagerând episoadele sângeroase pentru ca "gloria viteazului suveran să rămână neștirbită". Ce s-a întâmplat însă cu această glorie și cât a mai rămas din ea în poemele umaniștilor italieni, vom vedea în continuare... Până să apară prima capodoperă cultă de gen, parodia "era
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
căpetenie (...) de la Tasso și Milton, la Dryden și Withers"277. Vor interveni în deciderea sorților de izbândă divinitățile protectoare (prin mijlocirea Zvonului, aici un semizeu "pentru care ușile erau deschise pretutindeni"), invocate de participanți, dar și îngrijorate foarte că "o sângeroasă luptă ar fi pe cale să izbucnească între două oștiri alcătuite din făpturi Antice și Moderne, denumite cărți (s.n.)". Proorocirile îi aparțin unei "dumnezeiri răufăcătoare, denumită Critica" și "lăfăindu-se în bârlogu-i printre rămășițele foarte multor cărți pe jumătate sfârtecate". Din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
conform adeverinței pe care el încearcă să o folosească pentru a convinge, că în anul 1921 "a tăiat cu mâna lui multe dintre năpârcile rămase". El a participat, în cavalerie, la campania de înăbușire a răscoalelor țărănești din 1921, moment sângeros din istoria Rusiei de după revoluția din 1918, din perioada de instalare a regimului sovietic. Povestirea este construită pe un sistem de opoziții și de simetrii. Condiția de bolnav este comună celor doi, naratorul-personaj și Bobrov, dar aceștia intră mai ales
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
despre suferința umană provocată de regimul totalitar. Demascarea nu vizează doar regimul stalinist, ci regimul comunist sovietic în ansamblu. Ceea ce a înțeles Soljenițîn este că "pe toată planeta și pe tot parcursul istoriei n-a existat regim mai rău, mai sângeros și, totodată, mai perfid și abil, decât cel bolșevic, care s-a autointitulat "sovietic""248. El demonstrează că apariția sistemului datează încă din 1918, din perioada lui Lenin, de vreme ce au fost create atunci lagăre pentru burghezi, opozanți, contrarevoluționari, iar în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
noii religii a dus la o confruntare cu puterea civilă care a furnizat răspunsuri diferite, condiționate de politica imperială, oscilând de la un împărat la altul: unul căuta să ocrotească mos maiorum de exitiabilis superstitio, prava e immodica printr-o persecuție sângeroasă, altul în schimb căuta să recurgă la o politică de toleranță. Autoritățile constituite și poporul nici nu auziseră inițial de creștini, de diversitatea radicală a creștinismului de iudaism, spre deosebire de adevărata fractură ireversibilă din timpul dinastiei Antoninilor (96-192) exprimată prin definitiva
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
relație exclusivă Dumnezeu-creatură. Conceptul care se evidențiază cel mai mult între prima și a cincea poruncă de a nu ucide, constă în aspectul violenței considerate ca o idolatrie, prin respingerea violenței, a forței fizice, a virtuții războinice și a sacrificiilor sângeroase etc. elemente prezente în toate civilizațiile Vechiului Testament, reinterpretate în adevărata lor lumină de noutatea evanghelică. * Enunțarea simplă, originară și fugitivă, a poruncii a V-a din decalogul biblic: Să nu ucizi, nu ne explicitează dacă aceasta conține vreo interdicție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
baza construirii Împărăției și a incidenței omului nou în societate. Legea talionului antico-testamentară, care prescria împotrivirea la violență prin violență, este acum depășită de legea iubirii: mesajul păcii nu se poate răspândi decât prin pace. Violența își pierde semnificația negativă, sângeroasă, pentru a căpăta un sens pozitiv: la început era îndreptată împotriva altora, acum trebuie să fie îndreptată contra propriei persoane, împotriva atracțiilor lumii și a orgoliului. În In 2, 15 este relatat episodul alungării negustorilor din templu. Lăsând aspectul exegetic
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și descris ca alunecând spre o dezagregare majoră. În continuare, concepția războiului este prezentată ca o crimă legalizată: uciderea individuală este echivalată celei colective; serviciul militar este caracterizat negativ, deoarece taberele militare sunt dominate de o mentalitate specifică unei violențe sângeroase; neînțelegând ideea fraternității specifice creștinilor, lumea transpiră mutuo sanguine. Pentru episcopul cartaginez, contradicția eticii păgâne se manifestă prin absurditatea de a voi să distingă o morală publică de cea privată. Această incoerență, descrisă deja de Seneca (4 a.Chr. - 65
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de creștin, legiunile romane formate din tineri din Mediul Orient, ar fi suferit flebotomii continue și profunde, fapt ce ar fi compromis eficiența acestora. Prin influența negativă exercitată asupra moralului și a voinței combative a soldaților creștini, persecuțiile (sociale, economice, sângeroase etc.), măreau instabilitatea și tensiunea armatei romane, care, în timpul războiului neinspirat cu Persia, nu și-au urmat împăratul cu entuziasmul așteptat de către acesta, abandonându-l în mâinile dușmanilor. Atitudinea arogantă și lipsită de tact a împăratului (absența unei strategii politico-militare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care deschidea calea unei prime persecuții la nivelul întregului Imperiu, persecuție devenită explicit anticreștină prin două edicte succesive (din 257-258), ale lui Valerian (253-260), urmate de alte patru edicte ale persecuțiilor dioclețiene din 303-304. Aceste persecuții au fost mult mai sângeroase în partea orientală a Imperiului decât în cea apuseană. Persecuțiile nu au încetat nici măcar după edictul de toleranță din anul 311, al împăratului Galerius (305-311); au fost continuate izolat pe parcursul secolului IV de Licinius (308-324), Iulian Apostatul (361-363) și de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
circ. În masacrul poruncit de el, cei care și-au adus cel mai mult contribuția de sânge au fost creștinii din casa Cezarului. Toți împărații romani în persecuțiile lor s-au reflectat într-a sa, trecând la epurarea pașnică sau sângeroasă a creștinilor prezenți la curtea lor, fiind suspectați și datorită apropierii majore de persoana lor. Așa au procedat Domițian, Decius, Valerian, Dioclețian, Licinius, Iulian Apostatul și, în sens invers, împărații creștini Constantin I, Theodosius I și Honorius care i-au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de pe pământ. Din persecuțiile predecesorilor săi, mai ales din cea dioclețiană, a înțeles că vărsarea sângelui creștinilor nu-i aduce nici o satisfacție personală, pentru că sângele martirilor este sămânța creștinilor, potrivit experienței lui Tertulian (150-230). Fiind convins de inutilitatea unei persecuții sângeroase în favoarea planurilor sale întunecate, evita să fie cauza gloriei altora înconjurându-i de aureola martiriului, pentru că nici nu voia să pornească un război pe față. Căci toți, zicea el, vor zbura spre martiriu ca albinele. Atitudinea sa era alimentată și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era o cerere în șase puncte care revendica, printre altele, votul universal al bărbaților; a fost supusă Camerei Comunelor care a respins-o, în contra celor trei milioane, apoi șase milioane de semnături. Cartismul a coalizat asociațiile muncitorești născute din tulburările sîngeroase dintre 1817-1838, cum ar fi "masacrul Peterloo" din 1819, "Conspirația Cato Street" din 1820 sau mișcările constante ale luddiștilor, cei care stricau mașinile; toate acestea fiind reprimate cu o brutalitate rară. Cealaltă nebuloasă a coaliției, mișcarea radicală, s-a născut
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
intactă. O societate de indivizi liberi și pluralistă, în care coexistă o mulțime de opinii și de valori diferite, chiar opuse, nu poate supraviețui fără un minim de toleranță. Dacă la început toleranța era o alternativă pentru a evita conflictele sângeroase (în special războaiele religioase), puțin câte puțin aceasta a devenit o virtute. Ea se sprijină pe credința că diversitatea este fecundă și că oricine este în căutarea propriei împliniri poate găsi la ceilalți lucruri care să îl îmbogățească spiritual. Cele
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
se mobilizează și ele, sperând că accentele profetice ale protestantismului le vor elibera de sub opresiune. Urmărind punctul de vedere pe care l-am reținut, nu ne vom opri la Luther sau Calvin, actorii principali care conduc ofensiva, nici asupra conflictelor sângeroase, ci la oameni ca Erasmus sau Thomas Morus, care sunt vestitorii toleranței. Pluralismul este anunțat odată cu înrădăcinarea protestantismului luterian sau calvinist. O societate în care credințe și opinii diferite sunt prezente simultan nu va putea supraviețui fără un minim de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
personale și orientând energiile debordante către obiective "lăudabile", asemenea cruciadelor, supapă a înverșunărilor. Războiul împotriva non-creștinilor a fost multă vreme permis. Din secolul XIV, războaiele devin afaceri de stat și sunt din ce în ce mai ucigătoare. Războiul de Treizeci de Ani este deosebit de sângeros. Dar și el va fi depășit de cele două războaie mondiale ale secolului XX. O întreagă serie de "producători de valori" William Penn, abatele Saint-Pierre, Rousseau, Kant etc. demonstrează inutilitatea războaielor și imaginează sisteme pentru a le preveni. În sfârșit
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
deci să iertăm)? Sentimentul unei dreptăți reparatoare trebuie să învingă asupra dorinței de reconciliere națională? Pinochet, Jaruzelski, Milošević nu sunt tratați cu aceeași măsură. În Ungaria, Polonia, Cehia și în alte părți, a predominat dorința de a stopa o istorie sângeroasă. În Germania, tribunalul de la Nürnberg a judecat criminalii de război, iar țara a fost epurată de naziști. În Franța, cu ocazia Eliberării, s-a impus politica de epurare, dar amintirea regimului de la Vichy continuă să ne bântuie. O poziție intermediară
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și transformați în sclavi de cei care îi luau de pe drumuri, se puteau elibera fără despăgubiri când deveneau majori. Traian a fost, înainte de toate, soldat. Marile sale campanii sunt cele împotriva dacilor, pe care i-a învins după două războaie sângeroase, în 101-102 și 105-106, și împotriva părților din Orient, în care și-a găsit moartea după o serie de victorii. Era bătrân de 60 de ani și bolnav, iar drumul de întoarcere spre Roma, făcut în grabă, i-a grăbit
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
anii 1990. El a adoptat o poziție mult mai "moralistă" decât alte instituții ale Uniunii Europene sau ale Consiliului European de-a lungul evenimentelor tragice și violente din regiune. Un alt caz ar fi atitudinea Parlamentului European din timpul conflictelor sângeroase din America Centrală din anul 1980. Din nou, datorită modului în care două grupări politice dominante (socialiștii și creștin democrații) au interacționat în parlamentul de la Strasbourg / Bruxelles, acolo a existat o poziție mult mai transparentă vis-a-vis de acea parte a lumii
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
din cuv inte. Cel care s-a intitulat și s-a autoproclamat întâiul țar al rușilor - Ivan cel Groaznic groaznic nu numai ca nume a fost, ci și prin defecte, istoricii l-au descris ca fiind, „în egală măsură nebun, sângeros, cuceritorʺ, ca un om care „nu și-a respectat niciodată cuvântulʺ, în același timp „mare iu bito r de diamante, aur, cositor, cărbuni și reniʺ, ceea ce i-a justificat cuceririle de teritorii, angajând într o asemenea slujbă împără tească chiar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fost unul care se culcă cu gîndul la voluptate și mă sculam că s-o-mplinesc. Vinul tare l-am îndrăgit, zarurile foarte; și cît despre femei, aveam mai multe țiitoare că un turc. Fățarnic la inimă, ușor de ureche, sîngeros de mînă; porc în murdărie, vulpe în viclenie, lup în lăcomie, cîine în nebunie, leu în pradă. Nu lasă că scîrțiitul pantofilor și foșnirea mătasurilor să trădeze biata-ți inima femeilor. Ține-ți piciorul departe de bordeluri și mîna de
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
oastea lui? KENT: Pe cît se spune, Bastardul Gloucester. Curteanul: Zice-se că Edgar, Fiu-izgonit, cu contele de Kent, e-n Germania. KENT: Veștile-s schimbătoare. Timpu-i să luăm aminte. Ostile Regatului s-apropie-n pas iute. CURTEANUL: Răfuiala Va fi, cred, sîngeroasă. -Adio, șir. (Iese) KENT: Viața și soarta mea se va-mplini Or bine,-ori rău, cum lupta de-azi va fi. (Iese). ACT V SCENE I [The British camp near Dover.] Enter, with drum and colors, Edmund, Regan, Gentleman, and
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de proiect politic, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când războaiele religioase au scos în evidență, pentru confesiunile minoritare (aici fiind vorba despre creștinism), pericolul unei alianțe strânse dintre politic și religios (Mesnard, 1935). Dar acest episod sângeros nu a fost decât ocazia întâmplătoare a manifestării unui fenomen mult mai profund și irezistibil, care s-ar fi produs oricum, mai târziu. "Este vorba de înlocuirea prin evoluții și revoluții a unor regimuri hierocratice cu regimuri democratice." (Baechler, 2006
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
occidentale intraseră vârtos în funcțiune și pregăteau diabolic terenul îngenuncherii noastre definitive, pe care aveam să ni-l aducem de fapt cu propriile noastre mâini, într-un decembrie năuc, într-o așa zisă revoluție în direct la televizor, o mascaradă sângeroasă orchestrată și regizată de americani și alte lifte asemenea lor. Conu’ Mișa făcuse parte în tinerețea lui din acele brigăzi de voluntari care au construit cântând, sfărâmând munții, calea ferată prin defileul Bumbești-Livezeni, au construit calea ferată Salva- Vișeu, Agnita
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]