2,533 matches
-
voia să fie politicos cu bătrânul ăsta extravagant. Și, într-un fel, firește, totul era foarte măgulitor... și extrem de interesant. Închise ochii, apoi îi deschise și îi fixă pe covorul uzat, care începu pe dată să joace și să-și salte culorile în fața privirilor lui. Când albastrul din covor părea să fie fondul, când roșul. Covorul îi fulgera în ochi ca un far. — Ei bine...? întrebă John Robert. — Fetei i-ați spus? Tom se străduia din nou să-și ațintească privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prostituată. Te aștepți să fiu impresionat? În acest timp, Gabriel trăia o experiență cumplită pentru ea. Pornise să se plimbe pe plajă (așa cum o văzuse Brian), dar foarte curând se cățărase pe stâncile dinspre uscat și începuse să le colinde, săltând din piatră în piatră. Îl căuta pe George? Nu. Ideea de a se afla singură cu George în mijlocul acestei sălbăticii o umplea de spaimă. O spaimă care îi dădea fiori de plăcere? Își continuă drumul și ajunse într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Începu să-l cheme, să strige de spaimă, striga, striga, și înota, înota. Cu un minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-un anumit sens, nu putea fi un sfârșit. Și iarași, un lung răstimp, George rămase nemișcat. Și apoi se întâmplase ceva în mintea lui, ca o corabie care, după ce s-ar fi sfărâmat de stânci și ar fi fost săltată de torente și vâltori, ar fi alunecat într-un lac senin, calm, luminos, un lac de aur. Simțise cum fața crispată și încordată i se relaxează, devine netedă. Începuse să respire liniștit, adânc. Își spusese: „E ca și cum aș fi murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar și nevoia de a se ascunde devenise neinteligibilă și ținea de un trecut îndepărtat. Adam se strecură în cameră ținându-l în brațe pe Zet (avea dificultăți la urcatul scărilor). Lăsă jos cățelușul, care începu să alerge și să salte pe covor, încrețindu-și botul în ceea ce Adam numea „zâmbetul lui de salon“, și salutând pe fiecare în parte cu capul plecat și coada albă fâlfâind falnic. Tom se aplecă să-l mângâie. Zet, în extaz, se întoarse pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
turcoaz pal a apei. Și singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe în jos, săltând, fragile și grațioase, peste vălurele în care se răsfrângea, cu sclipiri mișcătoare de nestemate, soarele de primăvară. Apoi preferințele se îndreptau spre aeroplane. Coala de hârtie era îndoită altfel, colț spre margine de jos în sus, colț spre margine de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
coridor. Își înălță cu prudență capul, dar constată că pervazul era prea sus și nu putea să vadă mai nimic înăuntru. Temelia, foarte înaltă, era placată cu piatră fasonată. Ridică piciorul punându-l pe marginea proeminentă a temeliei și se săltă agățându-se de pervaz până ce ajunse cu bărbia deasupra pervazului... Sfinte Sisoe, casa era în renovare! Ușa întredeschisă către coridorul de unde venea lumina era tapetată toată cu ziare vechi. Camera pe care o avea în fața ochilor era golită de mobilă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sculat chiar în zilele acelea, și a plecat în grabă spre munți, într-o cetate a lui Iuda. 40. A intrat în casa lui Zaharia, și a urat de bine Elisavetei. 41. Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pîntece și Elisaveta s-a umplut de Duhul Sfînt. 42. Ea a strigat cu glas tare: "Binecuvîntată ești tu între femei, și binecuvîntat este rodul pîntecelui tău. 43. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
tare: "Binecuvîntată ești tu între femei, și binecuvîntat este rodul pîntecelui tău. 43. Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? 44. Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pîntece de bucurie. 45. Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini." 46. Și Maria a zis: "Sufletul meu mărește pe Domnul, 47. și mi se bucură duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
acum, pentru că voi veți rîde! 22. Ferice de voi, cînd oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! 23. Bucurați-vă în ziua aceea, și săltați de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa făceau părinții lor cu proorocii. 24. Dar vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mîngîierea! 25. Vai de voi, care sunteți sătui acum! Pentru că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
aș fi tresărit așa. Am privit în lungul cărării ce duce spre chilii... Zâna alerga s-o ajute pe Sevastița. Probabil că mă zărise, fiindcă se vedea bine cum fața i s-a luminat într-un zâmbet larg. Sânii îi săltau ca două mere care erau gata-gata să spargă iia străvezie... Am așteptat să ajungă la Sevastița, care între timp se depărtase destul de mult. Când, în sfârșit, a ajuns la maică-sa, s-a oprit și, discret, mi-a făcut din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Balta Într-o bună dimineață Când pe cer, soarele saltă, Râul cu izvor de gheață A format pe câmp, o baltă. A plouat cam mult la munte, Și pe câmp e-acum un lac, Cu știuci mari, dar și mărunte Unde cântă un brotac. În curând se văr pe maluri
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93448]
-
când am fost la Jardin du Bosphore (unde am mâncat împreună înghețată de dovleac pe malul mării); când ne-am dus la Prinkipo, la Moda, la Kala-Miche; când ne-am plimbat cu barca prin fața palatului Dolma-Bagtche (Mihaela țipa ori de câte ori ne săltau valurile); când am petrecut sus, la Tatavla, în grădina fabricii de bere și am băut bere Bomonti de la butoiaș, cu cepul; când am vizitat prima expoziție de pictură turcească, la Galata Serai. În fiecare dimineață, la 6 (eram dealtfel foarte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Am nevoie de ea. Și n-ai nici o grijă în privința lui... ― Îți mulțumesc! Făcu ochii mari de uimire. (Și ce frumoși erau ochii ei acum, ca un cer limpezit de nori, după furtună.) Toată ființa-i părea răvășită, pieptul îi sălta, avea nevoie de aer mult. Ședeam lângă ea, auzeam cum îmi soarbe răsuflarea și m-așteptam să izbucnească într-o explozie de dragoste. Se petrecea cu ea, se vede, același lucru care se petrecuse cu mine câteva clipe înainte.) Aștepta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar care încă ciripesc de bucurie. Cuiburile lor au încărcat toți copacii din zonă în tot acest anotimp. Lumina soarelui ocrotitor încălzește toată valea din care răzbește un puternic miros de busuioc verde! În stânga mea se observă mielușeii veseli care saltă pe câmpuri, fără a da seamă nimănui... iepurașii albi și pufoși ca un ghemotoc de păpădie -gata- gata să-i ia vântulaleargă și se fac una cu pământul la vederea uliului care survolează neîncetat, și care, atunci când ostenește, se
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
am avut parte în aceste zile florentine de explozia teilor, împletită cu cea a unei flori literalmente dumnezeiești care este (ni s-a spus la San Miniato, unde gemea văzduhul de splendoarea ei) gelsomina, neam cu iasomia, și care te saltă numaidecât în narcoză, de-ți uiți părinții, casa, starea, firea, tot. În plus, când să intrăm la Santa Croce, aud un flatant „nu sunteți dvs. omul care aduce cartea?“, ceea ce avea să se transforme într-o sărbătoare vizuală de câteva
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
orizontului. Spinarea lor despădurită delimita cerul, malurile stâncoase contrastau limpede cu marea. Nici o confuzie nu era cu putință; totul devenea reper în lumina necruțătoare. Și, de la o insulă la alta, pe micul nostru vapor care înainta leneș, aveam impresia că săltăm zi și noapte, fără o clipă de răgaz, pe creasta valurilor mărunte și răcoroase, printre stropi de spumă și râsete. De atunci, toată Grecia plutește la nesfârșit, undeva în mine, la marginea amintirii... Dar văd că am luat-o razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
bucurase că Maxențiu are să-i spună ceva, probabil tocmai în chestia Leysins. Așa de aproape însă de fantoma ce se apleca spre ea și de pe buzele căreia ieșea o răsuflare slabă și deasă, Elena simțise că amețește. Marcian, atent, se săltase spre dânsa, oprit însă cu un mic semn de Elena. în aiurarea lui, Maxențiu interpretase emoția Elenei favorabil, iar intervenția lui Marcian drept indiscreție. Spusese Elenei grăbit și confidențial că a decis să plece, ca pe o replică la dorința
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la capătul întunecatului tunel, deocamdată fără capăt!... Ce instituție din România actuală funcționează la nivel de așteptare, la nivel de model? Niciuna! Și nerușinarea își bombează pieptul infatuării tot mai înafară și cu o mână în buzunarul suspectaților de perversiuni, saltă pasul pe culoarele instituțiilor din fruntea țării dar și din mădularele ei, privind dintr-o sprânceană orgolioasă pe robii strânși de lanțurile nevoilor, lacrimile copiilor flămânzi, mamelor secătuite de puteri, ale taților în goana după un loc de muncă și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Papadima! Așa striga, într-o explozie de bucurie intelectuală, G. Călinescu, fluturând, ca pe o aripă, ziarul în care se anunța decretul ieșirii din închisori a unor categorii de deținuți politici. Era în 1955! Ca patriarhul literaturii române moderne să salte regizoral și spontan, anunțându-și colegii de Institut despre eliberarea macedoneanului ostracizat, înseamnă că era vorba de o personalitate foarte cunoscută și foarte indispensabilă Institutului de teorie literară și folclor, al cărui director era chiar nunțiatorul deosebitei știri. Ovidiu Papadima
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe colțul patului, plutoniereasa începu a plânge. Strânse apoi blidele și se apucă să le spele. Între ciulinii rotunzi și nemișcați care dintr-o dată tremurau ca aricii, aerul se tăia subțire. De sub picioarele lui Lică zvâcni o ciocârlie. Inima băiatului săltă din loc. Rotunzit în nisip, cuibul cu două ouă și o pană pestriță zălog îl înfioră ; copilul se aplecă să-i pipăie căldura. Cu pântecul cenușiu și aripi negre, păsări sprintene se ridicară pârâind din aripi ; după ce fulgerau în ocoluri
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sus cu fața și-și puse urechea la pieptul ei. - ...Să-l iei de aici și să-l îngrijești, porunci el lui Mehală în tăcerea pe care o făcuse mulțimea. Scăzut, aiurit, tapițerul îl asculta. Fără să crâcnească, el îl săltă pe copil în brațe și urcă cu dânsul în odaie. Bătrânul rabin îi urma. După ce-l întinseră pe Urechiușă în pat, rabinul începu a pipăi mădularele copilului. - Trăiește, hotărî învățatul. S-a ales numai cu un picior rupt. Ai avut
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
-și ascundă fața În ea. Mașina ajunse În dreptul grilajului de la poarta palatului, străbătu aleea și o luă În jos pe bulevardul Salaverry. Vilma plîngea În hohote și era covîrșită de rușine. Prin oglinda retrovizoare, Carlos reușea să vadă cum Îi săltau sub bluză sînii tari și puternici, cum se conturau provocator, cum coborau brusc și apoi se ridicau din nou, ca o dorință care izbucnește nestăvilit, de parcă ar fi vrut să rupă bluzița neagră, i-o dăruise doamna și-i venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
burdușească bine, ceilalți ne topim fiindcă sîntem din cartier și dacă se Îngroașă gluma e mai bine să nu fim recunoscuți... Fumați, băieți, fumați și aveți răbdare, tu zboară, zboară cît poftești, mama ta de străin, o să vezi tu ce salt mortal te așteaptă afară; fumați, băieți, fumați și scoateți tutunul negru, că uite vine rotofeiul din Busto care fumează numai țigări cu tutun blond și de ăsta nu scapi cu una cu două, sărutați-vă fetele, băieți, ca rotofeiul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbi și Julius ardea de nerăbdare s-o vadă ieșind pe Țanțoșa ca să Întrebe ce Înseamnă cuvîntul pică. „Mă duc după gheață“, spuse ea În cele din urmă; Susan și Juan Lucas se pregăteau să rîdă amintindu-și cum Îi sălta pieptul cînd spunea cuvîntul pică, dar ea avea Întotdeauna ultimul cuvînt: „Nu vă faceți griji, se Întîmplă În cele mai bune familii“, le spuse Înainte de a ieși. În bucătărie ajunse foc de bucuroasă să le povestească tot ce s-a-ntîmplat. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]