16,244 matches
-
săptămâni o stăpânea ideea că totul era în van, o imensă deșertăciune, trebuia să înceteze să se mai lupte cu morile de vânt, tot mai greu amorul reușea să-i compenseze nemulțumirea, avea impresia că satisfacțiile ei începeau să devină sărace în comparație cu exasperarea produsă de comportarea lui Ovidiu. Și totuși gândul la el continua s-o tortureze, s-o însoțească pretutindeni. De multe ori i se părea că-i recunoaște vocea în diverse aglomerări umane și intra în alertă, îl căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era în sâmbăta lui Lazăr pe la amiază. Ei, ei! Ce-i de făcut? Gardul și casa femeii dărâmate la pământ, o capră ruptă în bucăți, nu-i lucru de șagă!” Faptele pârâtului întrec deja măsura lucrurilor: dărâmarea locuinței unor oameni săraci care au muncit din greu pentru construcția ei, omorârea unei capre, sunt pagube majore pentru vârsta inculpatului. Mai departe, la pagina 63, citim: ,,Odată, vara, aproape de Moși, mă furișez din casa ei și mă duc, ziua miaza-mare, la moș Vasile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în compoziții pentru verificarea practică. Din acest punct de vedere compoziția literară constituie cel mai bun mijloc de verificare, de îmbogățire și activizare a vocabularului. Numai în acest mod, elevul care manifestă greutăți în constituirea enunțurilor și are un vocabular sărac pentru nivelul respectiv de vârstă, se poate descurca excelent în activitatea compozițională. Rezumând, etapele alcătuirii unei astfel de compoziții sunt: a) stabilirea titlului compoziției; b) enumerarea cuvintelor de sprijin sau a expresiilor artistice; c) notarea acestora pe tablă; d) citirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
rămas bune prietene. Ancuța e bună la suflet, gingașă, suavă, veselă și înțeleaptă. Modestia și sincerita-tea o caracterizează în tot ceea ce face. Odată, când am mers cu Ancuța la librărie sămi cumpăr o culegere, pe stradă am întâlnit un copil sărac. Anca i-a dat 1000 de lei, iar eu i-am dat 500 de lei. Acum, recent, într-o zi însorită am ieșit afară, în pauză. Ne-am povestit deosebite întâmplări petrecute în vacanța de vară. Ancuța este sinceră cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe o continuare a vieții sub alte forme și ca pe o expansiune în cosmos, prin măreție și distincție, portretul ciobănașului moldovean și-a câștigat nemurirea. Balada Miorița a inspirat mulți scriitori ai literaturii noastre. Dezgustat de viața grea și săracă pe care o ducea, Mihai Eminescu, spune în poezia Mai am un singur dor, că își dorește un singur lucru: să fie lăsat să moară în liniștea serii, la marginea mării. Răpus de bătrânețe, George Coșbuc, se gândește în poezia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe o muzică nemaiauzită, noi, ciudate note ale identității. Un drum pavat cu verde, roșu, negru. Acesta e ceva care după starea de negru va muri. Vise. Asta suntem... Ciudățenii, asta am fost... și roboți... asta vom fi. Suntem culori sărace care-am venit aici pentru a ne îmbogăți de vise ca de uitare, de tristeți, ca de toate averile ciudate pe care nu le mai putem pierde. Și, când am adunat prea multe, când am cules un sac de identități
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de vise ca de uitare, de tristeți, ca de toate averile ciudate pe care nu le mai putem pierde. Și, când am adunat prea multe, când am cules un sac de identități, vrem să trecem un pod. Da, un pod sărac, sărac de viață. Gata, s-a stins. Dar o luăm de la capăt, noi, urmași ai bogaților din sacul vieții, noi, săracii neamului. * * Un pod ce duce spre infinit. E podul vieții, un ocoliș al nemuririi. Sub el, apa cu pietre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vise ca de uitare, de tristeți, ca de toate averile ciudate pe care nu le mai putem pierde. Și, când am adunat prea multe, când am cules un sac de identități, vrem să trecem un pod. Da, un pod sărac, sărac de viață. Gata, s-a stins. Dar o luăm de la capăt, noi, urmași ai bogaților din sacul vieții, noi, săracii neamului. * * Un pod ce duce spre infinit. E podul vieții, un ocoliș al nemuririi. Sub el, apa cu pietre; suntem
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
praf fondul secret și că o bună bucată de timp va fi nevoit să ocolească restaurantul. Ajută-mă, Doamne, să-mi amintesc și te voi sluji cu credință până la moarte. Cum să mă Întorc acasă cu buzunarele goale? Cu sufletul sărac? Fie-ți milă de robul tău, Sebastian Gavril Gheretă! Ridicând ochii spre cer zări lumina ca de far a mansardei. Domnul Șendrean era o persoană cu care se putea sta de vorbă la orice oră. Mai ales În chestiuni delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În două limbi. Era crezul lui. Noroc cu cei care gândesc și pentru noi, Îi plăcea lui să spună atunci când părea că el nu gândește deloc, ascuns cum era În fumul său de pipă, ca Într-un sac pentru morții săraci. 7. Dacă l-aș fi iubit cândva cu adevărat, ar fi fost mai ușor să-i spun „acum nu te mai iubesc”. Așa Însă... Să negi un lucru care nu există, iată ceva ce mă depășește. Citind Caietul de vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mască sub care clocotea voluptatea Întocmai ca-n sufletul lui Ranke, organistul de la Reformată, concediat În cele din urmă pentru blasfemie. Nu o admira și nu o proteja. Punea stăpânire pe ea precum marea În flux pe țărmuri joase și sărace. Omul din fața ei era purtătorul unui mesaj. Ghidul acesta Îi eliberă ființa. Cu toate acestea, senzația pe care o Încerca nu era cea așteptată. Se trezi șovăitoare ca după o Îndelungată convalescență, obligată la mari eforturi pentru a-și păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu se mai scăldau demult În lumina intensă a transfigurării de la miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele sărace de provincie. Odată cu chipurile, din nou banalizate, chiar hainele se destindeau cu un oftat de ușurare, deveneau mai puțin solemne, mai ușor astfel de purtat. Își serveau stăpânii cu naturalețe; În toate mișcările, de la cele protocolare, la cele amicale. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acoperite cu scânduri bătute În cruce. Pentru mulți dintre noi, zicea Matei, schimbarea s-a Întâmplat târziu. Folosea dinadins cuvântul Întâmplare, căci zâmbea de fiecare dată cu subînțeles. Citise el undeva că oamenii s-ar naște să fie bogați sau săraci. Don'șoară, vă vine să credeți? După cum trăiesc eu, Înclin să cred că da, zise ea surprinsă. Cine zice asta? Un englez. Aștia nu prea mint. Știți cum era pe vremuri? O fi, da' să auzim ce zice bibisiul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ți se spună așa decât Idiotul Satului. Prefera vocația universalistă a partidului celei locale a satului. Discursurile sale despre colectivizare semănau prin smerenie cu predicile preotului Petridean despre Viața de Apoi. Țăranii Îl ascultau ca pe un povestitor dăruit, dar sărac cu duhul. Nici măcar nu chicoteau când le vorbea la Căminul cultural despre binefacerile tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau „tovarășul părinte”, iar preotul Petridean Îl invita de fiecare dată la masă și, după două, trei pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la o palmă deasupra pământului. Apoi și mai sus. Era ca o țestoasă albă Înotând visătoare În apele albastre din Galapagos: era un zeu gras, bătrân și alcoolic, care făcea cu ochiul lumii Întregi Între două sughițuri; era o țară săracă fără continent; un trup fără consistență; un contur; o părere. Dădu un ocol larg În jurul lampadarului, reproșându-și că Își pierduse Încrederea În minuni. Zbura legănat ca un avion ce salută mulțimea la un miting aviatic. Înainte de a se despărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
marile epopei ale mitologiei indiene Ramayana și Mahabharata, un volum de povestiri aparținând laureatului premiului Nobel pentru literatură Rabindranath Tagore și unor autori indieni contemporani. De asemenea, a tradus și alte titluri de referință, printre care menționăm: Om bogat, om sărac de Irwin Shaw, Fălci (romanul scriitorului Peter Benchley, după care a fost inspirat filmul cu același titlu, în regia lui Steven Spielberg), precum și volumul în ediție bilingvă The Gold Bug Cărăbușul de Aur a renumitului Edgar Allan Poe. Pe temeiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
lui?" Am pierdut tot ce credeam că e tot: slujba, iubitul și (culmea) am cîștigat scrisul. Dacă scapi de iluzia urcușului social, dacă dai drumul din mîini la lucruri, căderea devine ascensiune. La urma urmelor, de la antici cetire: nu ești sărac dacă n-ai, ci dacă vrei să ai și nu ai. Ce contează bunăstarea socială față cu bunăstarea interioară? Oscar Wilde v-ar contrazice: Cînd eram tînăr credeam că banii sînt cel mai important motor al lumii. Astăzi sînt bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dus după tante Liselle, la Paris. De ce rămîn cei care rămîn? Întrebare retorică. A vrut să-și încerce puterile în teatrul hexagonal. La al nu știu cîtelea eșec social al meu, m-a chemat în Franța, cu generozitate de hidalgo sărac. Știam că nu se descurca grozav. "Doar n-o să speli pe jos într-o librărie. Vino aici, Iordana". L-am refuzat. M-au pasionat orizonturile cele mai depărtate, dar nu le-am atins. După '89, am avut naivitatea să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
apă. Îi ținea fixați asupra mea. Mă ruga ceva și nu înțelegeam ce. Numai că în vara aceea ultimă, vara cu nori, încrederea naivă în el pierise. Nu mai credeam nici în zburătoare, planta înzestrată cu puteri peste fire. Satul sărac, cu case sărace și garduri de mărăcini, încetase să fie primul rai. Pe taluzul strict al unui iaz, visam mări și oceane. Mă plictisea viața de-o simplitate cerească a bunicii Leonora și compotul ei de rebrize. Pe Rusalin îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fixați asupra mea. Mă ruga ceva și nu înțelegeam ce. Numai că în vara aceea ultimă, vara cu nori, încrederea naivă în el pierise. Nu mai credeam nici în zburătoare, planta înzestrată cu puteri peste fire. Satul sărac, cu case sărace și garduri de mărăcini, încetase să fie primul rai. Pe taluzul strict al unui iaz, visam mări și oceane. Mă plictisea viața de-o simplitate cerească a bunicii Leonora și compotul ei de rebrize. Pe Rusalin îl regăsisem nu știu cum, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
L-a scos din Academie, unde era membru din '36, și de la Catedra de filozofie a Universității din Cluj. Cu portarul l-a scos. E greu de trăit între reforme, Șichy. Și-i vreme, nu glumă, între 1948 și 2001! Sărac, bolnav, Blaga a înaintat la CC un memoriu, să se apere. Se afla "pe muchie de cuțit" cînd l-a trimis. Era "filozoful Gărzii de Fier", "adept al mesianismului sîngeros al lui Hitler", "dușman al URSS". Trei într-unul. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un moșuc firav, cu insignă de veteran la reverul hainei boțite. Struți, rațe, răchită, pe-astea mizează economia noastră, pe struți, pe rațe și pe răchită, zice intens indignat un ins cu dioptrii mari. Pare a face parte din intelectualitatea săracă a locului. Obsedantele decenii i-au șifonat rău fața. Ne-au mințit, își continuă ochelaristul discursul, că totu'i averea poporului. Că partidul comunist e doar gestionarul avutului comun. Da-da, că-i a nostru tăt, încuviințează moșucul. Minciuni peceriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Lucian mi-a oferit, cu eleganță, albumul lui ultim. Cum să mai cumpăr și albume de artă, și toate cărțile pe care le vreau, dacă primesc un ban și cheltui doi, pe gaz, pe apă și pe lumină? Cei mai săraci proprietari sînt proprietarii de metafore. Am sporovăit în trei (cu un Fluturel bosumflat între noi, de ziceai că stă să-i cadă-n cap biserica armeană) despre vechea "Oră" și intervențiile creatoare ale corecturii. Într-o notă despre spații verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dumnezeu. Ei dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții, ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de bani din lumea astrală a urletelor sau un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi văzuți, doar auziți, strigau în Dumnezeu și Dumnezeu se pulveriza în spațiu, în Dumnezei. Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în spațiul urlat și clădeau alt urlet, al neputinței de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alte întâmplări care nu includ ființa ce se depărtează cu viteză spre trecut, uitată deja de la prima curbă a trenului la orizont. Vreau amintiri ca să am ce să uit. Toate le strânse cu grijă. Chiar și uitarea. Dar așa cum stau săracă în camera mea, eu însămi sunt o amintire despre care vorbesc cărțile și bibelourile și tavanul și toate câte sunt, cu pisica, păpușa, culorile care-mi vorbesc în limba lor, praful așezat pe sub așternuturi îmi vorbește despre mine, eu stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]