1,925 matches
-
ei câștigând pentru sine prin arendări în Bucovina câte 25.000 de florini, deci împreună 50.000 de guldeni peșin, și și-au stabilit apoi drept domiciliu Moldova, unde locuiesc și acum. Altă pagubă pentru locuitori rezultă prin mulțimea evreilor sărmani ce nu pot fi întrebuințați la nici o muncă, care s-au strecurat în Bucovina de la războiul rusesc și din timpul ocupației Majestății Voastre încoace și care reușesc să se hrănească foarte îndestulător, împreună cu animalele lor, prin arendarea cârciumelor, la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
disperare, exemplul celor dintâi dacă subsemnatul, cu mijloacele de care a dispus, nu i-ar fi oprit. La cererea subsemnatului s-au întrunit comisii; a fost cântărită oficial situația locală; s-a intenționat luarea unor măsuri care să ușureze traiul sărmanilor supuși; s-a încercat chiar excluderea comercială a fâșiei de pământ respective; însă din toate acestea nu s-a înfăptuit nimic. Acum, femeile și copiii suferă de foame acasă, îngheață de frig, vitele se pierd pe pășune și cad în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende. Odată cu această cascadă, întreaga zonă a fost redenumită, muntele din
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
creșteau viței, Și aveau în ferdelă purcei, Ograda plină de găini, Precum aveau și-ăilalți vecini. Pământ ? cu patimă-l iubeau, Hodină ? noaptea nu aveau. Munca cinstită ,singur gând Și Sfânta Pâine, idol sfânt. V-ați dus de mult bătrâni sărmani, V-ați dus de-atât amar de ani. Copiii mei au astăzi prunci ! Dar unde-s țăranii de atunci ? Lonoaica, boreasa lui Victor Grovu, bărbat chipeș, cruce de voinic, gospodar strajnic, om harnic și de ispravă. Născută în 1921, Silvia
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
iarbă cosită potâng lanț cu care se prinde grindeiul plugului de rotile porțâu deț, măsură de 100 ml de lichid poză fotografie pripor urcuș greu, pantă mare prizvariu coridor privechi privegherea mortului în nopțile de dînaintea înmormântării progadie cimitirul oamenilor sărmani punt ½ kg. R rac cancer răcului (a) a recruta răgută, răcute recrut răvariu oală de pământ, strânsă la gură în care se pune laptele la prins răzgăbăiată țesătură slab bătută în război, deslânată, destrămată recăl haină groasă de lână retează
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un punct în care cugetările [lor], de altmintrelea eterogene, să fie aceleași. Hiu, mă, da groaznic mai urlă popa nostru, îl aud tocma-n pădure. Ie, răspundea cu sânge rece văcarul 16. Reproiectând în real conținuturile epicului, apare nelămurirea: în ce măsură sărmana bisericuță a trecut sau nu și printr-un incendiu? Totul devine posibil, ținând seamă de "darurile" mai sus amintite ale preoților, diaconului și dascălului, cu toții având gâtul pâlnie de argint cum se spune în popor. Ceva trebuie să se fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
săi buni creștini 131. Învățătorul și directorul școlii nu era altul, la vremea aceea, decât Petre Silveanu. Timpurile devin din ce în ce mai tulburi. Seamă ținând că începuseră concentrările, inginerul Mihai Goilav se adresează părintelui Scobai. Dorind a veni în ajutorul câtorva familii sărmane, cu mulți copii ai concentraților îl roagă să-i comunice câte cinci familii din fiecare sat (Cucorăni și Ipotești) pe care le credeți că au nevoe de lemne 132. Cu certitudine că un astfel de gest se înscrie în altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vezi [din el] călare 145, în țara fânațului care n-a văzut niciodată coasa. Se poate ușor închipui cum, în libertatea singurătății, Mihai se lua la întrecere cu fratele său Ilie, înotând spre insula cea verde din mijlocul lacului, speriind sărmanele broaște numai de dragul de-a câștiga supreme bătălii iluzorii, alergând prin iarbă cu un coif de hârtie pe cap, călărind nevinovate căpițe de stuf și paie, închipuindu-se pe munți: Cu fiece bătaie/ Mărșileam alături.// Și pe cap mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care se poate traduce prin ceea ce am denumit într-un alt loc iubirea (în cazul nostru prietenia) un flux inexplicabil al atragerii unuia către celălalt, în baza unor afinități elective. Iată un autoportret al poetului din primele pagini ale prozei Sărmanul Dionis, în care se remarcă trăsăturile realiste ale unui facies tipic eminescian, surprins în tușe extrem de fine: o frunte atât de netedă, albă, corect boltită, care coincide cu fața într-adevăr plăcută a tânărului [...]. Părul numai cam pre lung curgea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
durerea provocată de moartea mamei, spre exemplu, îi umple inima: Când clopotul sunat-au, plângea a lui aramă 296. Așa cum am mai remarcat, chiar atunci când plânge moartea mamei sale, Eminescu nu poate să nu rememoreze moartea iubitei: Pe maică-mea sărmana atâta n-am iubit-o297. În varianta Elena, subintitulată Meditațiune 298, interogația shakespeariană devine firească, iar plânsul o imagine laitmotivică: A fi sau a nu fi au nu e tot una?; Nu plâng a ta moarte ci mai fericesc/ O rază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-ai fi, și spune-i lumii toată durerea ta. Hai, șatră iar la drum, alt popas de-acum Haideți copii, hai, iar lătrat de câini; Cine știe mâini, unde vom fi... Vântul și ploaia sunt toată viața noastră. Țigan pribeag, sărman țigan Ești urmărit de-același nenoroc; În lumea asta n-ai și tu un loc Tu nu ești lumii drag, țigan pribeag. Ești blestemat țigan să rătăcești Să n-ai în lume parte nici să iubești; Într-un loc te-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lumii drag, țigan pribeag. Ești blestemat țigan să rătăcești Să n-ai în lume parte nici să iubești; Într-un loc te-ai oprit c-ai aflat dragostea Într-o zi ești gonit, și iar pleci fără ea. Țigan pribeag, sărman țigan Ești urmărit de-același nenoroc, În lumea asta n-ai și tu un loc Tu nu ești lumii drag, țigan pribeag. La 3 mai 2013 îi scria doamnei Dumitrescu : Am primit plicul cu frumoasa felicitare de Sfintele sărbători ale
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și-o dorea; Iar baba ar fi vrut să aibă Un suflet tânăr lângă ea. Să fie un copil cuminte, Un cățeluș sau un pisoi. Dar vreau s-aud și eu cum suflă O altă viață lângă noi. Așa zicea sărmana babă Iar moșul nu mai vrea nimic. Ce-mi trebuie o viață nouă, Sunt prea bătrân, și prea calic!. Dar Domnul se-ndură de babă Și-un pui de cerb i-a dăruit. Un pui de cerb cu steaua-n
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Un pui de cerb cu steaua-n frunte Gonit din codri și rănit. Săgeata-i străpunse-se gâtul Din rană sângele-i curgea. Și lacrimi mari curgeau din ochii Rotunzi, frumoși ca o mărgea. L-a mângâiat pe frunte moșul Sărmana babă l-a spălat, L-a îngrijit cu grijă nouă Și cerbul mi l-a vindecat. Era frumos și blând sărmanul, Zburda mereu din loc în loc. Se bucura de-o viață nouă, De fericire și noroc. Dar într-o zi
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
operei sale, "Ceahlăul literaturii române", atât de citat și analizat de elevi și studenți, pentru cărți precum Baltagul, Frații Jderi, Șoimii, Viața lui Ștefan cel Mare, Nicoară Potcoavă, Creanga de aur, ca și pentru povestirile sale despre cei mulți și sărmani, Sadoveanu este creatorul unei limbi, care prin farmecul și bogăția ei își merită, între cei dintâi, dintre dăltuitorii și făuritorii de limbă, aprecierea lui Eminescu "ca un fagure de miere". Sadoveanu a fost, precum se știe, elev la Fălticeni. Farmecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în cărțile sale, le-a auzit prima oară la moara lui din deal; fiindcă el a fost și pescar, și vânător, dar la Fălticeni și numai la Fălticeni și morar. Morar cu moara lui proprie. Iar acele povestiri despre evreii sărmani și triști care, dincolo de câțiva patroni, avocați, farmaciști, cămătari, barosani depășeau, într-o vreme, de vreo două ori, numărul românilor, la Fălticeni, tot aici, le-a ascultat prima oară. Și pentru felul cum i-a cunoscut, prezentat și înțeles, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
triști care, dincolo de câțiva patroni, avocați, farmaciști, cămătari, barosani depășeau, într-o vreme, de vreo două ori, numărul românilor, la Fălticeni, tot aici, le-a ascultat prima oară. Și pentru felul cum i-a cunoscut, prezentat și înțeles, pe acești sărmani urmași ai lui Moise, legionarii l-au condamnat, au adunat și incendiat în piața unor târguri, cărțile sale. Și azi, Casa Sadoveanu, îngrijită și liniștită, parcă îl așteaptă să revină pe acest picior de plai, ce i-a fost odinioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
singuratic, o mănăstire de măicuțe. Printre ele e și o fată care mi-i ca un copil de suflet. E o pictoriță foarte talentată. Și-i frumoasă ca o madonă din tablourile lui Rafael... Fata asta provine dintr-o familie sărmană, dintr-un sat bănățean, dintr-o casă unde-au fost 12 copii. La vreo 7 ani după ce-a venit aici, s-a descoperit că are o tumoare la creier. Avea niște dureri îngrozitoare. Ședea la pat. Plângea. Toată lumea zicea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în mod surprinzător a început să vină la Bițu aproape în fiecare vară, ca la propriul copil, și de câte ori revenea, mergea cu flori și aprindea o lumânare la cavoul Corinei i-a zis, odată privind chipul din fotografie al acesteia: Sărmanul nostru puișor, cum s-a răzbunat el pe noi, crezând că l-am abandonat! Doamne, Bițule, ce hotărâre neroadă am putut să luăm, fără să vă spunem și vouă! Ne-am dus și-am crezut c-acolo-s câinii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Tarantoaca aia și prostovanca aia, Însă de astă dată taberele erau altfel Împărțite. Năsoasa și Tarantoaca erau trup și suflet Împotriva Motănicăi ca s-o Împiedice să și-l bage pe bărbatu-său În locul de veci al familiei, În timp ce mama, sărmana madam Golan, iarăși Își asumase cu de la sine putere misiunea de a le Împăca, fiindcă oricum rămâneau trei locuri libere, așa că n-ar fi o mare nenorocire dacă și bietu’ Voicu, și el tot de-al nostru a fost, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ce-ar fi fost dacă l-aș fi lăsat În tren? N-aș mai avea mult până să mă căiesc pentru ce am făcut. Ar fi trebuit să-l ascult pe Andrei, dar și cu Laur, și fără Laur, oh, sărmanele mele oase bătrâne, parcă l-aș duce În spinare. Să mă-ntind nițel, oh... Steluța Își lăsă brotacul adormit și se Întinse și ea, cu capul Între picioarele mele. Zi și noapte trag din greu, sărmanele mele oase, iar Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și fără Laur, oh, sărmanele mele oase bătrâne, parcă l-aș duce În spinare. Să mă-ntind nițel, oh... Steluța Își lăsă brotacul adormit și se Întinse și ea, cu capul Între picioarele mele. Zi și noapte trag din greu, sărmanele mele oase, iar Între timp n-am decât să observ că este totuși o brumă de pricopseală atâta vreme cât doi bărbați, o femeie și un copil pot sta aicea goi și proaspăt Îmbăiați, fără să le fie frig și cu burțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îndoape cu toate bunătățurile de pe lume, oh, vai de pula noastră, părințele, că numai și numai din cauza ta. Și până la urmă cu ce-i el de vină? Gândește-te numai, dacă te-o duce dovleacul ăla de căpățână. Ce strică sărmanul părințel? N-am fi stat noi la mâna lui Pepino atâta vreme, dacă frica nu ne-ar fi ținut În loc. Pentru că așa s-a Îmbârligat toată treaba asta laolaltă cu nenorocirea noastră, de să dai să fugi și să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care se perindă pe aici. — E fată bună Steluța, spuse Mioara cu gura și cu mâinile În același timp. O mai apucă crizele câteodată, da’ Încolo noi ne avem ca frații. Io și Tomică Îi ajutăm, eh, ei sunt mai sărmani... Tomică și Steluța veneau de dincolo, din camera cu dormeză. Nu lipsiseră decât câteva minute, așa că Mioara nici nu catadicsi să bage de seamă. Căscă, iar bărbatu-său umplu pentru ultima oară paharele cu ce mai rămăsese pe fundul sticlei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ochi colțul unei pâini care se ivea dintr-o geantă de voiaj prea plină. Am tras o dată, iar a doua oară am tras mai tare, de n-aș mai fi avut mult până să smulg geanta cu totul din mâna sărmanei femei. Probabil că a Întors capul. N-am mai avut timp să văd, după ce am luat-o repede Înaintea ei prin lumea coborâtă din trenul de Timișoara, cu pâinea sub canadiana lui Hansi. M-am așezat pe o bancă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]