14,917 matches
-
atât de disonantă și de neașteptată, în disproporție cu lentoarea și plictisul afișat altă dată. Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de brațul ei. Da. Spune-mi, de ce n-ai plătit telefonul la poșta din cartier? Continua să-i sărute brațul mărunt, mărunt, cu mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i se încurcau în butoniere. Nu te supăra, zise, foarte preocupat s-o sărute în același timp, pe mine mă interesează totul, absolut totul despre tine, mă înțelegi? TOTUL! Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei. Da. Spune-mi, de ce n-ai plătit telefonul la poșta din cartier? Continua să-i sărute brațul mărunt, mărunt, cu mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i se încurcau în butoniere. Nu te supăra, zise, foarte preocupat s-o sărute în același timp, pe mine mă interesează totul, absolut totul despre tine, mă înțelegi? TOTUL! Ți-am mai spus, Ovidiu, șopti ea, voiam să cumpăr fructe, acesta e tot misterul. Nimic altceva. Aveai o piață la cincizeci de metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uită tot ce te înconjoară, uită grijile toate. Păstrează doar senzația că mă ai în brațe. Dar el se trezea. Îl simțea deodată, fără să-l vadă, își arunca ochii către ceasul din perete, ofta, o strângea în brațe, o săruta, rostea câteva vorbe de dragoste, deșarte, deja nu mai era al ei, deja mirajul se terminase, deja pășea pe tărâmul convenționalului, deja se simțea vinovat, deja se gândea la Larisa, la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pereți te urmăresc din toate direcțiile și fiecare poate să citească în ochii tăi, în creierul tău, în buzele tale, în inimă, în plămâni, în rinichi. Cine știe ce greșeală de moarte e să te exciți atunci când doi eroi de film se sărută pasional la televizor, să dorești ca doamna de biologie să-și dea duhul acolo în mijlocul clasei, scoțând pe gură și pe nas o spumă roșiatică, să spui că nu știi nimic când mama te întreabă unde este zahărul vanilat, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ciudat, nu și-ar fi putut imagina o asemenea întorsătură! Nu greșise cu nimic, era convinsă de asta și totuși...Pe urmă sesiză că spusele Carminei însemnau de fapt o competiție și ea plecase cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră pe obraji, erau amândouă ceremonioase. Ne vedem peste un an, murmurase Fana și plecase convinsă că anul va trece cu folos pentru ea, că va ajunge prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese la baie, se demachie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Puțină muzică, derularea unui CD durează patruzeci de minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în broască, aleargă în întâmpinarea lui, aproape se lovesc unul de altul în hol. Știam că vii, știam că vii, exclamă ea. Sărut mâna, Carmina, rostește el protocolar și-i sărută de câteva ori degetele reci, subțirele. Ți-i frig? Întreabă și-i ia mâinile între palmele sale. Ea neagă scuturând veselă capul, ce știe el, ce știe el! Ești mereu rece, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
minute, acum vine, acum vine. Îl aude cum întoarce cheia în broască, aleargă în întâmpinarea lui, aproape se lovesc unul de altul în hol. Știam că vii, știam că vii, exclamă ea. Sărut mâna, Carmina, rostește el protocolar și-i sărută de câteva ori degetele reci, subțirele. Ți-i frig? Întreabă și-i ia mâinile între palmele sale. Ea neagă scuturând veselă capul, ce știe el, ce știe el! Ești mereu rece, îl aude, ai mâinile înghețate vreau să spun. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și toți ceilalți. Fiecare avem un univers separat, suntem persoane distincte și oricât de clare ne-ar fi intențiile tot mai păstrăm ceva care să fie numai al nostru. Simțul posesiei, maman, egoismul posesiei. Îi ridică mâna și i-o sărută. Sidonia își scoase picioarele din mașină. La naiba, spuse, băiatul acesta știe să se impună. Îi simți un timp strânsoarea pe încheietura mâinii. Traversă strada neatentă, cu fruntea plecată. Știa acum de ce Carmina nu i se putea opune, bărbatul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în autoservire și nici în aprozarul care avea expus în vitrină lădițe cu struguri negri. Merse mai departe parcă supărată pe cineva din ea. Bărbatul o aștepta sus pe trepte, lângă vitrină, coborî către ea când o văzu apărând. Îi sărută mâna. Avea gulerul la palton ridicat, era nebărbierit, încercănat, nu arăta așa jovial cum păruse la telefon. Filmul l-au văzut în tăcere. Un film fără prea multă acțiune, se insista mult asupra imaginii, o aglomerare de obiecte vechi, studiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chinuită, aveai impresia că va exploda ca un cazan de abur, căruia nu-i mai rezistă pereții. Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva băietani dornici de acțiune și de cavalcade picante începură să fluiere. Puțini înțelegeau ceva, cu adevărat din filmul acela. Au ieșit din cinematograf fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
O simți foarte subțire, dar crezu că-i numai din pricina faptului că se obișnuise cu trupul Larisei. Gestul lui o dezechilibră, se agăță de el până își regăsi echilibrul, apoi îl respinse cu palmele. Bine, astăzi, îi spuse, și-i sărută lobul urechii, fără să țină cont de respingerea ei, dar mâine, în altă zi? Mâinile ei vlăguite nici nu reușeau să-l clintească. De alminterea, el nici nu le simțea împotrivirea. Mâine, poimâine, ți-ar fi trecut, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
schimbat, mergem înainte cu orice preț. Dimitrie o aștepta lângă un copac uriaș, foarte rămuros, un stejar socotit monument al naturii, n-o recunoscu de prima dată, dar nu-și trădă surpriza. Iată că ne reîntâlnim, îi spuse și-i sărută mâna. O clipă Sidonia regretă că acceptase să se întâlnească sub acel stejar secular, cine știe, ar fi putut face asociații cu ea. Și acum să vedem unde este ceainăria dumitale. Fiți sigur, nici nu mi-am luat țigările ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bibliotecă. Vă rog încă o dată să mă scuzați, da, aveți perfectă dreptate, am procedat stupid, da, foarte exact.. Turuind aceleași fraze își asigură retragerea către ușă. Când reuși să ajungă la clanță deschise cu rapiditate și se strecură afară murmurând: Sărut mâna, scuzați. După ce termină programul Carmina îl regăsi dincolo de poartă așteptând nemișcat, cu basca fixată pe-o ureche, cu mapa sub braț, foarte drept, cu ochii pe ceasul mare de la intrare. Știți, îi spuse, după ce își potrivi pasul cu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu arătai alarmat, nici nervos, am luat micul dejun la bucătărie, ceai, pâine, nuci, zacuscă de vinete. Am coborât împreună scările, nu ne vorbeam, dar eram amândoi surâzători, m-ai condus cu mașina până în poarta uzinei, la despărțire m-ai sărutat pe obraz. Atunci, în timp ce mă îndreptam către poartă, mi-a venit pentru prima oară să plâng. Acel sentiment de mare iubire liniștită era efemer ca puful de la plopi care plutea în aer. Pe urmă am plecat de la plajă. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-a urat Carmina și s-a ridicat în picioare. Nu avea rost să mai întârzie. Și-a luat de pe scaun poșeta, nu se grăbea deloc, a deschis fermoarul, s-a uitat înăuntru, nici ea nu știa bine după ce. Mulțumesc, sărut mâna, i-a răspuns bărbatul. A aplecat capul și apoi s-a grăbit să muște din plăcintă. Bună seara, a mai spus femeia și apoi s-a îndepărtat enervată. S-a oprit pe o bancă lângă hotel. Se simțea istovită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pinochio, care devenise Păianjen, aproape de ziua aceea. Go away! Go fuck yourself! Cară-te, dacă vrei să pleci, pleacă! Am zis că stau! și asta după ce ne-am futut ca prin somn și fără să-mi dea voie să-l sărut, doar cu amintirea dinainte, când somnul era ca un tren oprit în mai multe gări și noi ne odihneam ba gât pe gât, ba cu capul pe capul meu, niciodată normal, pe perne, printre picioare și brațe, în poziții ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Ceainărie, sus pe terasă, în noaptea când înjuram în engleză intrată rău în filmul meu și la limită, și știi că mâine Cuiva vine să-mi repare calculatorul? Asta chiar e o chestie... Filosoful se întoarce de pe scară și ne sărutăm pe gură, așa cum nu voia Marius, unul dus spre celălalt, cu ochii mici, apoi el gustă sărutul încă o dată rămas pe buzele lui, mie îmi seamănă cu o cămilă de fiecare dată când face așa, geme într-un fel disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tragi de păr, nu, așa mai face omul, zice el imediat după sunetul acela și pare comic cum iese el din film și se autoironizează, iar mie îmi place asta și râd cu el de tot felul de lucruri, ne sărutăm mult și el mai lipăie ca o pisică, scurt și repede, dar învață și a 2-a zi e și mai priceput și ne ținem cu degetele încleștate ca îndrăgostiții, uite cum râzi, zice el, cum râd, ca un avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ai control, cred că te simți bine, și după ce-am făcut poze pentru spectacol cu aparatul ei, el stătea cu mâinile lui frumoase și cu degete lungi în buzunarele de la spate, în pantalonii ei, degete pe care le voi săruta pe rând și în voie, în hotel, în timp ce el va sta cu ochii închiși, abandonat atingerilor mele cu putere de șoc electric, tu ai vrut prea mult și tu ai tras de el, iar lui i-a plăcut, normal, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
București de Brăila decât Spania de Londra, spune Cezar și are dreptate. O să am eu grijă de tine, nu-mi place să te văd tristă, trebuie să râzi iar, zice Red, aha, zic eu, și în fața liftului începe să mă sărute și eu mă las și doar atât, dar a doua zi va fi mai mult, Baby va pleca pe ușă spunându-mi din semne, e ok, Miau va face la ieșire un semn regal cu degetul mare în jos, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
văd că zâmbește cu ochii închiși, râd și eu, acum tu de ce râzi? da’ tu de ce râzi? 10 centimetri distanță și parcă tot corpul e la radiografie, mă culc pe brațul lui și ne liniștim doar 1 secundă în îmbrățișare, sărutându-ne și el gustând sărutul cu limba atunci când trage aer, vezi... acum nu mai suntem într-un scurtmetraj prost. Ești în formă... oarecum, mă faci, îmi trimite el mesaj de la mare, când eu, beată, am avut tupeul să-l sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
deschis, 059 la interfon, la 9 urci, și el iese dezbrăcat din baie și se aruncă în pat ca și când i se cuvine... ca și când i se cuvine... eu atunci n-am putut să-l... și el nu mă lasă să-l sărut și mă are ca prin somn, cu ochii închiși, ca și când nu se pune, și nu mă mângâie, nu mă vrea pe mine, nu contez eu, și el mă are așa cum nu-mi place, nu simt, asta nu e dragoste, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
De acolo, din balcon, prin ploaie vedeam chiar geamul garsonierei în care m-a lăsat Baby să stau, ți-aș mai plăti eu chiria, dar nici eu nu mai am, stai liniștit, Baby, nu trebuie, mă descurc eu și te sărut mult, i-am trimis mesaj când Pinochio se făcuse Păianjen de-adevăratelea, și m-a întrebat ce faaaci? lung, de sus, sprijinit de tocul ușii, la strâmtoare, știind că eu nu am unde fugi decât în spălatul vaselor de ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cred cât a trăit, și nu eram geloasă, eram prieteni, și să știi că Filosoful era foarte tandru, se scula din somn și mă mângâia pe spate și mă trăgea spre el cu degetele mâinilor încleștate ca îndrăgostiții, și mă săruta pe brațe, pe burtă, pe sâni și eu îmi simțeam iar corpul meu și îl iubeam iar odată cu el, de ce nu mă lași să te sărut l-am întrebat pe Marius când m-am dus la Brăila special și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
spate și mă trăgea spre el cu degetele mâinilor încleștate ca îndrăgostiții, și mă săruta pe brațe, pe burtă, pe sâni și eu îmi simțeam iar corpul meu și îl iubeam iar odată cu el, de ce nu mă lași să te sărut l-am întrebat pe Marius când m-am dus la Brăila special și când el seara a plecat la un prieten ca și când n-aș fi venit special să-l văd, ca și când n-am fi vorbit la telefon după ce îmi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]