2,271 matches
-
verzi. Și totul făcu atunci explozie În ființa lui. Căci privirea acelei femei, Încordată, superbă, Îi transmitea un mesaj uriaș: Îl iubea. Îi cuprinse obrazul În mîini, buzele lui alunecară spre ale ei, umede, fremătătoare, făcîndu-le să se Întredeschidă. Iar sărutarea alungă demonii care bîntuiau nopțile și zilele Mariei. Fără să se dezlipească de gura ei, Începu să-i desfacă unul cîte unul nasturii bluzei, afundîndu-și nasul Între sînii ei catifelați, cînd Annick intră cu o cafea În mînă. Îi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grav. - Știu că trebuie să mă arestezi. Destinul meu și cel al mamei tale sînt tragice, al tău, de asemenea, e foarte Împovărat, trebuie să-l distrugi pe tatăl tău. Dar speram... - Ce? - Măcar un moment de blîndețe... Să simt sărutarea copilului meu, măcar o dată În viață. Nu făcu nici un gest spre ea, n-o imploră din privire, Marie fu cea care, fără s-o decidă conștient, Îi dădu o sărutare pe obraz și se lăsă strînsă În brațe. O clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar speram... - Ce? - Măcar un moment de blîndețe... Să simt sărutarea copilului meu, măcar o dată În viață. Nu făcu nici un gest spre ea, n-o imploră din privire, Marie fu cea care, fără s-o decidă conștient, Îi dădu o sărutare pe obraz și se lăsă strînsă În brațe. O clipă doar, fericirea lor fu intensă. Brusc, Într-o mișcare pe cît de rapidă, pe atît de neașteptată, Ryan trase arma Mariei din holster și, imobilizînd-o În timp ce o ținea lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și, împingând cu mare delicatețe căruciorul, s-a ascuns în spatele unui stâlp. Eu m-am refugiat după o mașină. I-am văzut sărutându-se scurt de opt ori. Magda se unduia și-l mângâia, dar Andrei s-a desprins din sărutările ei în cinci cazuri din opt - am numărat - bolborosind niște fraze pe care nu le-am auzit clar. Cred că-i spunea cât e de obosit și că vrea să plece. Până la urmă Magda l-a lăsat să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și-a prins urechile între filele cărții încă nescrise. Haideți să-l scoatem de acolo! De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de fotbal, iar Magicianul așează Iepurele pe punctul de la 11 metri. Șut! Gooooool! Iepurele se chircește într-un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Observase că avea degete lungi (țigara le scotea în evidență, te determina să le privești cu cea mai mare atenție), cu unghii lăcuite. În fața femeii, un pahar cu vin alb, pe jumătate golit, așteptând atingerea acelor buze destinate (neapărat) unor sărutări nesfârșite, în timpul cărora exista riscul să fie zdrobite de alte buze, bărbătești. Își imagină, pentru câteva secunde, un astfel de sărut sălbatic, cu o astfel de femeie, sub ploaia fină a unor acorduri revărsate din acel saxofon. Nu putea să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Se făcuse târziu și Gheorghe a mai rămas în bucătărie să pregătească bucațile de slănină și să termine de topit untura. Frusina plecă să îl conducă pe George până la poartă. Acesta o luă în brațe și o sărută tandru, cu sărutări lungi. Apoi, mâinile îi alunecă spre coapse, cu mângâieri drăgăstoase. - Sina, haide să intrăm în casă pe ușa din față, că nu ne aude tatăl tău de la bucătărie, vreau să facem dragoste. - Dacă ai ști că abia așteptam să îmi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Mai aveau să-și realizeze visul lor, de a fi împreună, și altul pe plan profesional; George să își termine facultatea și ea să-și continuie studiile liceale. A luat-o în brațe și a așezat-o pe pat, în sărutări. Apoi, cu atingeri ușoare i-a mângâiat sânii, coapsele, după care a început să o dezbrace. Era copleșită de bucurie și iubire; cu fiecare sărutare se simțea fericită și când amândoi au rămas fără haine, trupurile lor s-au contopit
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
continuie studiile liceale. A luat-o în brațe și a așezat-o pe pat, în sărutări. Apoi, cu atingeri ușoare i-a mângâiat sânii, coapsele, după care a început să o dezbrace. Era copleșită de bucurie și iubire; cu fiecare sărutare se simțea fericită și când amândoi au rămas fără haine, trupurile lor s-au contopit așa de bine încât a devenit unul, singur. O sărută pe gât, pe sâni, pe tot corpul, cu buzele flămânde de dragoste. Frusina era așa
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nepregătite, pe acel, după știința lor, Apă de Maluri, iar, după cea a buletinului de identitate, am spus, Ștefăniță Vintilă. A venit, Întins, la masa lor. Ei l-au Întâmpinat cu ridicarea În picioare, cu strângeri zdravene de mâini, cu sărutări, cu mare gălăgie mare. Cât mai stăm? Nu mult. Bă, eu am Întrebat, cât, nu, dacă, mult ori puțin. Cât? Cât e Încă un pahar. Și gata. Sus. În două picioare, puștile pe umeri, și, la deal, spre păduricea de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului meu lung, care parcă implora sărutările sale. Încercam să fiu nepăsătoare la tot acest asediu aparent nevinovat, dar plin de o puternică încărcătură emoțională, care îmi accelera pulsul și mă făcea să mă pierd, în timp ce-i răspundeam la întrebările puse aproape în șoaptă. De ce oare nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
unici în structura sufletească și nu numai... Nu trebuie să te superi pe mine. Când nu ai o parteneră la dans sau o însoțitoare la teatru sau la operă..., la o plimbare..., nu te voi refuza. Fără strângeri de mână, sărutări ori altceva. Doar atât și nimic mai Tainicele cărări ale iubirii mult. Adică... un fel de prieteni în ucenicie! Putem discuta și cursuri împreună. Ești în ultimul an și am ce învăța de la tine... - Gata! Te-am înțeles... Adică numai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
simte mai obligat decât îi impune jurământul lui Hipocrate... Nu, Iuliana! Greșești tu de data asta...”, concluzionă ea, adunându-și genunchii la piept și privind în întunericul de afară. Și-au luat rămas bun scurt, doar cu îmbrățișarea și o sărutare, dar dulce, chiar pasională, ceea ce a făcut ca Iuliana să se mai învioreze și să se dezbare de gândurile ce o năpădiseră în mașină... Eugen s-a întors repede. La spital era liniște sau, cel puțin aici, la salonul în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și pe care cu greu o stăpânise doar din dorința de a se explica. Abia atunci au înțeles Eugen și mama sa că totul fusese o farsă, bine jucată de viitoarea lui soacră. S-au bucurat cu toții. Au urmat îmbrățișări, sărutări și felicitări, astfel că se provocase un mic vacarm în apartament, în ciuda numărului redus de persoane prezente acolo. A urmat o cină copioasă, presărată cu glume și amintiri frumoase. Când a desfăcut Eugen sticlele de șampanie aduse pe ascuns și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
starea lui. Au așteptat răbdători ca sala să fie evacuată și l-au condus la biroul Laurei, nu mai înainte ca el să adreseze mulțumiri întregului personal care-l asistase la operație. Acolo, firesc, au urmat serii de îmbrățișări și sărutări, dar și o mică discuție... - De ce să nu plec imediat? Acum văd... - Pentru că va trebui să stai sub observație atentă cel puțin trei zile. De ce ești rău și nu vrei să înțelegi, Tinul meu drag? Te-aș duce imediat acasă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tu, te voi apăra, dar lasă-mă să te iubesc. G. Călinescu Felix se ridicase și încercase să îmbrățișeze pe Otilia. Aceasta, sprintenă de obicei și ironică, pierduse orice îndrăzneală. Ochii i se catifelase, buzele îi tremurau și primea timidele sărutări ale lui Felix, pe tâmplă, cu un aer supus, pierdut, răspunzând automat cu câte o delicată sărutare, abia schițată, pe obraz. - Vom tăcea, delira Felix, dar ne vom socoti logodiți și, când vom fi liberi, ne vom căsători. Voi deveni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să îmbrățișeze pe Otilia. Aceasta, sprintenă de obicei și ironică, pierduse orice îndrăzneală. Ochii i se catifelase, buzele îi tremurau și primea timidele sărutări ale lui Felix, pe tâmplă, cu un aer supus, pierdut, răspunzând automat cu câte o delicată sărutare, abia schițată, pe obraz. - Vom tăcea, delira Felix, dar ne vom socoti logodiți și, când vom fi liberi, ne vom căsători. Voi deveni mare, bogat, pentru tine, și tu vei urma Conservatorul. Otilia oftă. - Ce visuri frumoase îmi spui! Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
repede în odaie, închise ușa și întoarse cheia de două ori. De aci încolo, Felix reprimă cu religiozitate orice instinct impur (nu fără oarecare ciudă, uneori, și porniri de gelozie față de Pascalopol) și se mulțumi cu strângerea de mâini și sărutarea castă, alunecată spre ureche. Totuși și așa fură surprinși o dată în chip neplăcut. Otilia cosea un nasture la haina lui Felix, și acesta nu se putuse elibera de ispita de a o săruta, când Stănică intră dezinvolt pe ușă. - Faceți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce faci? Felix o strânsese puternic cu brațele și o sărutase apăsat în chip de consolare pentru necazurile ei. - Ești nesuferit, nu mă lași să respir. Așa se sărută? Parcă ești ventuză! Se vede că n-ai fost la Conservator. Sărutarea nu trebuie să aibă brutalitatea asta alimentară, ci să fie ușoară, delicată. Uite-așa, domnule! Otilia se ridică să-i arate și-l sărută foarte atent și superficial pe buze. Felix vru s-o strângă iar în brațe, dar Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai recunoscător dacă mi-ai spune sincer că nu mă iubești. - Nu pot să-ți spun, fiindcă, într-adevăr, te iubesc. - Atunci... atunci, vrei să ne căsătorim? - Mai târziu... da. Felix luă pe Otilia în brațe și o năpădi cu sărutări, o învîrti prin odaie, o puse la loc, o bombardă din nou cu sărutări, în vreme ce fata își apăra obrajii cu amândouă palmele. - Pentru numele lui Dumnezeu, Felix, îmi strici tenul.Trebuie să stabilim o înțelegere în privința asta. G. Călinescu După ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-ți spun, fiindcă, într-adevăr, te iubesc. - Atunci... atunci, vrei să ne căsătorim? - Mai târziu... da. Felix luă pe Otilia în brațe și o năpădi cu sărutări, o învîrti prin odaie, o puse la loc, o bombardă din nou cu sărutări, în vreme ce fata își apăra obrajii cu amândouă palmele. - Pentru numele lui Dumnezeu, Felix, îmi strici tenul.Trebuie să stabilim o înțelegere în privința asta. G. Călinescu După ce Felix se mai liniști, Otilia zise, gînditoare: - Singurul lucru de care mă tem este
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zis, dar mai pe urmă,da. Ca să-ți dau o dovadă că te iubesc, am venit la tine. Putem fi bărbat și soție și fără binecuvântarea lui popa Țuică. Felix o luă în brațe (era foarte ușoară), o înăbuși în sărutări, primite fără împotrivire, apoi se așeză pe fotoliu, cu fața la pieptul ei: - Otilia, șopti el, solemn, m-am încredințat. Ceea ce facitu acum, numai o fată cu suflet fin putea să facă. Iartă-mă că am pus la îndoială dragostea ta și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plece își aranjează părul și se rujează în oglinjoara aia. * La-nmormîntare, când noi, familia, ne aplecam și sărutam pe rând fruntea rece a lui tata, asistența, foarte numeroasă, a fost impresionantă de câtă tandrețe și de cât de dulci erau sărutările noastre și a început să aplaude. Tu ai murit de zece ani. La mulți ani și gata. Eu alerg repede-repede dintr-o parte în alta a camerei și mă lovesc tare de pereți. Ca să sune ca un clopot..." Cam atât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca loviți de o rază de soare. Sub alba haină de noapte de la gât în jos se trădau boureii sânilor și mânuțele și brațele ei albe și goale pân în umeri se-ntinseră spre dânsul și el le inundă cu sărutări. Un moment, și el sări prin fereastră, îi cuprinse gâtul ei gol, apoi îi luă fața în mâni și o sărută cu atâta ardoare, o strânse cu atâta foc, încît îi părea c-a să-i beie viața toată din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de raze, până ce, departe de acest pământ nenorocit și negru, îl vom uita, pentru ca să nu ne mai avem în minte decât pe noi. Haide dar, șopti ea încunjurîndu-i gâtul cu brațele ei albe și lipindu-și gurița de buzele lui. Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strîngînd-o tare la piept, iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]