2,312 matches
-
cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii..., orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie..., asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul..." (p. 368). Cu cine să se "asocieze" comicul dacă nu cu umorul și satira, ironia etc.? Dar e corect a spune "se asociază"? Sau comicul, pe de o parte, și celelalte, pe de altă parte, se află într-o relație care se cere, cum spuneam mai sus, nuanțată? Comicul este - se știe - categoria estetică
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
în societate și nu ne putem sustrage contagiunii comice care a cuprins o adunare." (Estetica, 1968, p. 369). Noțiunile care se grupează în jurul conceptului prin care identificăm categoria estetică a comicului sunt cele pe care le-am văzut deja: umorul, satira, ironia, ridicolul, sarcasmul, gluma, zeflemeaua etc. Dar între ele nu există o relație de echivalență, așa cum fiecare dintre ele nu este echivalentă cu ceea ce numim îndeobște comic. O primă disociere au făcut-o esteticienii între comic și umor. "Comicul ține
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
cu statut de variante de valorificare graduală a comicului sunt văzute, de către Nicolae Hartman, și amuzamentul, gluma, ironia, sarcasmul etc. Am putea, de aceea, conveni - măcar ca ipoteză de lucru pentru înțelegerea fenomenului - că prin comic desemnăm invarianta, în timp ce umorul, satira, ironia, sarcasmul și toate celelalte reprezintă variantele. Am afirmat însă că variantele valorifică gradual invarianta. Stabilind o opoziție tranșantă între ironie și sarcasm, pe de o parte, și umor, pe de alta, Nicolai Hartman se întâlnește cu Tudor Vianu, când
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
Ťamarť - încă ceva binevoitor." Or, dacă umorul presupune o atitudine tolerantă față de obiectul comic, înseamnă că între formele de valorificare ale comicului există una (sau mai multe) care implică o atitudine contrară. Se impune, așadar, să disociem între umor și satiră pe criteriul atitudinii binevoitoare, recuperatoare a obiectului comic, sau, dimpotrivă, necruțătoare. Consecința firească a disocierii de mai sus este gruparea celorlalte forme ale comicului în jurul celor două atitudini, astfel că gluma, zeflemeaua, amuzamentul, persiflarea, buful - formele, așa-zicând, blânde ale
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
a disocierii de mai sus este gruparea celorlalte forme ale comicului în jurul celor două atitudini, astfel că gluma, zeflemeaua, amuzamentul, persiflarea, buful - formele, așa-zicând, blânde ale comicului - pot fi socotite auxilii ale umorului, iar ironia, sarcasmul, grotescul, sardonicul, ale satirei. în deplină corespondență simetrică se află, cu aceste variante, forme, procedee ale comicului, reacția la ele: râsul și calitatea lui. într-un fel râdem, dobândind acea dublă satisfacție despre care vorbea Tudor Vianu, când e vorba de umor, altfel când
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
se află, cu aceste variante, forme, procedee ale comicului, reacția la ele: râsul și calitatea lui. într-un fel râdem, dobândind acea dublă satisfacție despre care vorbea Tudor Vianu, când e vorba de umor, altfel când avem a face cu satira. Iar dacă urcăm pe scara varietăților satirice, de la ironie și ridicol la sarcasm și grotesc, ne vom modifica negreșit calitatea râsului până a nu mai râde deloc, pentru că, ajunși la comicul grotesc, ne aflăm la hotarul dintre comic și tragic
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
ar fi nevoie să desfășoare această, altfel, fastidioasă dizertație. Bineînțeles, nu. Sintagmele de la care am pornit pot fi lesne puse în acord, doar printr-un dram de atenție, cu logica internă a categoriei estetice a comicului. în loc să spun "comic și satiră", voi spune la fel de "economic", de concis: "comic în ipostază satirică". în loc să formulez "asocierea comicului cu...", voi putea scrie: folosirea mai multor ipostaze ale comicului: umoristic, satiric, sarcastic, grotesc etc. De altfel, referindu-se la tratarea comică a spiritului cavaleresc, Hegel
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
cu bănățenii” și „Pățanii” sunt momente de atentă și invariabil ascuțită observație a realității din cotidian, exprimate cu virulență, dar primite cu evidentă simpatie de colegii de breaslă. Profesorul Martin Pop aprecia lirica sa, definindu-l „un veritabil creator de satiră și umor”. Răspunsul celui vizat a fost prompt și la obiect: „Căci toți am fost dotați cu har,/De pronia «cerească»,/Așa e un veterinar/ În viața omenească”. I s-au alăturat cu aplomb aforismele profesorului dr. Stupariu: „Viața omului
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
Cu pas ușor.” (G. Coșbuc- Nunta Zamfirei ) Eufemismul constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare prin înlocuirea ei cu alta. Exemplu: "Zici adesea de una ajunsă în vârstă cuvioasă Că atestatul vremii nu va să-l primească.” ( G. Alexandrescu - Satiră.Duhului meu) " De la adormirea bătrânului Ștefan -Voievod, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci și doi de ani.” (M. Sadoveanu - Nicoară Potcoavă ) Gradația este figura de stil care constă în trecerea treptată, crescândă sau descrescândă, de la o idee la alta și prin care se
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
persoane, caractere, concepții, moravuri și aspecte negative ale vieții sociale. Exemplu: 1907- Din primăvară până-n toamnă de I.L.Caragiale - romanța - specie a genului liric, sentimentală, ușor meditativă, nostalgică, adeseori acompaniată de muzică. Exemplu: De ce nu-mi vii de M. Eminescu - satira - specie a genului liric ridiculizând moravuri, caractere, aspecte negative, individuale sau sociale. Exemplu: Satiră. Duhului meu de Gr. Alexandrescu Tot în cadrul genului liric se întâlnesc unele poezii cu formă fixă: - gazelul -specie a genului liric, alcătuită din distihuri, folosind aceeași
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
până-n toamnă de I.L.Caragiale - romanța - specie a genului liric, sentimentală, ușor meditativă, nostalgică, adeseori acompaniată de muzică. Exemplu: De ce nu-mi vii de M. Eminescu - satira - specie a genului liric ridiculizând moravuri, caractere, aspecte negative, individuale sau sociale. Exemplu: Satiră. Duhului meu de Gr. Alexandrescu Tot în cadrul genului liric se întâlnesc unele poezii cu formă fixă: - gazelul -specie a genului liric, alcătuită din distihuri, folosind aceeași rimă din primul distih în versul al doilea din celelalte distihuri, după ce primele două
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Satiricul apare ca o formă de ridiculizare nemiloasă a unor aspecte negative din viața socială, a unor trăsături negative de caracter și a unor moravuri, respinse în numele unor valori superioare. Principala specie literară care concretizează această modalitate a comicului este satira, în care demascarea răului se realizează cu vehemență. Finalitatea acestei critici incisive este îndreptarea viciilor din viața individului sau a societății. Putem urmări evoluția speciei încă din antichitate ( când a fost ilustrată în mod magistral de Horatius, Marțial sau Juvenal
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
din viața individului sau a societății. Putem urmări evoluția speciei încă din antichitate ( când a fost ilustrată în mod magistral de Horatius, Marțial sau Juvenal) până la Boileau, Voltaire, Grigore Alexandrescu sau Mihai Eminescu. Satiricul nu se limitează însă la cadrul satirei, ci apare și în diverse alte specii literare ca momente și atitudini. În comedie, epigramă, fabulă, epistolă, parodie, roman, schiță etc. În cunoscutele Scrisori eminesciene, satiricul îmbracă forme variate, îndreptate împotriva unor moravuri caracteristice epocii, pe care poetul le-a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
epigramă, fabulă, epistolă, parodie, roman, schiță etc. În cunoscutele Scrisori eminesciene, satiricul îmbracă forme variate, îndreptate împotriva unor moravuri caracteristice epocii, pe care poetul le-a înfierat. Scrisoarea II se deschide cu o suită de interogații retorice care pregătesc izbucnirea satirei împotriva scriitorilor improvizați care fac din artă un mijloc de parvenire: Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care- ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sunt cântați în cafenele
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și Isus Sirah. Această teorie d. Braun caută s-o dovedească prin numeroase citate. Apoi el găsește că epicureismul și umorul lui Horaț constituiesc o trăsătură caracteristică a jidanului și într-această privire îl compară cu... Heine! Citatul cunoscut din satire Credat Iudaeus Apella d. Braun îl esplică și zice că Apella nu-i nimic alta decât "Abeles". Dar atunci și Horatius Flaccus trebuie să se fi chemat Horatius Flekeles. [16 decembrie 1877] 32 {EminescuOpX 33} DOROBANȚII Au sosit în București
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acelea. Astăzi poate chiar trebile bisericești să intre sub oblăduirea vreunui strănepot a vestitului părinte Porgație, făcător de predicație, despre care vorbesc acele recitative de mai sus și - mai știi - să modificăm chiar ritul după indicațiunile acelor minunate rămășițe de satiră populară. Sub auspiciile ideilor nouă și a oamenilor noi - cam negri - se poate ca Sf. Sinod să hotărască într-un avânt de progres ca să ne facem Paștele în loc de cu ouă roșii cu "buruiană în frunză lată, la rădăcină răsfoiată, căreia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și în frământatul mediu gazetăresc al interbelicului românesc. Un astfel de exemplu este recenzia corozivă venită de la stânga spectrului convingerilor politice care a luat în primire critică apariția Dialecticii naționalismului (1936) semnată de N. Roșu. Injectată cu un amestec de satiră necruțătoare și vădită îngrijorare morală, textul semnat de T. Teodorescu-Braniște (1936), publicat inițial în revista Cuvântul Liber și tipărit ulterior în formă de broșură, cataloghează fără prea multe reticențe diplomatice naționalismul propovăduit de Roșu ca expunând "doctrina bâtei". Nici N.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
el), când, pe deasupra, datorită prezenței nesemnificative sau a dispariției totale, în planul practicii artistice, a unor vechi specii de creație (de origine antică și medievală și cu forma fixă mai cu seamă în cazul literaturii -, ca epopeea, egloga, imnul, gesta, satiră), fiecare cu regulile ei formale specifice date treptat uitării, chiar parte din materia care nutrea perspectiva anterioară de analiză începe să lipsească. Privite dincolo de aspectul sumar sub care se prezintă (explicabil prin rolul lor lateral în economia operei și poate
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
am putea zice colegilor săi de facultate. Dar dacă Marcu Aureliu a susținut aceasta cum rămâne cu Quintilian, profesor stipendiat de stat și cu păreri opozite d' ale acestui împărat? Ce se mai alege de Juvenal, care într-una din satirele sale scrie: Poenituit multos vanae sterilisque cathedrae? Marcu Aureliu și Juvenal a lăudat școala sau Quintilian? Nu e vina noastră dacă d. Crăciunescu n-a citit pe "Guardia" și pe pag. 226; d-sa promite că l-ar fi plagiat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
foarte scurtă, durând aproximativ un sfert de oră) se dovedește a fi îngerul morții, cel ce se adresase, de altfel, cu foarte mare prietenie celorlalte personaje. The American Dream pare să fie o versiune îmbunătățită a piesei precedente, în care satira valorilor familiei reprezentate în raporturile dintre Mommy, Daddy și Grandma este completată nu de figura anodină a unui străin ce se dovedește a fi îngerul morții, ci de doi vizitatori ce reușesc să le dea peste cap, prin situațiile create
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a inventat un nou domeniu, Studii hitleriste, fiind deocamdată o autoritate în materie, șeful catedrei cu acest nume de la The-College- on-the-Hill, deși nu știe limba germană pentru a-l citi pe führer în original. După această introducere, se așteaptă o satiră a preocupărilor intelectuale de gen roman academic, à la Mary McCarthy (The Groves of Academe, 1951), dar așteptările sunt în bună măsură înșelate după o vreme. La început, protagonistul și naratorul Gladney filtrează pentru cititor imaginile (repetate pentru el timp
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
îmbunați. Abramoff, funcționari superiori ai Casei Albe, precum și unii membri ai Congresului american au fost implicați, Abramoff făcând trei ani de închisoare. În 2010, când a fost eliberat, a avut parte de un cadou cinematografic: s-a trezit evocat în satira politică Casino Jack în calitate de protagonist jucat de distinsul (în toate sensurile, inclusiv prin toate premiile și nominalizările posibile) Kevin Spacey. Se pare că National Rifle Association este cel mai puternic lobby american (nu are la fel de mulți bani ca mai sus-numitul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ar vrea să se căsătorească, diferența de statut și de atitudini culturale ducând la probleme serioase în calea tinerilor îndrăgostiți. Roth cunoaște bine calitățile și defectele oamenilor din comunitatea evreiască în care a copilărit, și își permite să schițeze o satiră în care materialismul, aroganța și obtuzitatea câtorva personaje nu au plăcut unora dintre cititorii de aceeași etnie. Titlurile povestirilor sunt și ele la fel de semnificative și de provocatoare pentru unii, având o clară tentă auto- ironică. "Apărătorul credinței" este o povestire
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
expusă America din partea unei administrații ce invocă motive de securitate pentru întărirea controlului asupra populației, prin controversatul USA PATRIOT Act. Romanul este o avertizare pentru întreaga societate americană în perioada post 9/11 (vezi SEPTEMBER 11), dar și o altă satiră la adresa comunității evreiești, ai cărei membri arată diversitatea de atitudini umane, de la oportunism și trădare la rezistență eroică, de la onestitate la corupție și violență, la fel de buni și de răi ca și ceilalți cetățeni americani. RUNNING-MATE Colegul de cursă este desemnat
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Trout, scriitor de science-fiction ce apare frecvent în alte romane, ce privește evoluția omenirii din perspectiva oferită de un moment plasat cu un milion de ani în viitor. Este o poveste aparent mai optimistă decât cea din Leagănul pisicii, o satiră amară la adresa inteligenței umane și a consecințelor sale. În Galapagos, supraviețuirea speciei umane este asigurată de o catastrofă și de o ulterioară selecție naturală oarecum inversă, în care exemplarele ce supraviețuiesc și se reproduc seamănă din ce în ce mai mult cu un pește
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]