2,314 matches
-
ori se petrece ceva ieșit din comun, autoritățile comuniste, inclusiv poliția secretă, intră în alertă, tratând faptul inexplicabil că pe o provocare ideologică sau chiar că pe un complot. Din această inadecvare rezultă situații comice. În cartea lui Mihail Gălătanu, satiră este estompata, dar nu lipsește. În momentul în care află că la Fabrica de Plase și Unelte de Pescuit s-a descoperit, îngropat în pământ, un uriaș clopot de bronz cu proprietăți magice și, sub el, cadavrul unui muncitor, putrezit
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
1941 într-o familie de actori, evacuați, datorită războiului, în orașul Ufa. Timp de mai mulți ani a lucrat ca ziarist la diferite ziare și publicații din Leningrad și Tallin, afirmân-du-se în proza scurtă. Ducea o viață de boem, iar satira sa mușcătoare și umorul acid nu erau agreate de regim. Ceea ce l-a determinat, în 1978, să emigreze în Statele Unite, unde scrisul său s-a bucurat de mult succes în rândurile emigrației ruse. Ulterior, opera sa a căpătat recunoaștere și
Serghei Dovlatov - O tânără de familie by George IARU () [Corola-journal/Journalistic/7049_a_8374]
-
tonul amarironic al unora dintre eseuri”). Cu politicul, lucrurile stau cam la fel cum stau cu morala în viziunea lui Maiorescu. E, în mod inerent, o finalitate. Dar nu una manifestă. Iar dacă, la rigoare, am încadra Cuvintelnicul în specia satirei erudite, cred totuși că accentul ar trebui să cadă asupra celui de-al doilea termen. Având (și) formație de clasicist, Andrei Cornea impune cu deosebire prin precizia culturală ieșită din comun. Știe greacă veche, știe latină (superlativul e subînțeles), ceea ce
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
cu pricina, ca și pe cele pe care le vom mai primi. l în Timpul de la Iași (nr. 7-8), o temă recurentă pare să fie disputa elitiști-antielitiști, declanșată de cartea lui Sorin Adam Matei, continuată în diverse locuri de înșiși protagoniștii satirei lipsite de idei și de haz a lui Matei și trasă pe margini de unii și alții mai mult sau mai puțin neimplicați în toată povestea. Recenzia dnei Gabriela Gavril la Boierii minții este interesantă. Deși cartea nu merita nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12527_a_13852]
-
reprezentat pe scenă nu cred că ar mai reprezenta-o vreun regizor. Un credit muzeistic putem acorda piesei Bălcescu (1949) de Camil Petrescu. Toate succesele, falsele succese ale epocii, relevă numai dogmatismul de serviciu. Mielul turbat (1954) de Aurel Baranga, satiră a birocratismului, nu iese din schematism; Siciliana (1960) aceluiași nu depășește umorul conjunctural despre bucureșteanul tânăr, un inginer agronom, care caută să rămână pe toate căile și prin toate intervențiile în capitală. Trei generații (1956) și Arborele genealogic (1957) de
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Nuovo Giovanni da Udine - unde au avut loc proiecțiile. Concluzia acestui "check-up" italian? Filmul asiatic este bine-mersi, sănătate pe care ne-o dorim și nouă! Pînă și Singaporele face mai multe filme pe an decît România, fiind loc și pentru satiră comercială. (Money No Enough, mare succes de casă anul trecut), si pentru filmul personal cu țintă precisă, publicul gay (Bugis Street: The Movie). Chină pare să fi părăsit direcția "istorico-parabolică" (cel putin, din ce-am văzut la Udine) în favoarea "feliei
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
Thin Red Line al lui Terrence Malick. S-a considerat însă că revelația acestor Udineincontri a fost cinematograful sud-coreean a prezent cu șapte titluri acoperind, iarăși, cam toată gamă posibilă, de la "college horror" la amor și trecînd printr-o neașteptată satiră la adresa lumii cinema-ului (în foarte apreciatul Killer Story). În ce mă privește, am jubilat la farsă macabră The Quiet Family (de Kim Jee-woon, 1998): o comedie neagră "cum scrie la carte", cu un scenariu dement stîrnind urlete de rîs
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
slăbiciunilor, Arendașul român (1952). Șicanele de tot felul - mărunte și majore, stupide și aberante - îl pregătesc moralmente pentru a ataca în forță cea de-a doua capodoperă a sa ce se cere imperios reevaluată: Directorul nostru (1955). Taxat drept "prima satiră a birocrației comuniste", filmul se va dovedi o operă de o mult mai amplă percutanță. Echivocul situațiilor și inchietanta relație șef-subaltern se amplifică într-un mod absurd și chiar abstract pentru a stigmatiza printr-o ironie ultramodernă eterne racile ale
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
un moment dat protagonistul se va trezi din toată halucinația asta descoperind că se află acasă, în pătuțul său, sănătos tun (notă: ceea ce, din cîte știu eu, se întîmplă cît de cît într-un singur film al lui Fellini, anume satira pe care le-o închină feministelor, în care și apar unele autentice - La cittŕ delle donne). Prima proptea în ceață pe care ți-o oferă pelicula lui Gilliam, mai dementă decît orice alt lungmetraj pe care l-a făcut pînă
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
al oricărei piruete satirice, când ea nu evită facilitățile locului comun”. Cred că prea pune totul în același sac. Aș despărți. Aș spune, autoscopic, că pericolele acestui fel de a scrie sunt ori cinismul și răutatea în ironie - nu neapărat satiră -, ori facilitățile locului comun. Probabil cad și într-unul și în celălalt, dar pe rând. „În loc să asculți, confecționezi, în gând, contraargumente...” De câte ori nu mi s-a întâmplat! De câte ori, la conferințe, comunicări, mai știu eu la ce, în loc să caut să aflu
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2533_a_3858]
-
anterior din Facla (an. II, nr. 19, 8 mai 1911, pp. 305-310). 7. Că scenariul "procesului" conține câteva "secvențe" nepotrivite, printre care și apariția în sala tribunalului a poetului Al. Vlahuță și recitarea, neîntreruptă de clopoțelul președintelui, a prealungei sale satire în versuri Minciuna stă cu regele la masă, de parcă toți cei prezenți în sala tribunalului, și acuzați, și martori și completul de judecată a "procesului" ar fi fost invitați la un recital de poezie antimonarhică. 8. Că procesul nu a
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
similar se afla în motivul care îngăduia soldaților romani să cânte niște cântecele satirice despre generalul triumfător. Concomitent cu conștiența strălucirii vieții și a realității gloriei lua naștere o detașare ironică. În același fel, fără să fi fost nevoie de satirele unui Lukianos, era multă ironie în viețile zeilor greci, nici realitatea cerească a acestora nefiind cruțată de suflul ascuțit al ironiei. Așa cum în existență se află mult din ceea ce nu e realitate și cum în personalitate se află ceva care
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
decât să muncească. • În 1863, cu apariția romanului Ciocoii vechi și noi, Nicolae Filimon vedea românismul reductibil la efectele nefaste ale fanariotismului, fără putință de ieșire din impasul moral, transmis genetic. Autodetestarea, în portretul parvenirii și corupției, se elibera prin satiră și caricatură. Ideologia autodenigrării nației ca neputință istorică de emancipare va veni mai târziu. Numai lui I. L. Caragiale îi va arde de râs, altora - nu. • Mara lui Ioan Slavici legitima ardelenismul ca spirit de chiverniseală și îmburghezire prin muncă. Poate
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
este desăvîrșita eliminare a propriei sale imagini din povestirea pe care o întreprinde". Povestirea este, altfel zicînd, cu totul impersonală. De aceea e o nuvelă realistă și nu o amintire. N. Filimon este un scriitor mai puțin artist decît Negruzzi. Satira lui e prea încărcată. "Analiza distinge în Ciocoii vechi și noi două temperamente stilistice a căror fuziune completă n-a reușit niciodată", cel al scriitorului și al naratorului, deși aflăm, pe alocuri, cîteva elemente ale portretului moral. Ion Ghica, scriitor
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
poate fi - cu una-cu două - transplantată în mediu românesc, nici studiile sale despre tehnica romanului nu pot servi drept calapod pentru repartiția capitolelor sau a notelor de subsol. Ceea ce începe, pe deplin nostim și mai mereu captivant, ca o satiră izbutită a vieții universitare de provincie sfârșește într-un adevărat carnaval de personaje imposibil de urmărit. Și nu sfârșește numai o dată, ci sistematic, prin câte o prăbușire a decorurilor la fiecare lentă coborâre a cortinei. Primele patru secțiuni sunt digerabile
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
crea momente spectacologice de referință. În 1964, Lucian Pintilie monta la Bulandra Prostii sub clar de luna și Dinu Cernescu punea în scenă la Comedie Somnoroasa aventură. Între 1970 și 1978, autoritățile - prin cenzură - l-au interzis pe Mazilu, considerîndu-i satiră un pericol. Lumea cu semn negativ din piesele dramaturgului nu era tocmai pe plac. După '78 se observă, în mod paradoxal, o revenire în forță a lui Mazilu printre opțiunile regizorale și ale directorilor de teatre: Sanda Manu pune în
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
De aceea, una-mi este mie / De-ar vorbě, de-ar tăcč, exact invers decât în CL (Deaceea, de ar, de ar). Este exemplu de cratimă care nu creează forme conjuncte ci indică citirea / recitarea silabică. Eminescu are, în finalul Satirei II (dar și în alte poeme, grafii din Convorbiri): teamă-mi e ca nu cum-va; Laudele lor de sigur m'ar măhně peste mĆsură forme analitice, dezlegate, indicând accente retorice (puternice). În De-or trece anii... pot fi, și
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
români", în manieră pseudo-naturalistă (semn că nuvelele și-așteaptă rîndul pe undeva...). Ceilalți sînt mai curînd niște fantoșe. Ale unui autor care i-a născut cam debili nu, cum s-ar putea înțelege, ale lui Tamburin. În ce-l privește, satira este moale și România damă bună. De fapt, nici nu-și dă foarte tare în petic: mai îndoapă niște cerșetori lihniți cu discursuri de azil, mai taie niște capete, care tot deschid gura și după aceea, mai scrie cîte ceva
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
de lemn reprezintă un text hibrid, greu de încadrat într-o categorie anume, care mixează ingrediente dintre cele mai diverse: de la SF și fantasy la alegoria cu tentă politică (Șantierul este, de pildă, un soi de falanster totalitarist) și la satira socială, cu debușee în fantastic. Proza aceasta cu pronunțate accente poematice, îmbibată de satiră politico-socială, dar și cu unele inflexiuni mistic-religioase se înscrie pe o filieră rusească, mai exact în descendența unui Bulgakov, marcând o zonă mai puțin frecventată în
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
mixează ingrediente dintre cele mai diverse: de la SF și fantasy la alegoria cu tentă politică (Șantierul este, de pildă, un soi de falanster totalitarist) și la satira socială, cu debușee în fantastic. Proza aceasta cu pronunțate accente poematice, îmbibată de satiră politico-socială, dar și cu unele inflexiuni mistic-religioase se înscrie pe o filieră rusească, mai exact în descendența unui Bulgakov, marcând o zonă mai puțin frecventată în literatura română contemporană. Și ar mai fi de adăugat un lucru aici: dincolo de toate
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
zeci de inovații în vestimentația ce-și păstrează și azi farmecul. Mica rochiță neagră, lansată în 1919, și parfumul Chanel no 5 au doborât recordul vânzărilor din toate timpurile. - Edith Wharton - obține primul Premiu Pulitzer feminin, grație „Vârstei inocenței“, o satiră la adresa burgheziei americane de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Are în palmares 18 romane și 9 culegeri de nuvele. - Eleanor Roosevelt - văduva ilustrului președinte american s-a impus ca urmare a cauzelor nobile pentru care a luptat: drepturile negrilor, ale
Agenda2004-10-04-femeia () [Corola-journal/Journalistic/282144_a_283473]
-
scria Pompiliu Constantinescu în 1935, are o dublă intuiție a individului: a categoriei lui sociale și sufletești. Această sinteză constituie rezistența operei lui.”) Nu o eroare de apreciere artistică este neapărat la mijloc. Mai degrabă este o neînțelegere a obiectului satirei caragialiene din comedii și din schițe. Această neînțelegere vine de departe și traversează toată critica literară și socială a secolului XX. Am semnalat-o în editorialul de acum două săptămîni cînd am susținut că teoria maioresciană a „formelor fără fond
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
directoarea. Ulterior, chiar când sala începea să se umple de lume, de la intrare au fost luate și depozitate într-o debara toate afișele și banerele care anunțau piesa. "Blonda, chiorul și piticul" nu este o piesă politică. Spectacolul este o satiră a societății de astăzi la care se râde foarte mult. Însuși regizorul recunoaște că titlul nu a fost altceva decât o manevră de marketing. Care, observăm, a mers, numai că nu în sensul dorit.
"Blonda, chiorul şi piticul", interzişi pe Magheru () [Corola-journal/Journalistic/26381_a_27706]
-
apare o variantă subversiva a teoriei, inferioară, care duce întruparea practică la exces, într-o pantomima grotesca. Cu Diogene începe, în filosofia europeană, rezistența față de jocul prestabilit al ădiscursuluiă. ăTeoria inferioară se aliază aici, pentru prima dată cu sărăcia și satiră". Într-adevăr, în textele cvasidiaristice (nedatate: "Amestec datele și le încurc de nu se mai cunoaște an de an"), ale lui Livius Ciocârlie, "înaltă teorie", mereu invocată, e mereu subminată de o logică a subversiunii, cu consecințe nu o dată pitorești
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
mai cunoaște an de an"), ale lui Livius Ciocârlie, "înaltă teorie", mereu invocată, e mereu subminată de o logică a subversiunii, cu consecințe nu o dată pitorești. "Discursul" e descusut, înfățișat pe bucăți, pretinsa "sărăcie" a puterilor intelectului se împletește cu satiră. Respirația textului e sacadata, trădînd o nervozitate a dezechilibrului, mai exact o căutare a lui, așa cum un fumător pasionat și-ar răscoli buzunarele cu înfrigurare în căutarea unei țigări: Toate bune, dar asta este un discurs. Discursul nu e bun
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]