1,573 matches
-
lipită cu brațele întredeschise. O apucă de umărul gol și-n aceeași secundă, recunoscînd-o: ― A, tu?... Credeam, că vreo servitoare... Simți umărul moale, rece și puțin jilav. Își smulse mâna, parcă ar fi atins o piele de șarpe. Cuprins de scârbă, șopti: ― Tîrfă! Apoi întoarse spatele și porni prin întunericul îngroșat spre fund, grăbit, ca și când un val de frig ar fi amenințat să-i înghețe inima... A doua zi Raul Brumaru, mai matinal decât toți, coborî spilcuit, fericit, fredonând vesel o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te-ai zvârcolit, că doar nu te-am... Nadina se ridică, parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar. Își înveli goliciunea cu cămașa de noapte ce-i era la îndemînă și-și acoperi fața cu mâinile, simțind numai o scârbă infinită de corpul pe care și-l adorase. Petre își luase căciula de jos și o înfundase în cap. Stătu o clipă examinând pe Nadina, parcă de-abia acuma ar fi văzut-o mai bine. Murmură în sine cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zvârcolea în mâinile țăranilor, hohotind de plâns. ― Na, gata, uite-le! făcu Chirilă, ridicîndu-se. ― Pune-i-le pe piept, nea Chirilă, să-și facă tocană din ele! zise gros Nicolae Dragoș, întorcîndu-se cu scârbă. Câteva râsete izbucniră, apoi strigăte ș-apoi gălăgia, care se potolise un răstimp. Aristide rămăsese întins pe dușumele, gemând. Arendașul se smulse dintre țăranii ce-l ținuseră și se aruncă la fiul său: ― Dragul tatii, dragul tatii... Of, tîlharii! Chirilă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urmei, poate li se face milă... reluă, într-un târziu, Coltuc, care, spre deosebire de ceilalți doi, neputându-se rezema, rămăsese neclintit. — Milă, ai zis ? ! se stropși Ologu. Pe ce lume trăiești tu, pulică ? Crezi că de milă îți dau ăștia, în scârbă, câte un ban sau îți aruncă un colț de pâine, ca la câini ? — Oamenii îți dau bani de silă, nu din milă, adăugă, solemn, orbul. — Bravo, moșule, bine-ai zis-o ! Îți dau firfiricile din milă de ei, nu de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de ghete Reebok din piele albă În picioare, care Își turnase sos picant pe partea din față a bluzei ei brodate și dantelate. M-am văzut pe mine peste zece ani și aproape că m-a luat cu amețeală de scârbă. — Normal că nu s-a Întâmplat nimic, tocmai asta e și ideea! aproape că am țipat. Doi tipi blonzi, care păreau de-abia sosiți din clubul Princeton s-au Întors și m-au privit curioși. M-am gândit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
arta amorului. În timpul dansului, povestește Clara Malraux, Maurice s-a aplecat spre Lisbeth, i-a depărtat buzele și dinții pentru a-și vârî limba în acel loc care crezuse că-i aparține numai ei. Acest semi-viol a umplut-o de scârbă. L-a îmbrâncit cât colo pe frate-meu, a scuipat, și-a frecat gura cu batista. Apoi a venit la mine să-mi aducă la cunoștință cele îndurate, neștiind dacă așa se făcea de obicei. Detaliile pe care mi le-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
femeia eliberată. Pe ecran ca și în viața de zi cu zi, starul își sporește numărul de soți și de amanți, fără niciun dram de remușcare. Infinit mai emancipată decât "semi-virgina" din perioada Belle Époque, B.B. nu este copleșită de scârba de sine caracteristică "băiețoasei" anilor '20. Eliberată de tabuurile morale care îngrădiseră vreme îndelungată viața femeilor, ea este descătușată de asemenea de mustrările de conștiință care le rodeau invariabil pe cele care încălcau aceste tabuuri. Succesul pe care l-a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bărbatului. Avusese deja parte, ca mulți alți băieți de vârsta lui, de aventuri cu femei măritate și de înlănțuiri grăbite în paturi de prostituate. "Însă acea sexualitate, mai mult sau mai puțin violentă, își amintește el astăzi, era însoțită de scârba de sine. În timpul copulațiilor cu prostituatele nu exista un contact, o relație reală, deși cele două trupuri se pătrundeau. Era o ejaculare pur și simplu, un soi de masturbare în doi. Ce rușinos! Ce dureros! Era ceva profund întristător în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
S. Thompson afirmă, prin scrisul său, o autenticitate a percepției întâlnită doar în cazul vocilor furioase ale anilor '60 și '70, artiști rock și outsideri de toate genurile ce au demascat chipul trist și desfigurat al Visului American. Spaime și scârbe în Las Vegas* a apărut în 1971, fiind dovada vibrantă a unui mod visceral de a înțelege și scrie literatura. "Jurnalismul Gonzo", creat de Thompson și practicat ca modalitate necesară de a relata evenimentele din chiar intimitatea structurii lor nervoase
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vânt. 100 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu, Editura Humanitas Fiction, București, 2012. * Ernesto Sabato, Tunelul, traducere din spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți, Editura Humanitas, București, 2012. * Gabriela Adameșteanu, Dimineață pierdută, Editura Polirom, Iași, 2008. * Hunter S. Thompson, Spaime și scârbe în Las Vegas, traducere din engleză și note de Adrian Buz, Editura Polirom, Iași, 2008. * Ismail Kadare, Accidentul, traducere din albaneză și note de Marius Dobrescu, Editura Humanitas Fiction, București, 2011. * J.M. Coetzee, Copilărie. Scene de viață provincială, traducere din
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sau pedeapsa păcatelor lor. Dar există ceva și mai rău. Printre ei există un obicei și mai orbil: dacă o muscă se întâmpă să le cadă în farfurie, nu fac caz de asta și o-nghit fără să le fie scârbă, cel mult zic oftând: "biata creatură mică pătrunsă într-o ditamai creatură". Prin grajduri, prin țarcuri siluiesc animalele să le satisfacă plăcerile, iar de-i privești în timp ce mulg caprele sau vacile e ca și cum ai asista la niște orgasme smintite, la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sau vacile e ca și cum ai asista la niște orgasme smintite, la spovedanii. Sigur că e mai bine să trăiești în odăile din palatele napolitane, căci legăturile cu oameni de o asemenea speță pot să te umple de murdărie și de scârbă. Dar atunci când unul ca mine e silit să se amestece cu ei, nu poate să dea înapoi. Astfel, ca să nu dorm mereu sub cerul liber, numai bun pentru a fi sfârtecat de lupi, a trebuit să le fiu oaspete. Exgera
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pus în saci. Erau cu toții murdari; fiecare a luat un sac la spinare și se îndreptară cu toții spre sat. Nevestele vor avea grijă să gătească și să săreze restul de carne, iar Giandomenico va fi și el poftit. Teama, îngrijorarea, scârba simțită cedară în fața plăcerii de a participa la chiolhan. Se întorcea acasă târziu, iar Geronimo, de vreo câteva ori, l-a așteptat în prag, îl luă de ciuf și mi-l plesni bărbătește, întrebându-l de unde vine la ora aceea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
șobolan în băltoacă. Știu, libertatea se cucerește doar în ziua în care îți este indiferent că trăiești sau mori. Am repetat alături de Telesio că Dumnezeu și Natura sunt totuna. Și m-au podidit păduchii, m-au făcut să-mi fie scârbă de mine. Așadar, de ce sunt întrebat de ce mă mai tem acum?". Dar nu-i așa că te-ai deghizat? Și ai făcut magie și vrăjitorie în temnița de la Castel Nuovo? I-am ajutat pe mulți cu cunoștințele mele medicale lecuindu-i
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-nțelese-ntunecate”; „Nu face rău celui ce-ți poate face mai rău” etc.) Omul de n-ar ofta, cu totul s-ar venina. (Orice organism aflat sub o presiune Își găsește mecanisme, mai mult sau mai puțin naturale, de detensionare: „Scârba de seară s-o lași pe dimineață”; „Cine plânge pentru toată lumea orbește”; „Cine are minte multă tace și-ascultă”.) Tact, maniere, diplomațietc " Tact, maniere, diplomație" Nu pomeni de funie În casa spânzuratului. (Bunul-simț ne cere să nu sporim suferințele celui
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aceea... cînd eram sus... am huzurit, am făcut abuz de putere... că acum o fac pe șeful ca să ajung iar sus... Mina: Și l-ai iertat! Ilie: Da. L-am pupat. L-am pupat tocmai atunci cînd mi-era mai scîrbă și mai frică de el. Nu știu de ce, dar eu fac exact contrariul a ceea ce ar trebui să fac. Și-apoi cred că mai e un motiv pentru care l-am iertat. Mina: Care? Ilie: M-am gîndit că poate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
după o pauză) Asta e! Asta e femeia... Măcar la tine vine, totuși, să te ia cineva... (pauză) La mine nu mai vine deloc... a plecat de acasă împreună cu cele două fete...: au aflat de meseria mea și au plecat, scîrbele dracului, că au avut de toate... și păpică, și țoale... și le-am ținut prin școli... cu banii ăia... impozabili... (pauză) Da..., așa că n-am nici un prieten... vin aici zilnic... cu toate că n-am dosar. Sursa dublă: (după o pauză) Da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încurcate, ci ale omului..." Plutonierul: Așa e părinte... Na, că m-a luat gura pe dinainte... Păi nu vezi cum le încurcă, le descurcă și iar le încurcă... și asta numai ca să amețească lumea... și pe ei... de te apucă scîrba... Obiectiv nr.: Tu să taci! Crezi că ne-ai îmbrobodit cu povestioara aia de doi bani, și că am uitat cine ești? Plutonierul: Ba tu să taci, măi pampers ambulant..., măi campion la trecut puntea... Vai de sufletul tău! Obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
alții infam... (se montează din ce în ce)... pentru că încă o dată, la alegători ca d-ta, cu minte, cu judecată limpede, cu simț politic, nu se poate mai bun reprezentant decât d. Cațavencu, (apăsând) onorabilul d. Cațavencu! (Tipătescu împinge cu scârbă pe Cetățeanul turmentat.) Cațavencu: (zâmbind cu bonomie) Ce răutăcios! Brânzovenescu: (din fund) A! Farfuridi: (lui Trahanache) Iacă trădarea! Când îți spuneam, venerabile!... (coboară toți.) Trahanache: Ei! Ai puțintică răbdare! Zoe: Nene! (se repede la Trahanache și-l trage deoparte unde
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
fantezie, își pretindea originea boierească mai veche și decît întemeierea Moldovei, fiind foarte cătrănit de această inflație de titluri, i-a urmărit ca un detectiv pe toți acei boieriți, în timpul său, și, după ce și-a aruncat tot focul și toată scîrba asupra lor, i-a trecut alfabetic într-o carte care ne-a rămas, intitulată Arhondologia Moldovei 86, reti părită recent, în ediția a II-a, la editura Minerva, din București, în 1973. Pentru Costandin Sion, cei căftăniți astfel erau niște
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
p. 14 Doamna Vauquer: (65) [...] toate se potrivesc de minune cu această sală, unde mizeria se prelinge ca igrasia pe pereți, unde s-a cuibărit specula și al cărei aer dospit și înmiresmat e respirat de doamna Vauquer fără nici o scîrbă. Chipu-i rece ca întîia brumă de toamnă, ochii-i împresurați de zbîrcituri, cu expresia lor care trece de la surîsul profesional al dansatoarei la posaca încruntare a cămătarului, pe scurt, întreaga ei făptură ne lămurește asupra pensiunii, după cum pensiunea te
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
douăzeci de familii sărmane de muncitori și funcționari, și, urcînd scara ale cărei trepte murdare, cu bucăți de hîrtie împrăștiate, mucuri de țigară și resturi de zarzavat, le lumina cu chibrituri de ceară fu cuprins de un sentiment groaznic de scîrbă și de nerăbdare să scape de acolo, să locuiască și el într-o casă curată, așternută cu covoare, ca oamenii avuți. Un miros greu de mîncare, de hazna și de mizerie omenească, un miros stătut de murdărie și de ziduri
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
țigări vitamine / te vede ieșind din somn cu părul plin de pene / te vede strănutând cu patos / te vede cum te scarpini în nas / te vede căscând melancolic / te vede murind / obiectul acela din vitrină / ființa aceea de ceramică ieftină / scârba aceea / te vede” (Obiectul din vitrină). În al treilea rând, ironia: poetul își asumă euforic „masca” și își joacă până la capăt partitura de „bufon”. În fond, el e cel care „se scălâmbăie”, face năzbâtii, vorbește în dodii. Dar asta nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
mâna industriașilor, ci toate se vor duce în speculații, adică vor cădea în casele noastre. Lupta aprigă pentru supremație, ciocnirile vieții economice vor crea și au și creat societăți dezamăgite, reci și fără inimă. Aceste societăți vor avea o absolută scârbă pentru politica superioară și pentru religie. Singura lor călăuză va fi calculul, adică aurul, pentru care ele vor avea un adevărat cult din cauza bunurilor materiale pe care el li le poate procura. Atunci clasele joase ale creștinilor ne vor urma
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
cu cele din trecut. Avantajele unui repaus obținut prin secole de agitație vor face să reiasă caracterul binefăcător al dominației noastre. Greșelile administrației creștinilor vor fi zugrăvite de noi în culorile cele mai vii. Vom dezlănțui o atât de mare scârbă pentru ele, încât popoarele vor prefera odihna iobăgiei drepturilor renumitei libertăți care le-a tulburat atât, care le-a luat mijlocul de existență, care le-a făcut să fie exploatate de o trupă de aventurieri, neștiind ce făceau... Nefolositoarele schimbări
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]