1,948 matches
-
în anul 1989. 1962 - Realizează decorurile la piesă "Cameră fierbinte", remarcate în presă de specialitate pentru inovațiile de mare sugestivitate în concepția spațială a spectacolului. Deschide în holul Teatrului Lucia Sturdza Bulandra o expoziție de pictură, grafică și proiecte de scenografie. Mișu Weinberg îl vizitează în atelier și astfel se naște o relație colecționar / artist care durează până la dispariția marelui iubitor de artă. Lucrările lui George Ștefănescu intra în colecția Mișu Weinberg alături de maeștrii picturii române cum ar fi Iser, Theodor
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
artă transformând atelierul într-o adevărată colecție de artă. Pictorița Micaela Eleutheriade își amenajează pentru o perioadă de timp atelierul de creație tot în incinta muzeului memorial. Între cei doi artiști se leaga o prietenie de lungă durată. 1963 - Face scenografia la spectacolele "Război și pace" după Lev Tolstoi de Alfred Neumann, Erwin Piseator și Guntram Prüfer și "Portretul" de Al.Voitin. În cursul verii pictează la Tuzla. 1964 - Participa la Bienala de scenografie din București. 1965 - Expune la Salonul de
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
o prietenie de lungă durată. 1963 - Face scenografia la spectacolele "Război și pace" după Lev Tolstoi de Alfred Neumann, Erwin Piseator și Guntram Prüfer și "Portretul" de Al.Voitin. În cursul verii pictează la Tuzla. 1964 - Participa la Bienala de scenografie din București. 1965 - Expune la Salonul de pictură și sculptură al municipiului București și deschide prima expoziție personală de atelier în incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu din strada Domnită Anastasia nr.7 - catalog cu texte de Nestor Ignat și de Mișu
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
manieră austera și plină de sugestivitate; cu aceeași piesă face un spectacol de sunet și lumina la Palatul Mogoșoaia. Participa la Salonul de Primăvară al Pictorilor Bucureșteni, organizat în Parcul Herăstrău. Pictează în Delta Dunării și la Sibiu. 1968 - Face scenografia pentru piesele "Poetul și Revoluția" (Viața lui Vladimir Maiakovski) în regia lui Valeriu Moisescu și Dinu Negreanu și "Sfârșitul Pământului" de Victor Eftimiu. Deschide a doua expoziție de atelier, în care prezintă pictură în ulei și acuarele, în incinta Muzeului
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
la Galeria Baccache în orașul Beirut. Participa la Salonul de Pictură și Sculptură al Municipiului București. Proiectează costumele pentru piesă "Strigoii" de Ibsen. În timpul verii pictează în zona Brașovului. 1970 - Concepe costumele pentru spectacolul "Puricele în ureche" de Georges Faydeau (scenografia semnată de Liviu Ciulei); face decoruri pentru piesă "Contrapuncte" de Paul Everac. Deschide o expozitie personală la Galeria Simeza. Participa la Salonul de Pictură și Sculptură al Municipiului București și la expozițiile de pictură românească din Lüdenscheid / Germania, Orly / Franța
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
Watts-Art Gallery New York / UȘA. Face proiectele de costume la filmul Pădurea spânzuraților după Liviu Rebreanu în regia lui Liviu Ciulei. Pictează în Sibiu și Sighișoara. 1971 - Participa la salonul pictorilor și sculptorilor din București organizat la Ateneul Român. 1972 - Face scenografia la spectacolele "Patru oameni fără nume" de Radu Bădilă și "Povestiri din pădurea vieneza" de Ödön von Horwath. Participa la Salonul de Pictură și Sculptură dedicat celei de-a 25-a aniversări a Republicii. 1973 - Deschide o expozitie personală de
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
teatru atât din țară cât și din străinătate (Coreea de Sud, Italia, Croația, Turcia, Slovacia, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova). În 2012 Teatrul revine în atenția Galei UNITER, prin spectacolul de succes ”Scripcarul pe acoperiș”, care obține două nominalizări la categoria Cea mai bună scenografie (Vioara Bara) și Cea mai bună actriță în rol secundar (Ioana Dragoș Gajdo pentru rolul Golde).
Teatrul de Stat din Oradea () [Corola-website/Science/304028_a_305357]
-
un loc cu zăpadă: „când ne opream, ca o recompensă pentru efortul nostru, începea să ningă”. Regizor secund a fost Dumitru D. Câta. Printre asistenți au fost Mihai Teclu (asistent de regie), arh. Gheorghe Bălășoiu și Mara Cuculaș (asistenți de scenografie), Doina Zaharia și Anca Dobrescu (asistenți de montaj). Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Ca urmare a apariției unui conflict între regizor și pictorița de costume Oltea Ionescu, aceasta din urmă a fost nevoită să
Osînda (film) () [Corola-website/Science/312639_a_313968]
-
și prezentarea unor aprecieri ale regimului comunist asupra regimului antonescian. Copia standard a fost finalizată la 9 martie 1974. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 3.704.000 lei. Scenograful Marcel Bogos a primit în anul 1974 Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru decorurile la filmele "Întoarcerea lui Magellan" și "Un comisar acuză". El a realizat decoruri de o mare inventivitate care au recreat Bucureștiul interbelic "Un comisar acuză" fiind un film de suspans cu o
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
un mesaj propagandistic comunist. Actorul Sergiu Nicolaescu a primit în 1974 Premiul pentru interpretare masculină al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru interpretarea rolurilor din filmele "Nemuritorii" și "Un comisar acuză". De asemenea, arhitectul Marcel Bogos a primit Premiul pentru scenografie pentru decorurile la filmele "Întoarcerea lui Magellan" și "Un comisar acuză" , iar Dan Naum Premiul pentru montaj pentru filmele "Duhul aurului" și "Un comisar acuză". Filmul a fost selecționat pentru vizionat la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary (1974
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
parabolei datorate lui Francisc Munteanu impune grandilocvență interpreților, trei dintre aceștia având dublu rol, fapt ce nu ridică probleme, ținând cont de distribuirea maniheistă a personajelor în bune-rele.”" Arhitectul Ștefan Antonescu a fost distins în anul 1990 cu Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru decorurile filmului "Coroana de foc".
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
consilieri și anume: consilier militar - lt. col. Gheorghe Romanescu, consilieri istorici - acad. prof. Constantin Daicoviciu și Hadrian Daicoviciu, consilier de lupte - Lucian Purdea, consilier de scrimă - Constantin Stelian, consilier de călărie - dr. Ion Apahideanu, consilier de dans - Elena Penescu-Liciu, consilier pentru scenografie - prof. Livia Musculiu, consilier pentru mașini de luptă - ing. George Cojocaru. Filmările au avut loc în perioada 11 mai - octombrie 1966, fiind realizate cu concursul Ministerului Forțelor Armate al Republicii Socialiste România, acest lucru fiind menționat pe genericul de final
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
din pitoreasca lume interlopă: Semaca (G. Constantin), Buciurligă (Mihăilescu-Brăila) și Lăscărică (Dinică). Ideea scenariului lui Titus Popovici și Petre Sălcudeanu a avut un răsunător ecou la public (peste 7 milioane de spectatori în 30 de ani de reluări). Prilej pentru scenografia lui Radu Boruzescu să reconstituie, elegiac, Bucureștii timpului.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Ultimul cartuș" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
În această perioadă Versace introduce acele elemente metalice, care devin mai apoi elementul specific al propriului brand. În același timp începe o serie de colaborări cu teatrul; colaborează cu Scala din Milano, producând costumele pentru Joseph Legende de Johann Strauss (scenografia îi aparține lui Luigi Veronesi). În 1980 creează costume pentru "Don Pasquale" de Gaetano Donizetti și pentru "Dyonisos" de Maurice Béjart, la Teatrul din Milano. Cu această ocazie are loc și o ceremonie în onoarea lansării parfumului "Versace-L`homme". La
Gianni Versace () [Corola-website/Science/312359_a_313688]
-
a fost lansat de către editură Riverhead Books pe 22 mai 2007 în același timp cu lansarea audiobook-ului de către Simon & Schuster. Drepturile de ecranizare ale acestui român au fost achiziționate de către Columbia Pictures, urmând ca Steven Zaillian, cela care a realizat scenografia filmului "Schindler’s List", să se ocupe de regia și scenariul acestui film pentru a putea fi lansat în 2015. Hosseini a mărturisit că scrierea acestui română a fost mult mai dificilă decât a primului său roman, reprezentând o adevărată
Khaled Hosseini () [Corola-website/Science/312958_a_314287]
-
Oțetea, prof. Constantin C. Giurescu și cercetător Nicolae Stoicescu, consilier militar - col. Gheorghe Romanescu, consilier pirotehnic - col. Constantin Ucrain, consilieri de călărie - dr. Ion Apahideanu și prof. Ion Bîrloiu, consilier de scrimă - Constantin Stelian, șef cascador - Tudor Stavru, consultant pentru scenografie - Dan Popa și consultant pentru cult bisericesc - preot Gheorghe Matei. Filmările au avut loc în anii 1969-1970, filmându-se "„vara, iarna, primăvara, la munte, la mare, în castele și cetăți - Peleș, Bran, Râșnov - la Roma, Viena, Praga, Istanbul, ba chiar
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
au acceptat să presteze gratuit. Filmările au fost făcute tot în 2005, în apropierea pieței din cartierul bucureștean Rahova. Au fost întâlnite dificultăți din pricina nesiguranței aduse de zona aleasă. Totuși, unele aspecte au avut de câștigat prin pitorescul cartierului: astfel, scenografia și muzica originală pentru film au intervenit destul de puțin. Manelele omniprezente au intrat în multe scene drept muzică de cadru; s-au reușit chiar câteva filmări „pe ascuns” (de pildă, filmarea din spate la momentul când băieții discută despre prostituate
Marilena de la P7 () [Corola-website/Science/309006_a_310335]
-
la întrunirile de afaceri și la tipurile de rapoarte care se prezintă anual la adunările acționarilor, unde Gekko și-a ținut discursul „Lăcomia este bună”. Stone l-a trecut pe Lipper pe genericul filmului printre cei care au contribuit la scenografie și i-a oferit trei apariții scurte în film: la prânzul de la resturantul 21 Club, în procesul de manipulare a pieței în vederea creșterii prețului acțiunilor Annacott Steel și la ședința Consiliului de Administrație, unde Bud Fox află că Bluestar urmează
Wall Street (film) () [Corola-website/Science/309392_a_310721]
-
1969. Anul următor, cu o serie de lucrări noi, deschide o a doua expoziție personală la Bibliotecă "Christian Tell". Urmează cursurile Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza. Susține fără succes examene de intrare la Institutul de Arte din București, secția scenografie. În urmă experienței cazone, concepe o expozitie spectacol pe tema antirăzboinica intitulată "Războinicii", deschisă tot la Sala Dalles. În spectacolul de deschidere participa: Anda Călugăreanu, Nicu Vladimir, Valeriu Sterian, Florian Pittiș, Mircea Florian, Doru Stănculescu și alții. În 1980, împreună cu
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
acordat de juriul Festivalului Unional de dramaturgie radiofonică de la Vilnius), Premiul doi la Concursul de spectacole radiofonice de la Moscova (1988); - “În lipsa celor prezenți” (1986, Teatrul Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat “A.S.Pușkin” ( azi Teatrul Național “Mihai Eminescu”), regia Silviu Fusu, scenografia - Anatol Rurac, muzica - Ghenadie Ciobanu - “O insulă nelocuită pentru cinci persoane” (1989, Radio Moldova, regia Eugenia Malarciuc, Premiul întîi la concursul republican de piese radiofonice, organizat de Comitetul de Stat al R.S.S.M. pentru Radiodifuziune și Televiziune); - “Tentația contactelor imposibile” (1998
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
a primit Semnul distinctiv austriac pentru știință și artă ("Österreichisches Ehrenzeichen für Wissenschaft und Kunst"). În iunie 1979 a dirijat ultima sa premieră la opera de stat ("Staatsoper") din Viena: "Răpirea din serai" de Mozart, (în regia lui Dieter Dorn, scenografia și costumele Jürgen Rose, cu participarea cântăreților Edita Gruberová, Horst Laubenthal și Rolf Boysen). În 1980 a făcut un turneu în Japonia cu "Staatsoper" din Viena, ocazie cu care a dirijat "Ariadna la Naxos" ("Ariadne auf Naxos") de Richard Strauss
Karl Böhm () [Corola-website/Science/304960_a_306289]
-
1993 de regizorul Alexander Hausvater la Teatrul Odeon din București, având la bază un scenariu cu multe adaosuri al lui Cristian Popescu, în care acțiunea din partea a doua a piesei se petrecea în primii ani de comunism. Spectacolul avea o scenografie opulentă și pe actorul Florin Zamfirescu în rolul principal. În anul 1997 a avut loc premiera spectacolului „Cazul Gavrilescu”, pus în scenă la Teatrului Nottara din București în regia lui Gelu Colceag. Spectacolul „La țigănci” a mai fost reprezentat de
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
la Teatrului Nottara din București în regia lui Gelu Colceag. Spectacolul „La țigănci” a mai fost reprezentat de trupa de teatru Catharsis din București, în regia Doinei Șandrea; Teatrul Bastion i-a acordat în anul 2007 premiul I, premiul pentru scenografie și cel pentru coregrafie. O altă montare teatrală a avut loc în anul 2014, fiind adaptată și regizată de Andrei și Andreea Grosu la UNTEATRU București. Noul spectacol respecta textul original al scrierii lui Mircea Eliade și nu încerca să
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
fotograf, grafician, jurnalist și editor. Bunicul matern a fost decorat de regele Mihai I cu medalia „Virtutea militară“ pentru curajul și devotamentul de care a dat dovadă cu ocazia înăbușirii rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941. Studii de arte plastice (secția Scenografie). Începe să publice încă din 1990 colaborând la publicații precum Thanatos, Salut, Ziua, Evenimentul zilei, Anuarul de cultură - ANI, România literară, Observator cultural, Cuvântul, VIP - Viața invizibilă a personalităților, Vremea, Totuși iubirea, Flacăra, Flacăra lui Adrian Păunescu, România Mare, Europa
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
filiera imaginativă a unui artist experimentat și de o înaltă tensiune creatoare. În ultimele sale opere se face tot mai pronunțat elementul metaforic, care îi lărgește spațiul artistic. Operele sale sunt o fuziune a artei grafice, a picturii și a scenografiei care îi influențează tot mai mult pictura, imprimându-i o înfățișare aparte. Vieru tindea spre o manieră de creație în care culoarea vine să transmită tot mai clar și mai pregnant întreaga complexitate a noilor valori spirituale și intelectuale ale
Igor Vieru () [Corola-website/Science/299995_a_301324]