2,176 matches
-
consonante cu fluxul neîntrerupt al trăirii - și dacă e „revoluționar”, Voronca este tocmai prin această funciară neliniște a ființei, ca realitate inițială, cultivată apoi cu voință și transmisă expresiei lirice. Ceea ce ține de slăbiciune, de ezitare și nesiguranță, de un scepticism din ce în ce mai accentuat pe parcurs, apare în cele din urmă convertit într-o paradoxală forță, întrucât esențială rămâne nu atât trăinicia verbului ce urmează să înfrunte timpul („aere perennius”!), cât acea capacitate de „seismograf” niciodată încremenit, mereu gata să răspundă, vibrând
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
implică până în pragul ascezei și sacrificiului de sine, cu o dăruire totală în orice demers, și - chiar în miezul entuziasmelor sale se insinuează un sâmbure elegiac: un „idealist” a cărui exaltare romantică e subminată în adânc de un soi de scepticism ultim, ce pune sub un tremurător semn de întrebare până și cele mai înalte certitudini. Balansând între extreme și excese, el se știe mereu vulnerabil, retorica sa disimulează cele mai adeseori o sensibilitate rănită sau fără apărare. El nu are
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
176. De aici, însă, postmodernii ajung la ideea nefericită că forma poate subzista prin sine, ca joc, simplu fapt de limbaj, căci gestul lor de a se lepăda de metaforă echivalează cu o stranie împietrire în metaforă. De aici și scepticismul, pragmatic, al unui Rorty, pe urmele lui Wittgenstein, în formele artei cuvântului. Oare kitsch-ul adorat de postmoderni ce-i dacă nu încremenire în formă? Aici, geniul lui Eminescu vine să răstoarne o paradigmă poetică trecută intactă în simulacrele postmoderniste
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
putem să spunem, cum au făcut-o deja, câți postmoderniști, tot atâtea viziuni asupra postmodernismului: afirmații de genul acesta au apărut în legătură cu modernismul, ba chiar cu tradiționalismul interbelic. În interiorul fenomenului fiind, nu ne rămâne decât să interogăm fapte, aproximând cu scepticism. Iată, poate, ironica soluție a <<postmodernismului>>!"212 . Chiar aproximând, aproximând, nu putem, totuși, include pe toți scriitorii contemporani de valoare printre postmoderniști, cum ar dori Nicolae Manolescu, dar nici să reducem fenomenul la Mircea Cărtărescu și la "Cenaclul de luni
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
regatului Sakyas din nordul Indiei. În calitate de prinț al acestei regiuni în secolul al VI-lea î.Hr., Siddhartha a fost influențat de curentele de gandire ale vremii, de curente ascetice și vizionare, de mișc]ri filosofice de diverse orient]ri (materialism, scepticism, negativism, determinism și teism). De asemenea, era foarte intrigat de rigidit]țile castei, de practică sacrificiilor animale și de indiferență conduc]torilor cu privire la aceste aspecte. Ins] era cu mult mai intrigat de aspecte ale efemerit]ții condiției umane, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în discursurile sale nu exist] o analiz] explicit] a relației dintre faptele reale și valori. Cu toate acestea, Buddha a susținut ideea conform c]reia obiectivitatea relativ] a afirmațiilor morale este crucial] pentru sistemul s]u etic, spre deosebire de viziunea adepților scepticismului și ai relativismului din acea vreme. Etică budist] prezint] o larg] deschidere spre naturalism și se poate spune c] anumite tipuri de certitudini servesc drept suport afirmațiilor morale. Astfel, în etică budist] nu exist] nici o leg]tur] logic] între faptele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
necesar] intuiția moral] pentru a face posibil] interpretarea termenilor care compun un model de conduit], întrucat codul propriu-zis nu poate furniza cu certitudine niște tipologii comportamentale constante. Scrierea Daode-jing ofer] un argument de ordin lingvistic explicit, care vine în sprijinul scepticismului legat de consecventă oric]rui tao. Nici un tao nu poate fi constant deoarece denumirile (ming) nu sunt nici ele constante. Orice tao poate fi interpretat în diverse moduri, iar aceasta pentru c] asocierea oric]rei denumiri din conținutul s]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
limbii, ar fi capabil] s] mențin] societatea doar la nivelul unei comunit]ți agrare. Aceast] viziune ar putea fi numit] și taoism primitiv sau incipient. De asemenea, putem considera ideea înl]tur]rii valorilor asociate denumirilor ca fiind expresia unui scepticism pur. Prin această, teoria lui Lao Tzi se aseam]n] cu cea a lui Zhuang Tzi. Budiștii interpreteaz] textul în virtutea monismului mistic și justificând resemnarea stoic], așa cum se observ] în natură metafizic] a lui Buddha. Exist] și alte interpret]ri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dreptul natural este v]zut că alternativ] la scepticiscmul moral: o alternativ] la viziunea exprimat] în diverse variante conform c]reia nu exist] r]spunsuri corecte la întreb]ri morale, ci doar r]spunsuri acceptate, simple convenții. În acest sens, „scepticismul moral” se refer] atât la curente puternice, precum nihilismul, cât și la unele mai slabe, precum relativismul. Aceste curente neag] obiectivitatea credințelor morale sau atemporalitatea concluziilor morale. (Aceste curente sunt discutate în capitolul 35, „Realismul”, capitolul 38, „Subiectivismul” și capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau atemporalitatea concluziilor morale. (Aceste curente sunt discutate în capitolul 35, „Realismul”, capitolul 38, „Subiectivismul” și capitolul 39, „Relativismul”). În concluzie, gradul de abstractizare a teoriei dreptului natural nu e deloc surprinz]tor dac] înțelegem aceast] teorie că negare a scepticismului moral. iii. O teorie a drepturilor omului Dreptul natural modern din perioada să timpurie, ca și teoriile anterioare antice și medievale, a încercat, de asemenea, s] resping] scepticismul. A devenit, astfel, foarte general în concluzii și nu prea util din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu e deloc surprinz]tor dac] înțelegem aceast] teorie că negare a scepticismului moral. iii. O teorie a drepturilor omului Dreptul natural modern din perioada să timpurie, ca și teoriile anterioare antice și medievale, a încercat, de asemenea, s] resping] scepticismul. A devenit, astfel, foarte general în concluzii și nu prea util din punct de vedere al îndrum]rilor practice. Totuși, varianta modern] a teoriei reprezenta baza teoriei laice a drepturilor omului. Elementele esențiale ale unei astfel de teorii sunt enunțate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
servi la asigurarea p]cii. În Prolegomene, în capitolul introductiv, autorul ofer] o explicație sumar] a principiilor generale care ar trebui s] guverneze un asemenea demers. Aceste principii reprezint] baza dreptului natural modern. Dat fiind faptul c] în relațiile internaționale scepticismul moral - adic] respingerea oric]ror norme morale care s] guverneze derularea conflictului dintre națiuni sau prevalența „rațiunii de stat” asupra considerațiilor morale ordinare - beneficiaz] de mai mult] credibilitate decât aplicat în comportamentul individual și poate face mai mult r]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale care s] guverneze derularea conflictului dintre națiuni sau prevalența „rațiunii de stat” asupra considerațiilor morale ordinare - beneficiaz] de mai mult] credibilitate decât aplicat în comportamentul individual și poate face mai mult r]u. Preocuparea lui Grotius de a demască scepticismul poate fi înțeleas] cu ușurinț]. Abordarea să este totuși influențat] de predecesori. Asemeni lui Cicero, el analizeaz] viziunea scepticismului lui Carneades, cel mai faimos critic antic al dreptului natural; r]spunsurile pe care le ofer] sunt, de asmenea, de factur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai mult] credibilitate decât aplicat în comportamentul individual și poate face mai mult r]u. Preocuparea lui Grotius de a demască scepticismul poate fi înțeleas] cu ușurinț]. Abordarea să este totuși influențat] de predecesori. Asemeni lui Cicero, el analizeaz] viziunea scepticismului lui Carneades, cel mai faimos critic antic al dreptului natural; r]spunsurile pe care le ofer] sunt, de asmenea, de factur] ciceronian]. Carneades susținuse c] legile umane și morale „nu își au fundamentul în natur]”, ci sunt simple convenții, adoptate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dreptului natural. Iat] un singur exemplu: nu se poate susține existența unei leg]turi profunde între cerințele naturii și respectarea normelor de comportament. Concluzie Dreptul natural este o viziune moral] foarte general] care își propune, în primul rând, s] înving] scepticismul moral. Premisa să de bâz] este c] toate credințele morale au un fundament rațional exprimat prin intermediul unor principii generale de comportament care reflect] o natur] uman] rațional] și ferm]. Punctul slab al teoriei a fost dificultatea de a ar]ta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ei timpurie (și care conținu] s] influențeze morală tradițional]) din motiv c] reflect] o serie de prejudec]ți, aspecte provinciale sau punitive legate de natură uman], de diferențele dintre genuri etc. Din moment ce morală tradițional] prezint] anumite puncte slabe, este explicabil scepticismul sau cel puțin precauția în leg]tur] cu alte aspecte și cu fundamentul care menține toate acestea laolalt] (capitolul 42, „Metod] și teorie moral]”). Nici apelul la un principiu fundamental nu este mai eficient. Chiar dac] inc]lcarea oric]ruia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Ethics: Inventing Right and Wrong [Etică:A inventa Binele și R]ul], 1977). Succesul științei moderne în a produce o proporție remarcabil] de convergent] a concepției despre structura de bâz] a lumii fizice înt]rește probabil aceste tipuri diferite de scepticism despre obiectivitatea judec]ților morale. E greu s] negi existența unei diferențe semnificative în gradul de convergent] al concepției în etic] și în științ]. Și totuși exist] câteva explicații posibile pentru acea diferenț] și care sunt compatibile cu concepția c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concept). Dași acestea r]mân curentele dominante, peisajul intelectual nu mai este atat de uniform pe cât era odat]. În ultimii ani a existat o preocupare crescut] cu privire la natură, statutul și rolul teoriei morale. De exemplu, Bernard Williams și-a exprimat scepticismul în privința emiterii teoriei, Jonathan Dancy și John McDowell consider] c] teoriile au un rol neimportant în gândirea practic], si Susan Wolf a criticat idealurile pe care le consider] implicite în teoriile morale tradiționale. Robert Fullinwider a pus în joc o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consider] a fi o criz] de metod]. Conform lui Alasdair MacIntyre, filosofia moral] modern] servește un meniu de teorii contradictorii dintre care e imposibil de ales. Annette Baier pretinde c] aceast] cale de predare a filosofiei morale d] naștere la scepticism în rândul studenților. Nu îmi propun că în acest articol s] rezolv și nici m]car s] examinez toate aceste dispute. Voi discuta unele dintre ele, voi trece în revist] problemele pe care le consider centrale, si m] voi axa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Parfit, John Rawls și Judith Jarvis Thomson. 2. Antiteoreticienii Contest]rile concepției dominante au devenit din ce in ce mai evidente. O surs] a acestora este sensibilitatea feminist] care a început s] apar] în filosofia anilor ’70. O alt] surs] este larg r]spânditul scepticism cu privire la autoritate, caracteristic anilor ’60. Filosofii ale c]ror opinii au fost afectate de aceste tendințe cunosc mari diferențe în rândul lor. Totuși, multi dintre aceștia au scos în relief caracterul și motivarea, măi degrab] decât consecințele și obligațiile. Și-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de „lume exterioar] jocului”, etică se înscrie în aceeași tendinț]. Din acest motiv, întreb]rile: „Ce ar trebui s] facem?” și: „Ce credem (ca grup) c] ar trebui s] facem?” sunt strâns legate. Ideea exprimat] aici indic] o form] de „scepticism etic” (vezi capitolul 35, „Realismul”, si capitolul 38, „Subiectivismul”). Este important s] subliniem faptul c] scepticismul nu se refer] la afirmațiile substantive ale eticii. Nimeni, cu atat mai puțin adepții eticii evoluționiste, nu neag] existența acestora. Scepticismul se refer] la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar trebui s] facem?” și: „Ce credem (ca grup) c] ar trebui s] facem?” sunt strâns legate. Ideea exprimat] aici indic] o form] de „scepticism etic” (vezi capitolul 35, „Realismul”, si capitolul 38, „Subiectivismul”). Este important s] subliniem faptul c] scepticismul nu se refer] la afirmațiile substantive ale eticii. Nimeni, cu atat mai puțin adepții eticii evoluționiste, nu neag] existența acestora. Scepticismul se refer] la argumentele considerate a fi temelia eticii substantive. Se susține c] adesea, odat] ce ai realizat o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o form] de „scepticism etic” (vezi capitolul 35, „Realismul”, si capitolul 38, „Subiectivismul”). Este important s] subliniem faptul c] scepticismul nu se refer] la afirmațiile substantive ale eticii. Nimeni, cu atat mai puțin adepții eticii evoluționiste, nu neag] existența acestora. Scepticismul se refer] la argumentele considerate a fi temelia eticii substantive. Se susține c] adesea, odat] ce ai realizat o analiz] cauzal] pentru credințele oamenilor, îți dai seama c] îndemnul la g]sirea unor argumente logice este ilicit. Exemple în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prima pagină doar până la numărul 19, conducerea trecând apoi sub responsabilitatea unui comitet, cu I. Valerian redactor. De fapt, Valerian a fost întotdeauna conducătorul real al publicației, ideea născându-se în cenaclul Sburătorul, unde el era o prezență constantă. Împotriva scepticismului lui E. Lovinescu („n-avem un climat favorabil, nici cititori suficienți pentru literatură adevărată”), V.l. a fost primită cu un interes care a depășit așteptările editorilor. Câteva articole de directivă, incluse în primele numere, se disting prin respingerea sistemelor teoretice
VIAŢA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290527_a_291856]
-
au mânjit mâinile prea tare cu sânge pentru a mai putea avea Încredere În asemenea promisiuni. Mai ales românii, care nu vroiau să-și riște Dacoromania lor - Își Încheie istoricul maghiar aprecierile sale, trebuie să o recunoaștem, de un mare scepticism cu privire la relațiile româno-maghiare. Așadar, În loc să depună armele În urma amnistiei generalului Bem XE "Bem" , românii trec la „restaurarea Dacoromâniei”, mai ales după desfășurarea adunării de la Sibiu, din decembrie 1848. Conform aprecierilor lui Kőváry, la această adunare s-a redactat o petiție
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]