1,854 matches
-
domnule, admirabil, un adevărat dom!se entuziasmă el. Nu? . - Ba da, confirmă Smărăndache, un dom cubist. . - Ioanide e un om eminent, un exemplar neobișnuit, nu-iașa? . - Are talent. . - Sunt de acord cu dumneata. Gaittany, mai exuberant, zărind pe Ioanide sus pe schelă, voi să-i facă semn cu mâna, să-și semnaleze prezența; din păcate, acela nu-l observă. Plin de aceste sentimente, Gaittany veni și a doua oară, conducând pe un cunoscut, devotat secret lui Pomponescu. . - Ei, ce zici? Îl întrebă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prezentă în piața cartierului o comisie de militari, care priviră în toate chipurile biserica, luând în considerare și clopotnița primăriei ce urma a se ridica în primăvară, cerură a li se da voie să intre în biserică, se urcară pe schele, contemplară cupola de cristal. Nu se mai lucra intens, se înlăturau formele de scânduri ale pilonilor de beton și se făceau obloane provizorii de lemn la ferestre. Comisia vizită și pe primar. . - Cu ce vă pot servi? Întrebă acesta impulsiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în construcția sacră. Printre ei era și un arhimandrit de la Patriarhie, ceea ce da comisiei o pretenție de oficialitate. Sutanele negre se plimbară multă vreme prin piață, se risipiră și se readunară, dădură din mâini, intrară în biserică, se suiră pe schele, apoi merseră de asemeni la primar. Acesta, ca fiu de popă, îi primi cu familiaritate: . - Ei, sfințiile-voastre, ce interese v-aduc pe la mine? Văplace biserica mea? . - Ba tocmai că nu ne prea place. . - Ei aș! Dar ce are? . - Calcă canoanele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
consideră într-o poziție catastrofală." Din maliție, se exageră pe sine însuși, conștient: - Există vreun război undeva? . - Ei asta-i, glumești, zău, ha-ha-ha! Serios nu știi că erăzboi? Polonia invadată, Franța, Anglia au declarat război Germaniei, Italia în dilemă. . - De pe schele n-am putut să aflu toate astea. Mă miramde ce țipă copiii cu jurnale pe stradă! Auzind de schele, Gaittany se temu din nou, și ridicîndu-se se retrase în zâmbete și plecă, salutând din mașină o ultimă oară pe Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i, glumești, zău, ha-ha-ha! Serios nu știi că erăzboi? Polonia invadată, Franța, Anglia au declarat război Germaniei, Italia în dilemă. . - De pe schele n-am putut să aflu toate astea. Mă miramde ce țipă copiii cu jurnale pe stradă! Auzind de schele, Gaittany se temu din nou, și ridicîndu-se se retrase în zâmbete și plecă, salutând din mașină o ultimă oară pe Ioanide, turcește, cu mâna la frunte, buze și inimă. G. Călinescu În scurtă vreme, toată lumea află că Ioanide n-are
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În timp ce lumea umbla absorbită pe străzi, în căutare de știri și interpretări, și orașul părea, tot mai mult, moralmente, o cetate cu cartiere în flăcări către care se îndreaptă cetățenii, într-o piață liniștită, lucrătorii își vedeau de treabă pe schele, stimulați de Butoiescu și inspectați de Ioanide. Chiar oamenii din cartier nu zăreau turnul, nici enormul corp al primăriei. Din anume părți ale Capitalei, campanila lui Ioanide începea să se vadă profilată pe cer, asemeni turnului Palatului Comunei din Florența
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu știu, mă tem că totul rămâne așa cum este.Biserica asta severă este pentru mine un fel de Curte-de-Argeș G. Călinescu în care am zidit umbra a doi copii. Sunt un Meșter Manole dublu. Și nu mă aruncă nimeni de pe schele, lumea nu e invidioasă de opera pe care am făcut-o, fiindcă, precum observi, trece indiferentă, absorbită de alte preocupări. Vine furtuna, nimeni nu se uită în sus. Pomponescu se despărți de Ioanide nu reconciliat cu acesta, ci și mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Poate că trei luni. — Și cînd poți începe? — Imediat ce mă vindec, spuse Thaw, simțindu-se dintr-odată bine. De fapt, o să ies din spital vineri. Vei putea termina, deci, pînă la Crăciun. Bun. Asta ne va da timp să scoatem schelele pentru slujba de Ajun. Am putea combina, poate, ceremonia de sfințire cu slujba de Crăciun? — Nu cred, răspunse pastorul. Nu. Dar poate fi combinată cu slujba de Anul Nou. — Bun. O biserică proaspăt decorată pînă la Anul Nou. Asta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mult ajutor. Nu unul profesionist, ci doar oameni care pot aplica o culoare în interiorul formelor pe care le voi desena eu. — O, te voi ajuta chiar eu. Am exersat pe plafonul din bucătărie. Și domnul Rennie, care o să ne împrumute schelele, sînt sigur că ne va da și el o mînă de ajutor. Nu ducem lipsă de ajutoare. Thaw luă o foarfecă de unghii din dulapul pastorului și tăie scurt un colț din halatul lui. — în primul rînd, zise el, tencuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu glas tare: „Dumnezeu invizibil, nemuritor și înțelept în lumina de netrecut te ascunzi de noi drept, Binecuvîntatule, gloriosule, Cel din Vechime, Preaputernice, victoriosule, ai știut ce doreai Cînd m-ai creat pe mine.“ Ajutoarele care stăteau mai jos, pe schelă sau pe scările sprijinite de pereți, rîdeau. Veneau seara, de două ori pe săptămînă: domnul Smail, domnul Rennie, decoratorul, un tînăr electrician și o fată de șaisprezece ani care dorea să urmeze școala de artă. Domnul Rennie era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
friguroase, găsea că-i mai intim să doarmă încolăcit pe podeaua lui octogonală decît să întindă salteaua, și se obișnui într-atît cu asta, încît nu părăsi locul la venirea primăverii. Palmele îi erau scobite de mici bătături de la suișul pe schelele tubulare. Tavanul fu gata și schelele scoase înainte de Paște, și acum lucra pe scări la peretele mare din fața orgii. Domnul Smail veni într-o zi și-l întrebă pe un ton riguros: — Cînd vei termina asta, Duncan? — Nu știu. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să doarmă încolăcit pe podeaua lui octogonală decît să întindă salteaua, și se obișnui într-atît cu asta, încît nu părăsi locul la venirea primăverii. Palmele îi erau scobite de mici bătături de la suișul pe schelele tubulare. Tavanul fu gata și schelele scoase înainte de Paște, și acum lucra pe scări la peretele mare din fața orgii. Domnul Smail veni într-o zi și-l întrebă pe un ton riguros: — Cînd vei termina asta, Duncan? — Nu știu. — Dar, Dumnezeule, ai mai cerut trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu tot. Vă dați seama de ce? — Nu mă întrebați pe mine de ce, arătați-mi cu să fac asta. — Așa voi face, domnule Rennie. Scuzați-mă dacă vorbesc nervos, dar mi-e teamă să nu dispăreți. Mi-ați mai putea împrumuta schelele cîteva zile? Vreau să mai lucrez la tavan. — Asta n-o să-i placă pastorului. — Doar două-trei zile. Ajutorul domnului Rennie, cu toate că nu-l avea decît șase ore pe săptămînă, era atît de bine-venit, că Thaw se liniștea adresîndu-i-se cînd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cherestea, mai înalte decât omul, și scheletul de beton se ridica obnubilîhd o fâșie de București după alta, sufocîndu-i vegetația foșnitoare și astupîndu-i frontoanele, gorgohele, cupolele, terasele încălecate unele peste altele. Cofrajele de placaj și fier forjat, neregulate și precare, schelele pe care suiau muncitorii, mașinile de turnat asfalt scoțând valuri de fum, noii stâlpi electrici de beton, depozitați în stive, și care aveau să înlocuiască ruginitele crucifixe metalice, toate păreau părțile vizibile ale unei conspirații menite să mă despartă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ea, provoca frumoasei clădiri, cu ancadramentele ferestrelor vopsite în bleu pal, un cutremur ușor și permanent, de parcă ar fi fost cu adevărat un torace feminin ieșind din asfalt. Acum muncitori cu căști de protecție erau suiți pe acoperiș, pe niște schele circulare ce dădeau ocol țâțelor de aramă cu sfârcuri din care ieșeau țepușele negre ale paratrăznetelor. Era greu de spus de la început ce făceau. Clădirea abia fusese restaurată vara trecută. Ce putea fi substanța spumoasă, roză, cu care era, petic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că n-avea trăsături, era atât de albă și tulbure încît Mircisor, când a găsit poza într-o "Munca de partid" (avea vreo cinci-șase ani și familia se mutase deja la blocul din Ștefan'cel Mare, încă nefinisat și cu schele pe toată fațada), a desenat cu pixul, în ovalul înfășurat de broboadă, o oribilă față cu nasul strâmb, dinții rânjiți și ochi ca de craniu. Pe spate scria cu creion chimic, cu felul acela înflorat de a face literele de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tare decât oriunde. De nenumărate ori în visele mele mi-a apărut scara blocului din Ștefan cel Mare, unde ne-am mutat pe când aveam cinci ani și câteva luni, într-o toamnă lăptoasă care măcina marea construcție încă plină de schele și cofraje de beton. Blocul se ridicase pe terenul viran din fața morii "Dîmbovița" și era lins permanent de vânturile ude și reci ce veneau dinspre lacul To-nola, lângă care se afla Circul. Moara urla pe-atunci atât de tare din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și cu argint, cu pietre scumpe și cu lucruri plăcute." Zeci de mii de termite în uniformă militară, țărănuși nenorociți mânați cu forța, trepădau acolo din zori până-n noapte, minusculi în sălile de beton vaste ca niște hangare, urcau pe schele și cofraje atât de reci, că la atingerea cu fierul pielea palmelor rămânea lipită-n fâșii de el, se prăbușeau uneori în puțuri fără fund sau în propriile latrine de scânduri putrezi. Soldatul adormea din primele minute-ale filmului, înfășurat în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
față o mașină poate la o oră o dată, unde până toamna târziu tufele de plante ornamentale și gărdulețele vii rămâneau verzi, pline de boabe negre și roșii, otrăvitoare. Și deodată, în octombrie, se mutaseră în blocul încă-n construcție, cu schele pe fațadă, cu liftul neinstalat încă și, în loc de balcon, doar cu o platformă de ciment întinsă afară, de-a lungul sufrageriei și bucătăriei, fără balustrada de fier și sticlă armată ce avea să fie montată mai târziu. Blocul i se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că dacă ești pionier nu mai poți s-o-ncasezi? De-acum, tocmai, trebuie să fii mai cuminte, mai ordonat... Trebuie să dai exemplu altora." Se așezară la masă, dar se uitau mai departe la televizor, unde vedeai muncitori pe schele, apoi niște sonde... Și la film se dădea întîi jurnalul, unde vedeai mereu imagini de pe ogoare, cu secerătoarele înamtînd prin lan, apoi niște fabrici... Te uitai, fiindcă tot n-aveai ce face pînă-ncepea filmul. Mama aduse mâncarea. Era mâncare de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și cu vânători de balene. Dar toate pozele erau alb-negru și cenușii, abia se deslușeau. Și paginile cu ele se lipeau, fiindcă erau mai groase și lucioase. Mai era o carte de Pop Simion, Ore calde, cu niște muncitori pe schele, desenați ciudat, și o alta, Thomas Alva Edison. Ăsta fusese inventator, inventase becul. Prima poză avea scris dedesubt "Tickerul de bursă", și arăta un fel de aparat. Sub o alta scria "Atelierele din Menlo Park". Erau niște case și un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-l zdrobească și să-i ia hainele. Aveau să fie apoi printre ei, imposibil de distins de toți ceilalți ("poate chiar tu", rostea pe neașteptate străinul cu o lucire paranoică-n ochi), puteai lucra cu ei în echipă pe schele sau în docun, fiica ta se putea mărita cu unul dintre ei, dar într-o noapte avea să se ridice din pat, de lângă blonda lui grasă, avea să-și privească în treacăt sexul erect, cu totul și cu totul din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de Sfântul Augustin cel Nou." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 1. JORLEE NU AVEA NEVOIE să asculte vocea ly a tribului său, Omenori, pentru a ști câtă frământare provocase hotărârea lui. Ajungea să privească spre rand... Pe schelele de lemn, care închipuiau o jumătate de sferă, abia dacă erau destui semeni de-ai lui pentru a putea respinge atacul unei haite nu prea mari de lentile. Dacă oamenii aceia s-ar fi confruntat pe neașteptate cu policornii, cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
degrabă ca un scut... - Și atunci de unde au băștinașii puterea de a se lupta cu animalele? se miră N'Gai Loon. - E un fenomen bizar, pe care am învățat și noi să îl folosim ca atare, ne așezăm pe o schelă de formă semisferică și mințile noastre intră în rezonanță. E ca și cum nc-am uni cumva... - Și? Apoi ce se întîmplă? Quinții tăcură. - Ce e? De ce nu vorbiți? - Când am spus noi, ne refeream la ceea ce a mai rămas din cei care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să bombăne împotriva lui, așa cum o făceau de obicei. Îi atacaseră mai întîi policornii, pe care-i respinseseră relativ repede, dar imediat, veniseră florile cântătoare, care reușiseră să dezorganizeze randul și să creeze mici spații de vibrații ucigașe chiar pe schelele semisferice. Muriseră cel puțin o sută și cincizeci de războinici Omenori înainte ca animalele să fie distruse printr-un act de vitejie supremă a lui Xtyn, care aplicase tactica victorioasă din bătălia de pe randul tribului Bratti. Tânărul simțea încă pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]