1,872 matches
-
dar cum să le spui acest lucru mulțimilor care te-au sprijinit și care vedeau în tine un succes, un lider... un Mesia al cauzei lor? Cum să le strivești speranțele când în ochii lor promisiunea unui viitor mai bun sclipea ca o stea? Am ajuns cu greu în amfiteatrul în care îi convocasem pe colegii mei. Am închis ușa în urma mea și mi-am trântit spatele de lemnul tare, vopsit în crem al acesteia. În sfârșit, liniște. O pauză... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stație veche de aprovizionare. Aici nu era Colegiul. Era un depozit pe vremea împăratului. Corvium rămase trăsnit. "Mai exista o cale!" Un depozit... ciudat. Și ce se află în această stație? Căi funcționale de transport feroviar! Ochii Împăratului începură să sclipească. Nu cred că mai circulă trenuri pe acolo, dar măcar căile de acces nu-s surpate... bănuiesc eu. Superb! Nu prea contează unde duc aceste tuneluri atât timp cât duc undeva. Acum... Armata... Armata aduce ceva probleme... Nu cred că ea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
noi, chiar acolo pe coridor. Era groaznic! Mă cuprinsese un sentiment de nestatornicie și aveam impresia că mă grăbesc îngrozitor. Dar unde? M-am retras pe coridorul alăturat și m-am uitat pe geam să văd ceilalți ce fac. Lumini sclipeau de o parte și de alta a coridorului. Se trăgea și acolo! Am văzut o fată care trecuse de colț și se avântă curajoasă în zona de luptă să-i tragă pe cei căzuți la adăpost. Nu apucă să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Victime?" Mai mulți. Majoritatea, printre care se află și Ana, în stare critică. Grăbește-te! Iar din foc, văpaie de iad! N-am terminat bine de zis, că în capul scărilor apăruse! Era palid de furie și în ochi îi sclipea o lumină nesănătoasă de nebunie! Pieptul îi tresălta rapid și amenințător. Trăia atât de intens! Timpul încetinea în jurul său. Dintr-o privire văzuse totul. Mă observă pe mine cum stăteam la geam și mă uitam la TEG, îi privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
inima. Ana îi ținu mâna și se uita la el prin ochii întredeschiși. Și se uita atât de dulce la el... Îl trase spre ea și se lăsă purtat. Era deasupra ei. Se uitau unul în ochii celuilalt și le sclipeau de fericire amândurora. Inimile le băteau rapid. El se uita la ea și vedea numai ce dorea, iar ea se uita în ochii lui și vedea că nu mai trebuie să se ferească de ce simte. Își ridică mâna slăbită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se apropie de una din ferestre și se uită în afară. Vedea un câmp imens de zăpadă, apoi luminile orașului peste tot în jur, iar undeva, între câmpul de zăpadă și blocurile înalte ale urbei, se vedeau cinci lumini care sclipeau intermitent, iar în fața lor, o clădire mai mică decât celelalte, cu plăci negre la ferestre. Era colegiul! Era fosta lor casă! Se vedeau tancurile cum trăgeau în ritm susținut în școala lor și îl încercă un sentiment de abandon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e distrusă. Oricum, o să aduc tubul înapoi. Până atunci, poți să-mi dai unul nou? — Nu dăm decât câte unul. — Acum am nevoie de încă unul. Te rog. Sunt foarte presat. Ploua ușor. Străzile erau alunecoase și petele de benzină sclipeau în modele de curcubeu. Josh mergea cu mașina pe East 38, pe sub norii joși și furioși. Era o parte veche a orașului, înconjurată de construcțiile noi și moderne, din nord. Aici erau încă în picioare case construite în anii 1920
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
este o rămășiță a trecutului. Și la fel se întâmplă și în cazul de față. Pe ecran, pe scena cu reciful apărură brusc reclame. Pe ramificațiile de coral scria BP CLEAN. Un banc de peștișori trecu pe lângă acestea, pe fiecare sclipind cuvântul: vodafone, vodafone. Un rechin lucios, peste botul căruia scria: CADBURY. Un pește-balon, pe care scria LLOYDS TSB GRUP cu litere negre, înotă peste circumvoluțiunile formațiunilor de corali „cerebrali“, pe ale căror crestături era imprimat cu portocaliu SCOTTISH POWER. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gigantică - se repezi pe tăcute spre el, trecu în viteză pe lângă și creă un vârtej care îl dezechilibră. Când Gerard reveni pe traseu, pasărea se depărtase, planând pe aripile ei uriașe și plate. Avea un singur ochi, în centrul capului. Sclipea în soare. Iar aripile nu i se mișcau. Rămâneau drepte și plate. Gerard era mulțumit că nu era un cârd de astfel de păsări, ci numai una. Observă că se rotea în cercuri lente spre pământ. Iar în clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară spre curtea cealaltă, culcat!, strigă iarăși stăpâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
viața mea, nu înseamnă nimic. — Tu m-ai înnebunit cu nevestele astea ale tale, n-ai nici o înțelegere pentru mine. Și Loredana oftează cu adevărat, dar nu uită că Vichi nu înseamnă nimic, e bine de ținut minte, ochii ei sclipesc dur, oțel, își lasă pleoapele în jos, tocmai ca să ascundă privirea ei celebră, expresia izbitoare de vultur, puterea. Loredana are intuiția omului din fața ei și răbdarea de a-l învinge sau de a-l cuceri, depinde de scop. — Nu înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai uită din când în când în ochii de aur ai fetei, studentă la el, sunt eu prof de actorie sau ce naiba? Am plecat amândoi de la petrecere și, pe drum, i-am scuturat în păr toate crengile de tei înflorit, sclipeau galben pletele ei negre și scurte, între sânii femeii căzuseră, umede, florile de tei ale unui întreg bulevard, am urcat în apartamentul lor dintr-o vilă veche, bătrânească, și-am iubit-o ca un nebun. Am întârziat câteva ore la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au stat de vorbă la Catedră, prima dată, că din vara aia a început s-o ducă la facultate, mi-a povestit secretara că au tot povestit acolo două ore, i-a și cronometrat, când au ieșit, el râdea, îi sclipeau ochii ăia demonici și i-a zis: să nu știe tuta mea! — Nu zice Domnul așa ceva, nu l-am auzit niciodată vorbind urât de dumneavoastră. Vrea secretara să vă enerveze. Și Neli se gândește că, așa cum îl știe ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Laertes: Îți râzi de mine, Hamlet. (Dar nu, fata s-a luat prea în serios.) Hamlet: Nu, jur pe mâna ce va ține spada... Și tânărul actor se plimbă de la un capăt la altul al scenei, e nervos, ochii îi sclipesc. Dragule, vine Regele, apoi Osric, să sărim fragmentul, dar fii mai static, mai reflexiv, te miști prea mult, altfel îl văd eu pe tânărul prinț, e un gânditor, dar... Intră de la Hai, sir. Hamlet: Hai, sir. Laertes: Hai, prințe... — Buuun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
banc, îi spune bărbatul fetei cu părul ca mierea, știi cum se face o omletă la români? — Nu. — Se fură două ouă și se face o omletă românească... Rita se uită lung la tânărul actor care râde cu poftă, îi sclipesc ochii, cum?, ce bancuri mai știe și omul ăsta!, se apropie chelnerița și așază farfuriile, salata, desface berea, umple paharele și se îndepărtează discret. Cei doi încep să mănânce, ea înghite cu poftă, mult, îi place să mănânce, sarcina cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
acasă. DORINȚĂ ÎMPLINITĂ Era Ajunul Crăciunului. Bătrâna, dar înțeleapta Iarnă pregătea surprize pentru copii. Fulgi moi și pufoși cădeau din haina ei aibă și lungă. Copiii bucuroși se pregăteau de colinde, iar părinții lor pregăteau bucate alese. La fiecare casă, sclipeau în fereastră globurile din pomul de iarnă. Oamenii erau fericiți și primitori... Într-o căsuță liniștită trăia o familie care avea doi copii, Ana și Marinel. Ei nu se bucurau ca ceilalți copii. În loc să fie pe pârtie sau la săniuș
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
tort și șampanie te ... dezmoștenesc!” Mașina, echipajul și „bagajul” se apropiau de intersecția drumurilor care duc spre Bacău și spre Iași când maiorul spuse rigid și exact: Laserele! Plutonierul adjutant, Ghiță Asoltanei execută o manevră pe un minicomutator, În locul farurilor sclipeau cu intermitență două mici raze laser care anunțau pe cei de la Miliția rutieră că trebuie să salute discret și să nu-i oprească din misiune și În același timp spuse scurt: ’Trăiți, ’nțeles, tovarășe maior! ’Trăiți pe mă-ta, „tovarășe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fabrică mică și vopsită În roșu. Situată Într-un cartier mărginaș, clădirea părea nelocuită, nimic nu se mișca În jurul ei, dar În interior, lucrurile stăteau cu totul altfel. Utilată cu războaie de țesut de ultimă generație, hala vopsită În alb sclipea de curățenie iar Ștefan simți cum funcționează climatizarea tehnică. Cunoștea bine războaiele de țesut, exista și la CFS unul pentru controlul calității și știa că acest tip dispune de mari posibilități de reglaj. Au mers la cutiile cu bobine ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și banii. (Calculatorul, la fel de periculos că heroină Adrian Condrea, Cristina R. Iordan Ziarul, 02 August, 2006) Oare cum, de ce s-a ajuns aici? Golful larg se întinde în ambele direcții parcă la nesfârșit, acolo unde, la contopirea țărmului cu marea, sclipesc intermitent două luminițe. Farurile. Spre ele se întinde masă de lumini a stațiunii: sute, mii de camere de hotel în care oamenii se pregătesc pentru a doua parte a zilei de vilegiaturiști: viața de seară. Mult mai aproape, masa de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de aceea nu înțelegi. cum să zic, e ca un vis <maya>: de cîte ori o fată urita nu închide ochii și visează că și la ea vine un băiat <maya>: o invită la dans, si se rotesc... <victor37>: luminile sclipesc... <maya>: luminile sclipesc, da <maya>: lumea îi privește, iar ea e regina balului <victor37>: el o stringe la piept, îi săruta mină <maya>: și o roagă să-i acorde un al doilea dans, și următoarele <victor37>: și în final o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
înțelegi. cum să zic, e ca un vis <maya>: de cîte ori o fată urita nu închide ochii și visează că și la ea vine un băiat <maya>: o invită la dans, si se rotesc... <victor37>: luminile sclipesc... <maya>: luminile sclipesc, da <maya>: lumea îi privește, iar ea e regina balului <victor37>: el o stringe la piept, îi săruta mină <maya>: și o roagă să-i acorde un al doilea dans, și următoarele <victor37>: și în final o conduce acasă <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
care a fost vindecat la Lourdes. Acesta a venit apoi și la școala lor și a povestit la toți elevii cum a fost vindecat. Mă uit cu atenție la ele, când povestesc și le văd fața surâzătoare și ochii cum sclipesc și în care se citește ușor emoția ce o simt. Le povestesc și eu ce mi-a relatat un sacristan în vârstă de la bazilică, un om foarte scund. Cum a venit acolo cu mai mulți ani în urmă un jurnalist
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
PAȘI NEFÅCUȚI Era ceasul aproape douåsprezece din noapte Timpul când stihiile negurilor își arată dinții sclipind în lună și liniștea se unduiește agale printre păduri peste pământul încolțit după lunga înfrigurare a iernii Și ticăitul sec al secundarului de alamă tăia în felii egale repetat monoton ca un clopot spart disperând spiritul ce-și așază în
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
mai stat aici, sub prun, cu mâna pe poarta Întredeschisă, gata s-o Împingi! Un copil cu fața murdară și fundul gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi și copilul ăsta, cu mucii sclipind argintiu pe obraz, ca balele melcului, uscate la soare. L-ai pierdut din ochi În curtea plină de zumzet de albine, de soare, e vară, e primăvară... Și copilul ăsta, lăsat să crească de capul lui, ca o buruiană, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Nu-mi dădeam seama de unde vine șuieratul neomenesc prin gura deschisă și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac. Încă mai licărind, fumegos, pupila strânsă, concentrată, ca un vârf de ac. Te doare? Te doare? să strig. Și lumina, cât un vârf de ac, pâlpâind deodată intens, ce altceva să-mi răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]