1,662 matches
-
noi, hotărî inginerul. Mă duc să scot mașinile. În zece minute să fiți gata! Melania Lupu răsuflă ușurată: " Te sărut, draga mea. Iar bomboana aceea, știi pe care n-ai meritat-o... acum ți-ai câștigat dreptul s-o savurezi." Scotoci în pungă și scoase două. * Alexandru Miga îl măsură îngrijorat. Clipea des, mărunt, tic nervos deprins peste noapte. Cristescu îl conduse până la ușă. ― În mod normal, vor cădea în capcană. Dumneavoastră vă cer un singur lucru: calm, calm și iar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reflecta domnul maior. L-a rupt Nucu Scarlat! Ipoteza cade. Unde sânt bucățile și apoi de ce l-ar fi rupt? L-a rătăcit domnul Dascălu și crede-mă ― chicoti ― persoanele de la Miliție sânt foarte conștiincioase. Ar fi în stare să scotocească centimetru cu centimetru prin canal și prin muzeu ca să dea peste el. Știi care va fi concluzia? L-a sub-ti-li-zat doamna Melania Lupu! Ei, ce-ți bate inima așa, prostuțo!? Cum poate s-o demonstreze? Vezi? Vezi cum te pripești
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
toate sensurile. ― În realitate am procedat destul de superficial. Dascălu n-avea cine știe ce bagaj ca să mai și uite câte ceva. Mai știam că, indiferent de ce poate să i se întîmple, nu mă va trăda niciodată. În consecință, nu m-am apucat să scotocesc toate ungherele cu aspiratorul, n-am umblat pe brânci după fire de păr, n-am șters amprentele. Trebuie să recunoașteți că ați avut noroc. " Într-adevăr, noroc, reflectă Azimioară, să găsești ceea ce cauți în mai puțin de jumătate de oră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vâna urși polari. După aia poate mergem la Chicago. Am auzit că Nedelcu s-a stabilit acolo. Face afaceri pe picior mare. Poate mă ia asociat..." Își reluă calculele: "Deci două milioane de pesetas... Finlandezii ce monedă or avea?..." Melania Lupii scotocea febril în șifonier: " Unde Dumnezeu poate să fie? Nu-ți pierde capul, draga mea... Știu, un noroc nebănuit! Ai să vezi în sfârșit California, pădurile de portocali din Andaluzia, cerul de la Madrid, soarele acela roșu despre care ai citit atât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca de obicei. Valerica putea dispărea la orice colț de stradă, între două mijloace de locomoție. Deci, orice e posibil. ― Ce anume? S-o fure Jean Marais?! ― Din fericire, ipotezele acestea nu ne interesează pe noi. Ochii pătrunzători ai bătrânului scotociră câteva secunde chipul Melaniei Lupu. ― Nu-i prea grozav... Să sperăm c-o să meargă, dar... Clătină capul cu îndoială. ― Bineînțeles, domnule Popa, nu-i deloc grozav! Va fi însă, dacă reușim să găsim o bună ascunzătoare pentru biata fată. Atunci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știu că nu a plecat. Locuința e supravegheată. Sânt convinsă că e! Da... O greșeală de neiertat. Comisese de fapt două. CAPITOLUL VIII INEGALABILA MELANIA LUPU COMITE ERORI ― Luați loc, vă rog. Melania Lupu îi indică amabilă un scaun, apoi scotoci în poșeta lăsată pe marginea scrinului și scoase o batistă. Avea o fustă cenușie și o jachetă neagră, lucruri simple, ieftine, dar care cădeau admirabil. Cristescu o examină câteva clipe. " Trebuie să fi avut un trup perfect." ― Sînteți singură? ― Da
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
risipite, coșmerlii care scoteau câte o ață de fum... ― Într-adevăr, e minunat... ― Ce-i cu Valerica Scurtu? întrebă în șoaptă locotenentul. Cristescu îl privi obosit: ― Bănuiesc că a fost asasinată. ― Asasinată?! ― Ca și Panaitescu. Ai ordinul de percheziție? ― Da. ― Scotocește toată casa... Deși cred că e inutil. ― De ce? Azimioară scruta uluit chipul maiorului. ― N-ai să găsești nimic. Sânt prea liniștiți. * Melania Lupu își frângea mâinile. Îl urmărea cu ochii plini de lacrimi pe Azimioară care începuse să cerceteze holul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lemnele la loc. Nici nu se cunoaște! Împunse degetul spre maior cu gestul lui caracteristic: Afirmațiile mele se pot verifica, întrebați vecinii, sectoristul... Se bătu cu palma peste frunte: Chiar acum câteva săptămâni... Vă spun imediat... Coborî din balansoar și scotoci în gheridonul de lângă pat. Se întoarse răsfoind o agendă mare. ― Am aici totul, cu date precise. Își muie gros degetul în gură. Aha, uite! Sâmbătă, 17 noiembrie. Seara la ora 22, 30. A venit acasă cu o tipesă. Poate să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și totuși se interesează dacă nu s-a întors. ― Nu știe, accentuă Melania Lupu liniștită, și acesta e un punct câștigat. Trebuie să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se interesează dacă nu s-a întors. ― Nu știe, accentuă Melania Lupu liniștită, și acesta e un punct câștigat. Trebuie să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aud! Au ajuns la capătul holului... ― Matei își înfipse unghiile în carne. " Bătrînul are halucinații, gândi sculptorul. Nu se auzea nimic. De-aș avea o sticlă cu whisky!" " Trebuie să-mi imaginez ceva care-mi face plăcere, gândi Melania Lupii, scotocind în fundul pungii după o fondantă. Am să-mi schimb toată garderoba. Lucruri sobre, distinse, nu prea multe. Vizavi de Leonida se lucrează admirabil... Am să plec întîi la Nisa și-o să-mi închipui tot timpul că sânt tânără. Extrem de tânără
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai bun caz senilă. Jeleuri, filme cu cowboy și motanul Mirciulică... Și azi mă mir... ― N-au fost prea inteligenți. Dar pentru că veni vorba, mi-am pus și cu unele întrebări: Cum de n-au înțeles că dumneavoastră sînteți criminalul? Scotoceau prin casă, nu mâncau nimic când totul era atât de limpede. Să mori de rîs! ― Mi-am închipuit că te amuzi. O privi admirativ: Îmi placi! Melania Lupu își ridică bărbia. Abia ajungea până la umărul contabilului. Declară serioasă fluturîndu-și genele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care să nu poată fi iertată, astfel să-i fie sinceră căința, astfel să-i fie totală remușcarea. Ultima frază de efect a prim-ministrului, Onorați patria, căci patria vă va privi cu admirație, cu tobe și surle, după care scotocise în podul celei mai mucegăite retorici patrimoniale, a fost prejudiciată de un Noapte bună care a sunat fals, de asta sunt atât de simpatice cuvintele simple, nu știu să înșele. În diferite locuri, în case, baruri, taverne, bodegi, restaurante, asociații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
urmă, e ca și cum aș fi fost Îmbrăcată pentru o Înmormântare - o, mulțumesc frumos, spuse Lauren când Maria reveni cu o carafă de limonadă cu gheață și două pahare Înalte. Scuze. Doamne, cred că va trebui să fumez o țigară. Lauren scotoci În sac și scoase o cutiuță verde din piele de crocodil de mărimea unui etui pentru ruj. Cutia cu margini de argint conținea două „platine“, cum le zice ea, două țigări Marlboro Ultra Lights. Își aprinse una, apoi o lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-mă și Încercând să las În urmă candelabrele, și totuși candelabrele se țineau după mine, Își amintea Lauren. Nimic nu era cum trebuie, se Înfioră ea de neplăcere. Totul era o nebunie. Lauren alunecă languros din hamac și Începu să scotocească În geantă. După câteva secunde, scoase o superbă pereche de cercei din camee victoriană. Și i-a pus În ureche ca o expertă, spunând: — Îmi place la nebunie să port bijuterii pe plajă. Tinsley, nu crezi că astea sunt exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Despre ce vorbea Pheobe acolo? Hunter era la Londra? Acum două săptămâni? Dar... mintea mea goni Înapoi În timp. Era acela... era acela weekendul În care nu putusem să dau de Hunter? Mi s-a tăiat respirația. Am Încercat să scotocesc În calendarul meu mental, să pun cap la cap datele... era aproape exact cu două săptămâni În urmă, nu-i așa, când un putusem să dau de Hunter... deși, cine știe ce puteau să facă două sau poate trei deja, păhărele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
implorat-o. Ai luat-o razna. —Ba viața mea sexuală a luat-o razna. Ce n-aș da pentru un Sanford tânăr, necăsătorit și mai slab. Să fi avut un fiu... În timp ce taxiul ne zdruncina În josul bulevardului Fifth Avenue, am scotocit În geantă și mi-am scos BlackBerry1-ul. Așa, și acum am de gând să aflu cine este misteriosul G. Monterey. În ciuda hurducăielilor provocate de mașină, am reușit să tastez GOOGLE la BlackBerry și apoi numele G. Monterey. —Ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dreptate“, mă gândeam În sinea mea, În timp ce-mi puneam rochia pe mine. Să fii soție era infinit mai plăcut atunci când erai Îmbrăcată frumos. Exact când Începeam să toc ceapa, sună soneria: cu siguranță erau cei de la curățătorie. Am scotocit În geantă după niște bani și m-am dus să deschid ușa. Jim, chinezul de la curățătoria World Class Cleaners de pe 9th Street, care făcea livrările la domiciliu, stătea În fața ușii turtit sub greutatea unui maldăr format din costumele lui Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de argint cum era. Băgă de seamă că o observasem. —Lui Pheobe Îi place să fiu rea. Sunt singura ei supapă de descărcare. Ea este atât de ... manierată. N-o Înțeleg, conchise ea, părând confuză. Tinsley Își deschise poșeta și scotoci după un rimel și o oglinjoară. Dacă pui din belșug, ca pe o tencuială, arată très1 Kimora, continuă ea, Începând să-și aplice machiajul pe ochi. N-o să crezi ce mi s-a Întâmplat noaptea trecută, spuse Lauren, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Kelly Mu albă, cu accesorii aurii și roz, pentru a sărbători numărul 2. Dumnezeule, tipul era incredibil! Mai multe orgasme Într-o singură noapte decât am avut În toată viața mea de femeie măritată, țipă Lauren, deschizându-și portfardul și scotocind prin el. — Credeam că era vorba doar de o Provocare la Cuplare... Numai pupături... am tachinat-o eu. Nu mai sunt la liceu, spuse Lauren. Divorțatelor le place... Să și-o tragă, zise Tinsley, cu mintea aiurea. Lauren, ai cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oră, zise Luccio. Unde pleacă? Am Înțepenit pe loc, În mijlocul holului. Hunter plecase? Îl făcusem să plece, din cauza acuzațiilor mele? Dacă așa era, nici nu prea puteam să-l condamn. —Vă simțiți bine? Întrebă Luccio. Da... nu... eu doar... Am scotocit În poșetă după telefon. Când, În cele din urmă, am dat de el l-am sunat pe Hunter pe mobil. Apelul a ajuns direct În mesageria vocală. I-am lăsat un mesaj frenetic În care-i spuneam cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acesta își făcuse un obicei din a se opri la Brightman’s Attic, ca parte a rutinei zilnice. Nu cumpăra decât rareori ceva, dar îi plăcea să petreacă o oră sau o jumătate de oră înainte de a intra în tură scotocind printre cărțile din anticariatul de la parter. Pe rafturile lui stăteau înghesuite mii de volume - totul, de la dicționare epuizate până la bestselleruri uitate sau ediții din Shakespeare legate în piele - și Tom se simțise întotdeauna în largul său într-un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spre grădină, care nu era atât o grădină, cât un minuscul loc de joacă pentru copii, cu un leagăn într-un colț, un tobogan de plastic în altul și o grămadă de jucării și mingi de cauciuc între ele. În timp ce scotoceam printre diversele inele, coliere și perechi de cercei pe care le avea de vânzare, am tăifăsuit în liniște despre tot felul de lucruri. Era o persoană cu care conversația curgea ușor - foarte deschisă, foarte generoasă, în general prietenoasă și caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe blond de umeri, după indicațiile lui Petre. Era greu. Petre m-a privit cu dispreț. L-am pus pe un pled, peste lemne. Petre l-a aranjat puțin, ca pe-o marfă, i-a pus pălăria pe cap, a scotocit în buzunarul interior al hainei, de unde a scos un portmoneu de antilopă, l-a ascuns imediat într-un buzunar propriu. Deodată mi-am dat seama ce mă zgândărea de când spusese Petre că mă duce la Poliție. Cum adică la sfârșit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o acoperi cu pieptul lui lat. Sergentul îl supraveghe o vreme, apoi pleoapele îi căzură peste ochii mici. Inelaru puse cutia jos și o deschise fără să facă cel mai mic zgomot. Pe fața lui se zugrăvi o uimire nespusă. Scotoci apoi cu atenție prin toate despărțiturile, închise totul la loc, răsuci rotițele și se strecură până la prima ușă, șuierând ușor după paznicul Păunescu, care era de serviciu. Ceru un răgaz de odihnă. Când, în zori, în biroul de la etaj, conu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]