1,568 matches
-
Editura TIPOMOLDOVA,Iași 2004. ● Bucovina în presa vremii I (Cernăuți 1811‐ 2004). ● Bucovina pământ românesc II - Presa din Rădăuți - 1892 - 2004. ● Cu capul pe umărul meu... Jurnalistică împreună cu cititorii, cuprinzând parte din publicistica au torului. ● Mălin, vestitorul revoluției - antologie ziaristico‐ scriitoricească dedicată poetului Alexandru Mălin Tacu, obiectiv informativ al securității din România într‐un fel de proces al postcomunismului. ● Vaslui - Capitala „Țării de Jos” în presa vremii ‐ 1875‐ 2005. ● Dorohoi - Capitala „Țării de Sus” în presa vremii 1874‐ 2006. ● Hușul în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
-o în anul 1951. În luna iulie 1952 am susținut examenul de licență, teza fiind din domeniul Dreptului internațional. La îndemnul profesorului meu, distinsul șef al catedrei de Drept internațional, dr. Nicolae Țațomir, de asemenea poet foarte prețuit în lumea scriitoricească din Iași și din România, am susținut examenul de admitere la doctorat, la Universitatea „Al.I.Cuza" din Iași. După 4 ani de studii, având în comisia de examinare 192 profesori de la universitățile din Cluj și Iași, mi s-a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Șt. Vasilescu, C. Dornescu, Ovidiu D. Eremia, Oratin D. Eremia, Vasile Stoica, Tiberiu D. Eremia. * Virgil Caraivan a fost membru fondator al Societății Scriitorilor Români, membru în primul ei comitet, unul dintre istoricii de bază ai acestei societăți de breaslă scriitoricească (vezi bibliografia). El a colaborat intens nu n umai la Documente răzășești, Răzeșul, ci și la Viitorul și Veacul nostru. *Despre Virgil Caraivan vezi „Medalion - Sensul pilduitor al unei strădanii” de Constantin Parfene în Vremea nouă Vaslui, nr. 88 din
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
hârtie de calitate o 319 literă mașcată, frumoasă, accesibilă atât tineretului cât și vârstnicilor. Cartea lui Costin Clit și a colaboratorilor săi este o reușită, asupra conținutului ei, a valorificării literare a documentelor istorice și a altor aspecte de esență scriitoricească urmează a se pronunța specialiștii, dar și cititorii cărora le este destinată. Și au la ce se referi! * Echinox Echinox, revistă a elevilor de la Grupul școlar agricol Zorleni-Bârlad, apare în luna mai 1997 când era la al cincilea număr. Făcând
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sub titlul O răutate. Cu siguranță nu este nevoie să comentăm ironiile prezente în acest text. Subliniem însă faptul că acestea sunt semnul unei inteligențe superioare și al unei secrete conștiințe de sine a unuia dintre reprezentanții importanți ai conștiinței scriitoricești. Nu mulți au fost cei care s-au remarcat, prin felul lor de a fi, ca Ion Luca Caragiale. Opera sa reprezintă un exemplu al îmbinării realismului și clasicismului, Caragiale stând mereu în preajma semenilor, din plăcerea de a-i observa
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
articole (dar și în unele poezii), teza dacismului. Propunând însă ipoteze riscante, se expune ironiilor, A. I. Odobescu zeflemisindu-l în maniera lui spirituală, ca întotdeauna. Însemnările de călătorie ale lui B. dezvăluie bune însușiri de prozator. Dar el obține performanța scriitoricească în gazetărie. După întoarcerea din exil, se dezlănțuie în adevărate campanii de presă (de exemplu, în problema secularizării averilor mănăstirești), cu mare răsunet în epocă. Avea nerv polemic și știa să-și orchestreze argumentația în perioade ample, de largă respirație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
măsură, acuratețe. Circumspectă, dar nu lipsită de îndrăzneală în formularea unor ipoteze, riguroasă până la pedanterie și pertinentă în intențiile atent centrate, practică o investigație densă, impulsionată și de pasiunea documentării. O preocupă ecourile, „modelele”, efectele înrâuririlor, cu un cuvânt filiațiile scriitoricești (de pildă, între Al. Hâjdeu și B. P. Hasdeu), ca și relațiile fluide dintre „structura sufletească” a unui autor și opera lui, dintre „viața trăită” și „viața ficțiunii”. Se poate lesne sesiza înclinația de a reconstitui portretul artistului la tinerețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
exprima și de a-și comunica gîndurile și sentimentele. Eseistul precizează: Conștiința scrisului începe, la el, printr-o conștiință a impreciziei limbajului". Eseul lui Eugen Simion este totodată și o istorie a nașterii și dezvoltării, a creșterii și consolidării conștiinței scriitoricești la întemeietori. "Muză - zice Ienăchiță Văcărescu, în cunoscuta sa Gramatică - putere dă, mă rog, la graiurile mele/ Zi-mi, cum să-ncep? În ce fel s-arăt gîndirea mea prin ele?" (apud Eugen Simion). Imperfecțiunea limbajului este, în fapt, piatra
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
graiurile mele/ Zi-mi, cum să-ncep? În ce fel s-arăt gîndirea mea prin ele?" (apud Eugen Simion). Imperfecțiunea limbajului este, în fapt, piatra de încercare ce împiedică liniștirea conștiinței estetice a primului dintre Văcărești. La abia înfiripata conștiință scriitoricească Ienăchiță adiționează și una morală, o etică care nu refuză dreptul la hedonism între anumite limite. La acestea poetul afirmă un spațiu preferențial unui profund sentiment al datoriei. Cine, trecut prin școală, nu-și amintește catrenul: "Urmașilor mei Văcărești/ Las
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din Iași, sub îndrumarea lui Lucian Vasiliu, Daniel Dimitriu sau Val Condurache. Era o pleiadă de tineri iubitori de carte și literatură, talentați, care și-au putut afirma public mai apoi, după Revoluție (când barierele cenzurii publicistice au căzut), harul scriitoricesc, asumându-și destinul literar cu reușitele sau eșecurile inerente atunci când te oferi nestingherit publicului. Irina Andone (și ea tragic și prematur plecată, în ciuda unei înzestrări scriitoricești de excepție), Codrin Liviu-Cuțitaru, Dan Lungu, Cătălin Savin, Indira Spătaru, Cristina Hermeziu, Dan Huideș
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
putut afirma public mai apoi, după Revoluție (când barierele cenzurii publicistice au căzut), harul scriitoricesc, asumându-și destinul literar cu reușitele sau eșecurile inerente atunci când te oferi nestingherit publicului. Irina Andone (și ea tragic și prematur plecată, în ciuda unei înzestrări scriitoricești de excepție), Codrin Liviu-Cuțitaru, Dan Lungu, Cătălin Savin, Indira Spătaru, Cristina Hermeziu, Dan Huideș, Cristina Țilică sau Eugen Munteanu sunt câțiva dintre congenerii lui Cătălin Anuța, artiști care și-au croit în ultimele două decenii destinul literar, mai apăsat sau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mai ales după ce i se promisese șefia ICR-ului), domnul Tănase este astăzi perceput, poate în mod nedrept, mai mult ca un bun administrator al oportunităților în perioade tulburi decât ca un om de carte, contrar calităților sale intectuale și scriitoricești. S-ar putea, deci, în ciuda unor audiențe de invidiat, să nu scape până la urmă de Laissez-faire, laissez-passer! O deviză care, în ziua de azi, e mai puțin asociată cu libertarianismul și statul minimal și, tot mai mult, trimite la un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Democrat, colaborând la ziarul acestuia, „Dreptatea”, se numără printre membrii fondatori ai Forumului Democratic Antitotalitar, semnează articole de angajament politic în favoarea liberalismului și a democrației în „22”, „Dilema”, „Sfera politicii”, „Cotidianul”, „Românul liber”, „Polis” ș.a. Ia atitudine în favoarea angajării civico-politice scriitoricești, împotriva apolitismului și a recuperării birocratice a profesiei de scriitor. Devine unul dintre cei mai atenți cronicari și comentatori ai politologiei românești in statu nascendi. În tot ce întreprinde în această perioadă se distinge un „neopașoptism” care concordă perfect cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
meditației, lucrurile se complică. Din acest punct de vedere, există jurnale ale spaimei de moarte (Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Franz Kafka) și jurnale ale fascinației morții (Amiel, Stendhal, Pavese, Sylvia Plath). Cele dintâi conotează femininul, fiind jurnale ale unor naturi scriitoricești din specia anima. Pentru ele, moartea este judecătorul suprem, anunțând și amenințând cu nemiloase represalii. Torturile infinite la care se supune Virginia Woolf au Întotdeauna o motivație irațională - sau, mai degrabă, motivația creează un scenariu al iraționalității care guvernează existența
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
moralismul transparent, evoluând pe o muzică mozartiană, pe de alta, confuzia insuportabilă a muzicii dodecafonice. Voința de a domina și voința de a dispărea Abordarea psihanalitică a sinuciderii nu trebuie să pună, Însă, În umbră efectul literar al oricărei relatări scriitoricești. Investigarea critică nu are nici un argument pentru a așeza sub semnul dubiului sinceritatea autorului. Numai admițând perfecta bună-credință a scriitorului se poate Întreprinde o analiză, dacă nu relevantă pentru adâncimile psihismului creatorului, atunci cel puțin față de obiectivitatea rece, cuantificabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Întreg. El legitimează, astfel, orice pretenție a acestuia de a ocupa un loc privilegiat Între simbolurile culturale ale lumii. Mai mult decât atât, fiind un apanaj al eului, autoportretul pare forma cea mai legitimă dintre toate cele produse de imaginația scriitoricească. Nici descrierea, nici dialogul, nici portretul nu pot aduce În propria apărare argumentele de legitimare ale autoportretului. Din acest motiv, așezat la răspântia dintre subiectivitatea extremă a ficțiunii și obiectivitatea intrinsecă a eului creator, autobiografia poate decide În bună măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Negrilă, O, 1986, 16; Al. Ruja, „Însemnări despre scriitori”, O, 1987, 48; Ion Lungu, „Însemnări despre scriitori”, T, 1988, 1; Ion Buzași, „Însemnări despre scriitori”, ST, 1988, 4; Serafim Duicu, Din istoria presei românești, RL, 1988, 23; Vasile Popeangă, Prezențe scriitoricești în Transilvania, R, 1988, 9; Ion Buzași, „Însemnele natale”, TR, 1989, 37; Ion Buzași, „Dor albastru”, TR, 1992, 9; Al. Piru, Iulian Negrilă, „Curierul Aradului”, 1994, 145; Dumitru Protase, „Privighetorile timpului”, F, 1996, 4-5; Florin Bănescu, Mușchetarii Câmpiei de Vest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
lui Eugen Ionescu, de la Scrisoarea (deschisă) către Constantin Noica, amendând puncte de vedere discutabile în manifestările publicistice din anii ’70 ale filosofului, până la poezia lui Marin Sorescu, acreditat drept singurul poet metafizic afirmat în literatura din țară, în ultimele generații scriitoricești, A. se dovedește nu o dată preocupat de surprinderea unei condiții existențiale românești, oglindită în opera literară. Ca gânditor și critic, ca eseist, romancier și poet, A. caută, cu febrilitate s-ar spune, să scoată în evidență modul specific de existență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
aici, ci a continuat cu Rooms, culegere de nuvele semnată de prieteni de-ai scriitorului, în care, printre altele, apar o serie de apropiați care au plecat să recupereze rămășițele celui dispărut, acreditînd astfel teza asasinării sale. O asemenea "găselniță" scriitoricească nu poate să nu suscite întrebări despre relația tot mai strînsă și mai perversă dintre literatură și realitate, în care cea dintîi încearcă să fure prim-planul, să o construiască și să o determine pe cea din urmă... De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
parte întunecată din fiecare din noi, acea zonă opacă pe care reușim să o evităm cel mai adesea, oprindu-ne în pragul unei alegeri greșite. Dar nu întotdeauna. Personajul Tyrone merge cu siguranță mai departe decît omul Denis, căci talentul scriitoricesc îl îmbracă într-o densitate dramatică aparte, lipsită însă de patos și de obcenitatea metaforelor războinice. Irlanda însăși, cea văzută de Chalandon, e departe de a fi raiul pășunilor verzi pe care zburdă oi grase și vesele, ci e o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unor cronici dramatice semnate de I. Fr. Botez și a unor poezii de Radu Gyr, între 26 august și 9 septembrie 1940 ziarul are săptămânal o pagină intitulată „Moldova literară și artistică”. I.Fr. Botez va publica aici câteva articole: Conștiința scriitoriceasca, Cum devii gazetar ș.a. Remarcabile sunt contribuțiile lui Eugeniu Coșeriu, prezent cu poezii (Imn nocturn), cronici literare, printre care și la Cultura și literatura, o ediție din G. Ibrăileanu, unde este subliniată mai vechea afirmație a criticului privitoare la faptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288223_a_289552]
-
în lumea de plastic pe care o privește insistent"492. În conturarea acestei lumi a simulacrului îndeplinit, Baudrillard utilizează imagini cinematice 493 și însăși scriitura sa încearcă să redea viteza și mișcarea cu care se schimbă lucrurile, astfel încât pentru prestația scriitoricească din acest text a fost considerat un veritabil "driver-writer". Succesiunea rapidă a secvențelor discursive accentuează caracterul imediat și direct al percepțiilor, transformând propria scriitură într-un script sau scenariu de film, efectele textuale obținute fiind de ordinul dialecticii dintre distanțarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de automatismul vieții cotidiene, de stupiditatea obligațiilor zilnice, de conformismul „fetei cuminți”, șocând deseori prin gesturi sau vorbe. Dezinvolt, pe alocuri patetic, romanul se constituie ca o impresionantă pledoarie pentru păstrarea feminității. Când părea că-și fixase jaloanele unei modalități scriitoricești proprii, C. abordează dintr-o dată un univers tematic diametral opus. Volumul de nuvele Castelul vrăjitoarelor oferă un spațiu și un timp cunoscute din alte opere literare, dar le repotențează sensul sau le reinterpretează semnificația. Astfel, Don Juan (Statuia comandorului) capătă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
Bacău, Galați, Constanța, Brăila, Roman, Pitești, Craiova, Oradea, Arad etc. Astăzi numărul lor a ajuns la 44, având peste 1500 de membri. Din rândurile acestora s-au ridicat o serie de tineri scriitori de valoare, care au mărit cadrele noastre scriitoricești, ca: Haralamb Zincă, Ștefan Gheorghiu, Mihail Gavril, Ion Serebreanu, Ștefan Zidăriță, Constanța Tudorache, Petra Duțu, Ion Zăgan, Petre Luscalov, Iuliu Rațiu, și alții. Munca acestor cenacluri s-a manifestat prin apariția volumului Atelier Literar (București), prin contribuția Însemnată la apariția
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a scos la iveală numeroase talente din sânul maselor muncitoare. Ca urmare a acestui fapt, asistăm la creșterea și Înmulțirea cenaclurilor literare - unități largi, cuprinzând elemente talentate și devotate cauzei socialismului, elemente care Împrospătează și Întăresc zi de zi cadrele scriitoricești. Această creștere a, impus Uniunii Scriitorilor din R.P.R. necesitatea editării unei publicații de uz intern care să-i Îndrume direct pe tinerii scriitori, să-i ajute să-și comunice experiențele și sa cunoască problemele generale care se pun În fața literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]