58,131 matches
-
toți suntem reformatori cu gura, până ce vor veni și faptele să răspundă" (Alecu Russo) S-a spus despre Cornel Regman că ar fi înclinat de mult spre "praxis"-ul criticii, spre critică aplicată decât spre teorie. Frapează, într-adevăr, în scrisul sau, tăietura rece a bisturiului critic, sondarea minuțioasa a adâncimilor operei, efort ce nu conduce spre o formă finală rigidă, academică, ci mai degrabă spre una născută din cultivarea paradoxurilor, a asociațiilor insolite, din căutarea orgolioasa a ineditului. Astfel, Cornel
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
i-a întrebat, atunci, pe emisarii englezi (că și pe cei americani): "Spuneți-mi dacă aveți vreo înțelegere secretă: daca ne-ați vîndut, atunci să încercăm noi să ne înțelegem cu rușii". La care, încunostiintat, Churchill a avizat cinic în scris: Nu suntem obligați să-i spunem nimic" și pe un alt raport: "Să ne mai lase în pace acest bătrîn nebun". România a fost, desigur, înșelată. Regretatul N. Carandino mărturisea, în memoriile sale, despre acest episod, la care a cugetat
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
la calitatea tipăriturii, dovedește o atenție deosebită. Există chiar și o erată, obicei pe care cititorii de azi l-au cam uitat. Nu vreau să intru în detalii pe care nu le cunosc, dar trebuie să spun totuși că Editura Scrisul Românesc și colecția ei cu aspect franțuzit au pierdut cu această ocazie un titlu care ar fi meritat cu mult mai mult atenția decît o altă carte despre I.D. Sîrbu (Lelia Nicolaescu, Ion D. Sîrbu despre sine și lume) care
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
ar fi trebuit să fie mai curînd inversate. Ca exercițiu de erudiție și critică mai degrabă tradiționalistă, observațiile lui Ion Ianoși ar fi fost mai potrivite în final, în măsura în care astfel ele ar fi adresate unui cititor de-acum familiarizat cu scrisul lui Thomas Mann. Textul lui Thomas Kleininger, cu nerv și luciditate (chiar detașare ironică) mai în spiritul unei sensibilități contemporane, este ideal pentru atragerea unui cititor care încă stă pe gînduri. Tot Thomas Kleininger este și autorul unui neprețuit aparat
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
constituie drama intimă a acestei scriituri de o muzicalitate nu doar introspectivă, ci și proiectată-n afară, în dura iresponsabilitate a rocii. Nu mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice al inadaptării funciare a scriptorului. Incomoditatea, jena transcendentă a scrisului, care e totuși absorbant ca o stihie, apar aproximate la modul kafkian al unor comparații epice. Aci proza ca atare se dilată, capătă suveranitatea consemnării nude, înainte de-a fi trasă în mrejele speculației care a făcut-o posibilă: "A
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
anume de spus, vream doar să scriu pur și simplu), dar mi-am dat seama că nu am condiții: n-aveam lumină, creion, planșetă la-ndemînă, și-n plus mi-ar fi fost și frig doar în pijama". Situația limită a scrisului e nefăcutul, golul increatului în variantă estetică. Adică un neant egal, precum la Mallarmé, cu amețitoarea sumă inepuizabilă a potențialităților: " Niciodată nu vom ști ce-am fi scris atunci cînd nu scriem. E un gol misterios care mă atrage dintotdeauna
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
de perpetuă neliniște, fără de care poate că nici n-ar exista operă literară majoră". Aspirația autorului e o operă a imposibilului, a luptei cu Îngerul neputinței. E afirmarea unui drept cu aparență de impostură, o accepție globalizantă a existenței ca scris fără contenire, ca textualizare absolută a ființei: "Orice operă majoră este făcută oarecum à contre soi, printr-un efort ambiguu, contrapunctic. A fura ceva din ceea ce nici nu știi că este al tău: iată suportul perenității unei opere. Legitimitatea de
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
făcuse dor de mișto-urile lu' matale" (EZ 2326, 2000, 10). Confruntînd situația actuală cu descrierea dată de Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1943), fenomenul pare în esență același, dar exemplele sînt cu siguranță mai ușor de găsit în scris.
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
se juca, dar și o anumită oboseală de om care a înțeles mai multe decât alții. Deși mozaicat, portretul care rezultă din combinarea acestor evocări-caracterizări este coerent. Cristian Popescu avea destin de scriitor, nu era doar o persoană care scria. Scrisul reprezenta sensul însuși al vieții lui. Despre Cristian Popescu nu se poate spune: a trăit și a murit. El și-a cheltuit viața, dând-o în schimbul literaturii. Schiorul de pe pachetele de țigări "Bucegi" Nu este deloc exagerată comparația care s-
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
adaugă meritul de a fi întreținut amiciția filială cu Alecsandri, cerîndu-i, cu știuta-i insistență, colaborări, obținînd, pentru Convorbiri, pastelurile. Cu siguranță că de n-ar fi avut la îndemînă Convorbirile literare Iacob Negruzzi nu s-ar fi apucat de scris. Avîndu-le însă la di știind să-și selecteze bine sumarele. A făcut, Iacob Negruzzi, din 1871 și politică activă conservatoare, fiind constant deputat. Dar era un om politic fără anvergură și doctrină, neridicîndu-se la dimensiunea, impunătoare, a lui P.P. Carp
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
început, de la deviza pe care poetul și-o alege drept moto - "Scriu, deci exist", până la a(o)rta poetică din final, (fără a mai pune la socoteală textul invizibil), este afirmarea orgolioasă a încrederii în forța imanentă a scriiturii. Actul scrisului este înțeles deopotrivă, ca domeniu al libertății totale, al gratuității și nepăsării suverane, dar și ca principiu ordonator (destabilizator?!) al realității. Există o consecvență obstinată în detectarea acelor zone de interferență între lumea reală și lumea textului, care funcționează parcă
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
moment pe gînduri, apoi i-am mărturisit că, încă în timpul liceului, am încercat să compun o piesă de teatru. Stephan Roll m-a rugat să i-o aduc, și pentru mine a fost o problemă, deoarece nu aveam mașină de scris. Din economiile mele am dictat unei dactilografe piesa și îmi amintesc rugămințile ei de a reveni asupra unor termeni mai puțin uzuali. În sfîrșit, cu cronica următoare i-am înmînat lui Stephan Roll piesa mea, pe care a primit-o
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
o relatare în detaliu a propriei execuții. Scena e pînă într-atît de verosimilă, că naratorul însuși are "un moment de îndoială". Aflat, atît de des, în zilele din urmă, în pragul morții sau al nebuniei, acum se vedea "omorît" în scris și public, deci "cu acte în regulă", de un organ de presă al taberei adverse. Nu e deci de mirare că ajunge să se îndoiască, însuși, că e încă în viață. E cu atît mai puțin straniu faptul că și
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
Șerban Cionoff sau național-comuniști ca Vadim Tudor. Cu toții detestă Convenția, elitele intelectuale "vîndute", democrația, și au același arhicunoscut tip de discurs patriotard. Precumpănește limba de lemn, fiindcă majoritatea nici nu știu alta. Cei care sînt cît de cît profesioniști ai scrisului, încearcă să fie caustici, dar stilul lor e tot o înșiruire jalnică de formule și idei tocite. Iată-l pe scriitorul SF Alexandru Mironov "demascîndu-i" pe "talibanii pro-GDS și pro-Alianța Civică": În mod special tărășenia cu manualul alternativ de Istorie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
că a scrie în mod direct confesiuni, nu ține de proza literară. Ai fi avut posibilitatea să-ți scrii opera în germană, o limbă foarte răspândită, de mare tradiție literară, de ce ai ales totuși romanșa ca mijloc de exprimare în scris? Toată viața am fost profesor secundar de germană, e-adevărat. La începutul carierei mele didactice am predat romanșa doar un an, iar după pensionare am lucrat din nou cu limba mea maternă la Școala normală de fete și la universitate
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
la fel ca și altele, și numai când totul era copt în capul meu îl așterneam pe hârtie. Imediat ce intram în vacanță, începeam să scriu. Dacă se terminau cursurile la ora 11, la ora 13 eram deja la masa de scris. Ce idei te-au chinuit ca scriitor, ce-ai urmărit prin scrisul tău? Direcția ideilor mele a fost trasată într-un anumit fel de profesorul meu, Raymond Vieli (1906-1953). Pentru el era foarte important ca lumea romanșă să pătrundă în
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
capul meu îl așterneam pe hârtie. Imediat ce intram în vacanță, începeam să scriu. Dacă se terminau cursurile la ora 11, la ora 13 eram deja la masa de scris. Ce idei te-au chinuit ca scriitor, ce-ai urmărit prin scrisul tău? Direcția ideilor mele a fost trasată într-un anumit fel de profesorul meu, Raymond Vieli (1906-1953). Pentru el era foarte important ca lumea romanșă să pătrundă în literatură. Pe vremea aceea se scria foarte puțin și, mai ales, se
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
de renumita echipă de critici, din toate unghiurile, de la debut și pînă la creațiile recente. Iată concluzia lui Ion Pop cu privire la poemele ei din ultimul sfert de veac: ""Cuvintele nou născute" ale Gabrielei Melinescu din cele mai recente secvențe ale scrisului său poetic confirmă organicitatea unei opere consecvente cu sine, construite după o logică internă a imaginarului deplin articulată. E una dintre calitățile sale majore. Dar aceste texte ale ultimilor vreo douăzeci și cinci de ani aduc un plus de gravitate și profunzime
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17237_a_18562]
-
-i luăm ca termen de comparație dacă vrem să ieșim din mediocritatea în care ne zbatem. Ca mama lui Ștefan cel Mare, cea din viziunea lui Bolintineanu, Geta Dimisianu îi spune fiecărui scriitor de azi: du-te la masa de scris, pentru cultura română mori, și-ți va fi mormântul coronat cu flori! în carte sunt reproduse însemnări din mai multe caiete, pe care Securitatea le-a confiscat în 1958 și pe care Nadia Marcu Pandrea , fiica scriitorului, le-a recuperat
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
care au mii de frunze, pentru a dispune de o suprafață cât mai mare de contact cu aerul, Petre Pandrea își multiplică în numeroase direcții identitatea, își diversifică asprațiile, pentru a obține într-o viață de om maximum de trăire. Scrisul ca reacție la evenimente Petre Pandrea este scriitor în toate privințele - un scriitor supertalentat, căruia îi reușesc deopotrivă și marile construcții, și miniaturile, și desfășurările retorice, à la Victor Hugo, și narațiunile pitorești, în stilul unui Ion Creangă al secolului
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
la Victor Hugo, și narațiunile pitorești, în stilul unui Ion Creangă al secolului douăzeci, și demonstrațiile de o logică impecabilă, și jocurile de idei specifice literaturii absurdului. Este scriitor în toate privințele, dar are un temperament de ziarist. Pentru el scrisul este o reacție la evenimente. Evenimentele pe care le-a trăit sau la care a asistat au provocat în conștiința lui ample reverberații. După cum reiese din fiecare pagină a cărții recent apărute, nimic nu-l lăsa indiferent pe "mandarinul valah
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
fizice și comportamentale pe care vecinătatea privilegiată cu personalitatea le oferă, portretele tind să se repete. Un portret al unui critic din Preludiu (1977, una dintre cele mai frumoase cărți ale lui Alex. Ștefănescu, în care stilul voit popular al scrisului nu era absolutizat) seamănă cu un alt portret al aceluiași din Prim-plan (1987) - asta ar fi logic avînd în vedere că e vorba de aceeași persoană, nu înțeleg însă rațiunea transferului de fraze întregi care apar după zece ani
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
un asemenea cod, alta devine atitudinea cititorului deopotrivă față de exuberanța stilistică a cronicarului ca și față de reeditarea fără prejudecăți a criticului-antologator. Nichita Stănescu, Îngerul cu o carte în mîini, Antologie, studiu introductiv și bibliografie de Alex. Ștefănescu, Editura Mașina de scris, 1999, 335 p., f. p.
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
titlul întregului volum: Ce ai făcut în Noaptea Sfântului Bartolomeu. Scris și publicat înainte de 1989, poemul se constituie ca un document al sentimentului vinovăției pe care îl trăiau - sau ar fi trebuit să-l trăiască - toți scriitorii absorbiți exclusiv de scrisul lor în timpul comunismului: " Știu vei răspunde că ai stat singur la tine în casă/ că ai gândit singur la tine în casă împotriva/ Nopții Sfântului Bartolomeu/ că ți-ai scris gândurile pe hârtie singur/ că de fapt nici nu te
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
sub forma unui "romanț" adaptat zilelor noastre o profundă și tulburătoare meditație asupra morții și, în același timp, viziunea unei lumi în care miracolul grijaniei și mântuirea sunt integrate în mod natural, și devin accesibile, într-o anumită măsură, prin scris: "să-ți aduc hârtie? Țopăi: ai înviat! Slavă cerului... [...] Creația, în particular, nu e o simplă dramă a... mântuirii [...] ci har din harul lumii în general, bucurie din bucurie, plinătate... din plinătate..." O carte care se citește pe nerăsuflate, Grijania
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]