88,469 matches
-
special să te cunoaștem că ne-ai plăcut tare mult. Să ne trăiești Nea Costică!. Și a încheiat scrisoarea: Nu mi-aș fi închipuit niciodată că eu să-ți încep carieră, iar tu să mi-o închei. Păstrez cu duioșie scrisoarea și recunosc cu emoție că este una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea. Mai ales că nu numai că „mi-a început cariera” dar datorită lui am și luat bacalaureatul. Cu chiu cu vai am ajuns în clasa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
exerciții de stil...), căci "savanții, ființe eminamente indiscrete, și-au băgat microscopul până și-n alcovul microbilor." Trecem, și aflăm mai apoi unde trăiesc microbii, și cu ce profesiuni utile se ocupă, atunci cînd nu fac rău. Cum? Dintr-o scrisoare a lor către casapul lor doctor (cine-i ucigașul?...), încheiată așa: "Primiți D-le doctor, expresiunea sentimentelor noastre cele mai puțin patogene." Și roata se întoarce: "Vedeți, D-lor, odată cu descoperirea microbilor digestivi, ce revoluție în obiceiuri! Ca ce am
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
permit să facem cîteva verificări și sondaje). Camil Petrescu, în Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război nu folosește niciodată cuvîntul; la Anton Holban (O moarte care nu dovedește nimic și Ioana), precum apare o singură dată, într-o scrisoare care naratorului i se pare ușor ridicolă stilistic. E drept că, aproximativ în aceeași epocă, precum apare în scrisul lui G. Călinescu, mai ales în cărțile sale de istorie literară (dar și în Enigma Otiliei sînt, totuși, 16 atestări). E.
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
își dovedește conștiința responsabilă a tradiției, raportându-se la toate scrierile românești din secolele XVI-XVIII pe care le cunoștea (p. 452-456, mai pe larg în ediția citată de Opere I, 1987). Un document ce ar merita analizat pe îndelete e scrisoarea polemică de răspuns, adresată susținătorilor bucovineni ai Lepturariului lui Aron Pumnul, contestatari ai Crestomației cipariene (p. 458-470). E deopotrivă un conflict regionalist, ce implică valorile acceptate, versiunile filologice ale textelor și cercurile de influență didactică ale celor două antologii. Stela
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
vieții pe care ne-ar fi putut-o lăsa. Dramatismul situației ar fi predispus la introspecție și patetism. Și deși Sorin Stoica s-a pronunțat pentru patetism, văzut ca o provocare a literaturii actuale dominată de tot felul de mizerabilisme, scrisorile lui sînt de o stăpînire aproape de neînțeles. Viața îl distrage permanent, nu are timp de lamentații și de frică, scriitorul povestește și o face firesc și intens, nestingherit, cu ritm, poftă și umor, cu stîngăcii normale, pune lucruri în relație
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
Lumina vine dinăuntru. Am fost în excursii organizate, cu ghid. Dacă finalul se amână, mă gândesc la o antologie... Am un singur abonament la România literară. Nu înțeleg de ce primesc numerele în dublu exemplar..." Apoi, în altă epistolă: "Mulțumiri pentru scrisoarea cu floare. M-am recunoscut în gest. Și eu obișnuiesc să culeg flori din locuri dragi și să le pun la presat. Mi-ați scris să vă trimit vești. Ana Blandiana mi-a mai cerut aceasta, după ce i-am trimis
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
Sperăm să primească în continuare câte două numere de revistă pe un singur abonament. Mai am de transcris în final, mulțumindu-i pentru poezia sa, câteva rânduri trimise nouă de poetă în decembrie anul trecut: "Neavând cui să citesc minunata scrisoare, m-am dus la mormintele părinților mei și le-am citit-o lor, printre lacrimi, în șoaptă..." (C.B.) Adresă greșită Umbra închide ușa după mine Ramuri s-au semnat indescifrabil Nimic nu se poate din ce vreau Eufratul înzăpezit conturează
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
editorii Petre Țurlea și Stelian Mândruț au ales o secvență tematică: aceea privitoare la relațiile unor universitari clujeni cu Nicolae Iorga, de la înființarea Universității românești din Cluj, în 1919, și până la moartea savantului, în 1940. E vorba de 283 de scrisori, dintre care numai 24 au mai fost publicate. Avem astfel un important material documentar inedit, ce merită să fie explorat și interpretat în multiple feluri. E un eșantion semnificativ din viața intelectuală a Clujului interbelic, axat pe dezvoltarea învățământului superior
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
de artă (Coriolan Petranu, G. Oprescu) și chiar matematicieni (Petre Sergescu), psihologi (Fl. Ștefănescu-Goangă), etnografi (Romulus Vuia), agronomi (Marin Chirițescu-Arva), economiști (George Leon), istorici ai dreptului (G. Giuglea) și sociologi (Virgil Bărbat). Avem aici un tablou orientativ al expeditorilor de scrisori. Corespondenții cei mai frecvenți rămân istoricii și filologii, dar aria problematică e mult mai extinsă. Enciclopedismul preocupărilor lui Nicolae Iorga e prea bine cunoscut. Așa se explică faptul că Valeriu Bologa îl consultă pe teme de istoria medicinei, iar Petre
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
de istoria medicinei, iar Petre Sergescu îi relatează succesele sale în susținerea unor conferințe de istoria matematicii. Multitudinea domeniilor din viața universitară clujeană în care Nicolae Iorga este implicat sau solicitat nu este o surpriză. Pentru că în volum avem numai scrisorile care îi sunt adresate, nu și eventualele răspunsuri, avem impresia că de la Cluj o mulțime de speranțe se îndreaptă imperativ, salvator, spre un centru magnetic, spre un "geniu tutelar" (cum îl numește Vasile Bogrea, corelându-l cu V. Pârvan, p. 38
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
El mărturisește că a citit de la 16 ani opera lui Montesquieu, dăruită de tatăl său, "carele - adaugă el ironic - singur s-ar mira mult de extravaganțele politice ale fratelui meu Iuliu" (p. 150). Ca pe o curiozitate consemnez faptul că scrisoarea lui Cassiu Maniu era trimisă de pe strada Nicolae Iorga nr. 11, actuala stradă Napoca, din plin centrul Clujului, căreia nu i-a mai fost restituit acest nume (p. 172). Deci, în 1924 și în toți anii următori până la al doilea
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
promit sau declină participarea la cursurile de vară de la Vălenii de Munte. Ar fi fost interesantă o cronologie a prezențelor lui Nicolae Iorga la Cluj (în reviste și în întruniri publice), cronologie pe care o putem reconstitui totuși din notele scrisorilor. După participarea la festivitățile inaugurale din februarie 1920, Nicolae Iorga este prezent din nou la Cluj, cu o conferință, în 17 iulie 1922 (p. 91). Vine și în septembrie același an (p. 92), ca însoțitor al unor profesori francezi. În
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
1931 apare la Cluj volumul omagial Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, Editura Institutului de Istorie Universală, 440 de pagini, volum realizat din inițiativa discipolului C. Marinescu (p. 324). Așezate cronologic, cele 283 de scrisori adresate de universitarii clujeni lui Nicolae Iorga din 1919 până în 1940 reușesc să reconstituie diagrama unei relații, dar și să reamintească efortul de construcție a unei puternice și durabile Universități în centrul Ardealului. Explorarea arhivelor Bibliotecii Academiei Române, valorificarea fondului personal
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
clujeni lui Nicolae Iorga din 1919 până în 1940 reușesc să reconstituie diagrama unei relații, dar și să reamintească efortul de construcție a unei puternice și durabile Universități în centrul Ardealului. Explorarea arhivelor Bibliotecii Academiei Române, valorificarea fondului personal Andrei Pippidi, selecția scrisorilor pe o temă majoră, redactarea unui aparat critic util și substanțial sunt operațiuni documentare realizate de Petre }urlea și Stelian Mândruț cu multă trudă și un desăvârșit profesionalism, favorizând o instructivă călătorie în trecut.
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
Răstigni-m-aș pe o cruce/ Caldă de femeie tristă,/ Bate-mi-aș în palme cuie/ Laice de ametistă/ Amăruie, amăruie,/ Și lăsa-mi-aș în rușine/ Gândul coapsele să-ți ungă...// Țipă sufletul în mine/ După mâna ta prelungă." (Scrisoare). Inconfundabilul Emil Brumaru.
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
liberal, Mihail Fărcășanu, a reușit să părăsească țara înainte de instaurarea regimului comunist, a devenit un critic al acestuia la posturile occidentale de radio și, firește, referirile publice la persoana sa au fost interzise; Pavel Chihaia, după cum singur mărturisește într-o scrisoare către I. Negoițescu, a fost dat afară din slujbă, iar romanul i-a fost trimis la topit după ce a participat la o șezătoare național-țărănistă interzisă; ulterior a emigrat și el în Germania), iar cărțile lor nu au mai fost reeditate
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
Chiar dacă, în ultimii ani, excelentul roman al lui Pavel Chihaia, Blocada (despre care Dan Ciachir scria că este "o carte cât o operă") a cunoscut trei ediții, prozatorul se află încă departe de cota pe care o merită. Într-o scrisoare confesiune către Ion Negoițescu, Pavel Chihaia mărturisește că a scris romanul Blocada pe când avea 23-24 de ani. Cartea, al cărei manuscris a stârnit entuziasmul lui Petru Comarnescu, a fost publicată cu doar o săptămână înainte de abdicarea Regelui Mihai și a
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
de citit. Radu Cosașu scrie cu șarm inconfundabil despre vechile lui pasiuni reunite: Fotbal și literatură, iar Matei Florian semnează un capitol despre tot felul de evenimente legate de cărți și bani. Două puncte tari în acest număr: o splendidă scrisoare a lui N. Steinhardt către Constantin Noica precedată de o confesiune a lui Gabriel Liiceanu pentru cei care au urechi de auzit și ochi de citit și un spumos, un miezos interviu al lui Dan C. Mihăilescu. Cităm fragmentar de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
cineva la o ședință a Camerei, să simtă tonul de ironie și de dispreț cu care d. C. A. Rosetti strunește menajeria, pentru a înțelege de ce soi sînt legăturile între partid și șefi". Ba se ivește chiar sub condeiul autorului Scrisorilor o sintagmă ce ne macină nervii, ingredient al noii limbi de lemn: "Chiar dacă epoca formelor goale, care domnește de douăzeci de ani și mai bine în țările noastre, s-ar putea explica, deși nu justifica, prin cuvîntul epoca de tranziție
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
scurgerea timpului nu le-a ofilit! Din biografia lui I. L. Caragiale, Simona Cioculescu selectează un aspect nevralgic al vieții scriitorului român de ieri ca și al celui de azi: sărăcia. Spectrul neajungerilor materiale a apăsat decenii în șir viața autorului Scrisorii pierdute, care, abia din 1905, cînd, profitînd de moștenirea Momuloaiei, s-a stabilit la Berlin, putea exclama ambiguu, într-o epistolă către amicul Alceu Urechia: "Plînge-mă! în acest moment pun în gură prima franzelă a exilului". Deoarece în epoca pe
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
căpetenie apoi victimă a inchiziției roșii, a fost declarația sa cum că se vrea mai întîi român și abia apoi comunist. Aversiunea diriguitorilor ideologici a fost însă mai puternică decît prescripția doctrinară. Doamna Cioculescu dă la lumină un set de scrisori ale marelui gînditor dintre care una, adresată lui Bucur Țincu, conține propoziții explicative în chestiune. Cioran îi mărturisește prietenului său gîndurile-sentimente retrospective ce-l bîntuiau în Parisul anului de revoltă 1968: "m-am gîndit la copilăria noastră la Rășinari, singura
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
că e "un apatrid", în sensul mai mult "legal" al rezidenței filosofului, e în felul acesta energic corectat de realitatea lăuntrică a unui "atașament pur sentimental" față de vatra sa. Totodată se cuvine subliniată ferma detașare a lui Cioran, dintr-o scrisoare din 1947, către Petru Comarnescu, de "entuziasmul" său din junețe față de "un anumit delir colectiv": "Așa-zisele mele fervori politice de altădată îmi par a ține de preistorie. Au fost oare aberații, adevăruri sau iluzii, n-aș ști ce să
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
a bucurat și ne-a urât să continuăm cu succes revista. Așa vom face și promit că voi reveni și cu alte informații despre IPS Bartolomeu. A fost ultima dată când i-am auzit vocea caldă, cu vibrații inconfundabile, iar scrisoarea pe care mi-a trimis-o tot anul trecut, o voi pune în râma, pentru rugăciune. Câte nu ar fi de spus, câte învățături nu se vor trage din cărțile marelui cărturar în anii care vor urma! IPS Bartolomeu a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
seamă nu le-au ocolit, dar nici nu le-au explicat pe deplin, justificativ, nici atât. La centenarul morții lui Van Gogh (în 1990), în revistă „Journal of the American Medical Association” - pe baza unor analize atente ale celor 796 de scrisori ale pictorului, în care și-a descris în detaliu simptomele apărute în perioada șederii la Arles , un vestit orelist și o pictorița au pus diagnosticul : sindromul Ménière. La vremea aceea - tulburare nevindecabila! Dezastrul pe care și l-a înfăptuit pictorul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
acasă, pentru a-l oferi căilor, care trăgeau acele obiecte de artă autentică. În anii când Marin Iorda era directorul Teatrului Național din Craiova, s-a introdus, pentru prima oara în țară, o trăsura pe scenă, la montarea piesei, O scrisoare pierdută, din stagiunea 1951-1952. O veritabilă noutate regizorala, sub baghetă lui Traian Criveanu. Actorul Mircea Hadârcă, interpretul lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]