2,019 matches
-
toată viața, după cum o dovedește stilul său ce amintește de catehism, cu alternanța caracteristică a întrebărilor și răspunsurilor. Iosif își începe atunci cariera de revoluționar, sub pseudonimul Koba. Printre social-democrații* caucazieni, își dobândește în curând o reputație de intrigant fără scrupule. Ca urmare a unei greve din 1903, Koba este arestat, dar în decembrie 1903, îl întâlnește pe Kamenev și aderă la facțiunea bolșevică a Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR). în decembrie 1905, Koba îl întâlnește pentru prima oară pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Siberia, Koba prezintă deja toate caracteristicile revoluționarului de profesie, descris de Netceaev în al său Catehism al revoluționarului: un om care detestă societatea și caută să o distrugă, un om călit și care nu mai are nimic de pierdut, fără scrupule și gata să uzeze de orice mijloace. în afară de accent, Koba își conservă, din originile sale georgiene, un simț ascuțit al raportului de forțe: popor mic, amenințat de vecini puternici, georgienii nu și-au păstrat națiunea decât făcând slalom printre agresorii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fel ca și din ideologie, iar Morgenthau, în discuția despre elementele puterii din Politica între națiuni oferă contribuții valoroase pentru ambele aspecte. Faptul că Morgenthau era foarte conștient de rolul decisiv ce-l pot juca oamenii inteligenți, chiar lipsiți de scrupule, în promovarea intereselor lor în cadrul competițiilor pentru putere ne amintește de importanța generală a conducerii. Însă o calitate asupra căreia atrage atenția în mod special este abilitatea de a scoate organizațiile - deseori având tendința de a cădea în capcanele rutinei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
piedici, nu consideră că au fost nedreptățiți de oponenții lor5. Deoarece o națiune care implementează politica de statu-quo își propune să-și mențină puterea pe care o are deja, ea poate evita nevoia de a liniști resentimentele altor națiuni și scrupulele proprii. Acest lucru este adevărat în special când ordinea nu este supusă unor atacuri morale sau legale și când puterea națională a fost utilizată exclusiv pentru menținerea statu-quoului. Națiuni ca Elveția, Danemarca, Norvegia și Suedia nu sunt obligate să ezite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care proclamă pacifismul ca principiu călăuzitor este, în aceeași măsură, antiimperialistă și susținătoare a statu-quoului. Exprimând în termeni pacifiști obiectivele unei politici de acest tip, decidentul aplică stigmatul de națiuni instigatoare la conflict asupra oponenților imperialiști, își eliberează compatrioții de scrupule morale și poate spera să câștige sprijinul tuturor țărilor interesate de menținerea statu-quoului6. Dreptul internațional îndeplinește o funcție ideologică similară. Orice ordine legală tinde să fie în primul rând o forță socială statică. El definește o anumită distribuție a puterii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
politici cei mai de vază și a celor mai abili diplomați. Iar atunci când politica internațională era privită exclusiv ca o tehnică, fără o semnificație morală, având scopul de a menține și de a câștiga puterea, asemenea metode erau folosite fără scrupule morale și ca un lucru de la sine înțeles. Conform arhivelor sale oficiale, Republica Veneției, între anii 1415 și 1525, a planificat și a încercat aproximativ două sute de asasinate în folosul politicii sale externe. Printre potențialele victime au fost doi împărați
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unor relații apropiate cu Rusia și prin izolarea Franței. Hitler, pe de altă parte, nu a recunoscut cadrul social în limitele căruia funcționase politica internațională de la sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani până aproape de ascensiunea sa la putere. Nu avea scrupulele morale care îl siliseră pe Bismarck să accepte existența Franței și a Rusiei drept faptul inevitabil pe care trebuia construită politica externă germană. Hitler a încercat să schimbe acest fapt prin distrugerea fizică a vecinilor estici și vestici ai Germaniei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de adecvarea sa față de interesul național. Când vine războiul, trebuie să vină ca o catastrofă naturală sau ca o acțiune ticăloasă a altei națiuni, nu ca o culminare prevăzută și planificată a politicii externe a uneia dintre ele. Doar așa scrupulele morale, ivite din încălcarea normelor morale care stipulau că nu ar trebui să existe război, ar putea fi potolite, dacă ar putea fi potolite cât de cât. Moralitatea internațională și războiul total Astfel, spre deosebire de Antichitate și de o mare parte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încălcate în timpul celui de-al doilea război mondial, ci și beligeranții au încercat să-și justifice prin temeiuri morale refuzul de a lua prizonieri, uciderea prizonierilor și uciderea fără discriminare a membrilor forțelor armate și a civililor, liniștindu-și astfel scrupulele morale, dacă nu chiar pierzându-le complet. Astfel, în timp ce limitările morale privind uciderea pe timp de pace rămân intacte, limitările morale asupra uciderii pe timp de război s-au dovedit a fi în mare măsură ineficace. Fiind în general mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a produce obiecte, ci de a răspunde și de subordonații care îi sunt încredințați; prin urmare, se interesează de viața lor extraprofesională, de credințele, moralitatea lor, fapt pentru care este întotdeauna apreciat. Autoritarul incompetent este un conducător „infantil”, lipsit de scrupule; minte, brutalizează, corupe, ia toate măsurile care crede că îl vor ajuta la realizarea scopurilor sale. Democratul autentic este cel care își deleagă autoritatea până la eșaloanele cele mai de jos ale ierarhiei, conduce munca liber aleasă de oameni; când lipsește
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
analizele lui Emile Benveniste (Gaille, 1998, p. 27): „Sensul autentic al lui civis nu este acela de «cetățean», așa cum spune tradiția, ci de «concetățean»”. Conform anchetei, legăturile dintre concetățeni se Încadrează În două modele: cel al „moștenirii” și cel al „scrupulelor”. Primul pune semnul egalității Între cetățenie și naționalitate și este structurat de noțiuni cum sunt timpul, solul, familia, dintre care primele două se moștenesc, iar ultima reprezintă cadrul de transmitere: „Solul este reperul, ancora; pământul Franței, teatru al timpului care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
loc pentru concepte ca popor, teritoriu, istorie. Și totuși, deși acest individ consideră că nu datorează nimic colectivității, el știe că face parte dintr-o organizație În sânul căreia beneficiază de eforturile și de munca celorlalți. Astfel Încât nu poate, fără scrupule (de unde și numele atribuit modelului), să primească fără a da nimic În schimb. Să notăm Însă că ceea ce, În cazul primului model, era acceptat cu entuziasm, aici este trăit ca o obligație. Așa cum excelent rezumă Constant, „faptul de a ne
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
amabili, politicoși” cu călăii lor aventurieri, violenți, violatori, practicând insulta și disprețul. De o parte, cultivatori, constructori, artizani, artiști, cu moravuri șlefuite, adepți ai solidarității și ai respectului față de strămoși; de cealaltă, oameni care practică spolierea și răpirea, jefuind fără scrupule populații mai slab Înarmate și care, În consecință, nu puteau să se apere. Lexicul poeziilor lui Césaire nu lasă nici o umbră de Îndoială cu privire la simbolurile utilizate pentru a-i desemna pe jefuitori și activitățile lor: „Vânzători de sclavi, păzitori de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
întrebarea izbăvitoare dacă au fost mai mulți tîlhari. Varianta inocenței nu-i explorată și nu intră în calculele nimănui. Despre crimă nu se aduc probe, decît doar acea mărturie nicidecum acuzatoare. Dar cititorii, și Oedip însuși, nu-și fac multe scrupule și îl pun sub acuzare pe Oedip. Nu trecutul îl condamnă, cît soarta (profeția), nu avem o faptă anterioară în timp care să determine înțelesul; înțelesul, sau mai curînd convergența înțelesurilor din povestire, ne determină să luăm în calcul această
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
studiu, intitulat semnificativ Resurecția "Galaxiei Grama", unde Theodor Codreanu pune pe tapet întreaga conjurație de azi a denigrării poetului național, în conjunctura realităților actuale prelungind, de fapt, demersurile sistematice în acest sens, de-a lungul vremii când se atentează fără scrupule la ființa națională a poporului român, atacându-se, firește, portdrapelul acestuia în epoca modernă, Mihai Eminescu. "Unii intelectuali români, somați să se lepede de arheul lor național (modelul cultural Eminescu) o fac cu larghețe dezarmantă. Ei cred cu adevărat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ajunge chiar să accepte ideea de a se căsători cu colega sa, Sanda Marin, dar din amestecul sentimentelor adevărate de dragoste cu intențiile pentru farsă și gratuitate, nu-i iese nimic și atunci decide să încerce altceva, fără menajamente, fără scrupule sentimentale de profunzime "punând ochiul" pe o altă colegă Zâna Rachici calificată, titulară și fiica vicepreședintelui Consiliului popular. Devine, deci, de-al lor, varvarian cu acte în regulă, și metamorfoza îi reușește atât de strălucit, încât îl duce în eroare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stăm liniștiți. Azi, oricum, soarta României este compromisă. Nu există decât două remedii pentru salvarea individului din masa compactă de indiferență și mizerie, fuga spre Occident sau participarea la jaful colectiv. A deveni muritor de foame într-un spațiu fără scrupule nu pare o alternativă. Am ajuns să admir până la urmă, decizia liderilor de la Chișinău, după atâta timp de suferință ce rost mai are solidarizarea cu o țară muribundă? Despre destinul cultural. Încercarea reîntregirii pe cale spirituală. Literatura basarabeană, la umbra literaturii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dar Poe dezleagă o enigmă, pe când Caragiale încifrează enigma. La Poe, regina are un amant cu care comunică prin scrisoare, ca și Zoe. Traiectoria scrisorii lui Poe e asemănătoare cu cea a scrisorii lui Caragiale. Amândoi protagoniștii sunt lipsiți de scrupule. Și ministrul și Cațavencu recurg la șantaj. Prefectul poliției și Pristanda recurg la "violarea domiciliului". Se pare că ministrul lui Poe procedează ca Agamemnon Dandanache, a pus bine scrisoarea la păstrare, pe când Cațavencu o poartă în căptușeala pălăriei. Detectivul angajat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe orice cititor de bună-credință. Din motive de spațiu tipografic, ne vom concentra aici sumar pe câteva figuri emblematice: M. Eminescu și Paul Goma, de partea adevărului crud, iar de cealaltă parte, H.-R. Patapievici, ce ignoră programatic și fără scrupule România profundă în favoarea grupului elitist (minoritar) de la GDS. Nicio clipă cărturarul din Huși nu înclină spre o societate în care majoritatea ar strivi minoritățile, după cum și situația inversă i se pare reprobabilă. Ca întotdeauna, Theodor Codreanu se situează ferm de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de reconciliere. România După demisia lui Iuliu Maniu din funcția de premier în octombrie 1930, un guvern condus de George Mironescu a deținut puterea pînă în aprilie 1931. Regele rămînea centrul puterii politice în stat. Conducător inteligent și lipsit de scrupule, Carol al II-lea a reușit să-i manipuleze pe politicieni și să domine sistemul. El își menținea controlul prin schimbări dese ale conducerii politice: între 1930 și 1940 au existat 25 de cabinete diferite, cu 18 prim-miniștri, 61
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
constituțional anterior, au fost exprimate de Kollias într-o cuvîntare ținută în ziua de 21 aprilie, în care premierul s-a referit la crimele trecute considerate de el că ar fi fost comise împotriva poporului grec: afacerile de partid fără scrupule și rușinoase, conduita greșită a unei mari părți a presei, asaltul metodic împotriva tuturor instituțiilor, corodarea acestora, decăderea parlamentului, defăimarea a orice, paralizarea mașinăriei statului, totala lipsă de înțelegere a problemelor arzătoare ale tineretului nostru, tratamentul greșit aplicat studenților noștri
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de convingere religioasă, entuziasm și chiar mijloace. Ultima manifestare a fervorii populare apare în 1212 cînd, la apelul cîtorva profeți luminați, mai multe mii de adolescenți plecați din Franța și Germania iau drumul Ierusalimului. Îmbarcați la Marsilia de neguțători fără scrupule, majoritatea dintre ei vor fi masacrați sau vînduți ca sclavi. După eșecul celei de-a cincea cruciade hotărîtă în 1215 de Conciliul de la Lateran -, apoi al celei de-a șasea (transformată de Frederic II în operațiune diplomatică), o ultimă speranță
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în anul 753 î.e.n., anul întemeierii Romei. Ideea identității romano-române, patentată de Micu, este reiterată în forță de A.T. Laurian, diseminatorul Școlii Ardelene și a paradigmei sale istoriografice în principatele danubiene. Gheorghe Șincai, în schimb, taie fără prea multe scrupule întinsele rădăcini ale (pre)istoriei romane din tabloul cronologic al istoriei românilor, fixând startul istoriei românilor în anul 86 e.n., odată cu războiul inițiat de Domițian Daciei aflată sub conducerea lui Diurpaneus Decebal. Abandonând latinitatea pură a românității, care in extremispresupunea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
retras. S. B.: Dar Mera Rodica? D. T.: Nu avea o implicare foarte pronunțată. S. B.: Am ajuns la Niculescu Niculae. D. T.: Am aflat de el, inițial, de la activiștii de partid care îmi spuneau că este un tip fără scrupule, un tip care urmărea funcțiile de partid și puterea, care a fost liderul UASC și care în perioada în care era la UTC pe Centrul universitar a fost implicat într-un scandal la Casa Studenților. El, în calitate de șef al instituției
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
etnice a membrilor de partid din anii 1933 și 1939 confirmă faptul de necontestat că și în această perioadă evreii nu erau nici pe departe majoritate numerică în rândurile P.C.R. Ceea ce demonstrează, dacă mai era nevoie, tendința falsificatoare lipsită de scrupule a adevărului istoric de către antisemitismul pseudoștiințific român. Însă, în continuare la cele semnalate până acum, țin să mă refer la o altă minciună vehiculată de-a lungul anilor, și anume că Partidul Comunist, în anii petrecuți la putere, ar fi
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]