3,463 matches
-
și a drogurilor.Aceștia nu i-au răspuns la înjurături și și-au continuat drumul. După circa o oră , cand R.D. și D.T .se întorceau înapoi pe același drum, C.C. le-a ieșit în cale învârtind un cuțit , i-a scuipat și înjurat. RD. A încercat să îl deposedeze pe C.C. de cuțit. În acel moment acesta a ripostat violent și la înjunghiat pe R.D. la nivelul abdomenului și la omoplatul stâng. Ca urmare a abuzului la care a fost supus
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
victime, în ipostaza de deținători ai puterii absolute. Imediat după bătăile și celelalte tipuri de maltratări suferite de protestatari, unii dintre ei au fost vizitați de înalți reprezentanți ai Partidului Comunist și de înalți ofițeri de Securitate care i-au scuipat. Gestul se dorea a fi demonstrativ, reducând încă o dată victima la condiția de rebut al societății etc. După anchetă și condamnare, prudenți totuși, foștii torționari și-au prevenit victimele „să aibă fermoar la gură”. Tortura fizică Interogatoriile (precum și procesul) au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de curte, membru al CC al PCR, răsfățatul familiei conducătoare, invocă destăinuiri ale unor comuniști de frunte, comparși ai lui Gheorghiu-Dej, potrivit cărora acesta nu trăia deloc ascetic în lagăr; îl arată pe Hrușciov beat mort, de țuică de Văleni, scuipându-l pe Ceaușescu, menționează că în timpul războiului Emil Bodnăraș, arestat ca spion sovietic, a fost curând eliberat și „circula prin țară ca vodă prin lobodă”, nu fără a trece, de mai multe ori, frontiera de Est, și că locuia la
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Trinity Chapel, Brighton (1861) Iisus tocmai își prevestea moartea, vorbindu-le în șoaptă celor doisprezece apostoli. Urcau spre Ierusalim. Cu o săptămână înaintea pătimirii, Domnul știa că „va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat”. Prietenilor, între care zelosul Petru, Iisus le mărturisea că „fiii fărădelegii” îi pregătesc răstignirea. „După ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.” Evanghelistul Luca mai face următoarea remarcă: „Și ei șapostoliiț n-au înțeles nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să fie și ei infestați. Acum câțiva ani, când locuiam în Hawaii, am observat că Aloha, pisica din curtea noastră, slăbea văzând cu ochii. Apoi am constatat că avea oxiuri. Ne-am hotărât să-i dăm usturoi, dar l-a scuipat. Am desfăcut așadar o capsulă cu ulei de usturoi și i-am amestecat-o în mâncare. Am procedat la fel și a doua zi. A treia zi am dus pisica la veterinar, dar dispăruseră toate semnele de paraziți. Recomand tuturor
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
de o baghetă magică, nava somnoroasă și toți cei ce dormeau la bordul ei, se treziră numaidecît; și peste douăzeci de glasuri din toate părțile vasului, laolaltă cu cele trei voci de pe catarge, scoaseră obișnuitul strigăt, în vreme ce uriașul pește își scuipa cu încetineală și regularitate jetul sărat și strălucitor în văzduh. Ă Desprindeți ambarcațiunile! în vînt! răcni Ahab. Și, supunîndu-se propriului său ordin, orienta echea în vînt, înainte ca timonierul să poată manevra manelele. Strigătele neașteptate ale echipajului o alarmaseră desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Aceștia nu numai că-și smulgeau unii altora mațele, dar, ca niște arcuri mlădioase, se îndoiau pînă la propria lor burtă pentru a-și mușca măruntaiele, încît acestea păreau că-s înghițite și răsînghițite de aceeași gură, spre a fi scuipate din nou prin rana căscată la celălalt capăt. Și nu numai atît. Ar fi fost periculos să ai de-a face cu cadavrele și fantomele acestor creaturi. Un soi de vitalitate panteistă și generatoare părea să se ascundă în articulațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deloc, parcă ne-am înțepenit! Ia uitați-vă cum crește iarba pe fundul bărcii! Zău că a-nceput catargul să-nmugurească! Nu, băieți, nu mai merge-așa! Uitați-vă la neamțul ăla! într-un cuvînt, băieți, vreți sau nu să scuipați foc? Ă Tii, ce mai clăbuci scoate! striga Flask, țopăind ea un apucat. Ce cocoașă grozavă! Cît un bou, zău așa! Hai, băieți, trageți vîrtos - vă făgăduiesc o cină strașnică, știți voi, cu gogoși, cu clătite, cu toate bunătățile, numai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Oprește-te! îi strigă Starbuck. N-are nici un rost! Dar omenosul Starbuck vorbise prea tîrziu. în clipa cînd Flask își înfipse fierul, un jet ulceros țîșni din această nouă rană cumplită: balena, fulgerată de o durere insuportabilă, începu să scuipe șuvoaie de sînge gros și se năpusti, cu o furie oarbă, asupra atacatorilor, împroșcîndu-i pe oamenii triumfători cu o ploaie de sînge, răsturnînd ambarcațiunea lui Flask și sfărîmîndu-i prova. Era lovitura ei din urmă, căci balena era acum atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau nu cazul să-l primim pe Hercule în rîndurile noastre - iată o întrebare asupra căreia am zăbovit îndelung, cuprins de îndoieli: căci, deși, potrivit mitologiilor grecești, acel haiduc din vechime, acel vajnic făcător de bine, a fost înghițit și scuipat de-o balenă, asta nu-l transformă automat într-un vînător de balene. Nu reiese de nicăieri că și-a lovit cu harponul balena, dacă nu cumva o fi lovit-o chiar din pîntecele ei. Totuși, ar putea fi socotit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
astfel, scăpa de înec. Sărmanul meu prieten din Sag-Harbour pare, așadar, înfrînt pe toată linia! Dar el mai avea un motiv de neîncredere și anume, dacă-mi amintesc bine: Iona a fost înghițit de balenă în Marea Mediterană și a fost scuipat de ea peste trei zile, într-un loc situat la vreo trei zile depărtare de Ninive, o cetate de pe Tigru, la care nu se putea ajunge în numai trei zile, din punctul cel mai apropiat de pe litoralul Mediteranei. „Ă Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un jongler care-și cumpănește pe bărbie o prăjină lungă. în clipa următoare, cu un zvîcnet greu de descris, oțelul strălucitor străbate, ca un superb curcubeu, distanța înspumată și se înfige, fremătător, în centrul vital al balenei; aceasta nu mai scuipă apă acum, ci sînge roșu. Ă Asta i-a luat piuitul! exclamă Stubb. E Patru Iulie pentru noi! Din toate fîntînile trebuie să curgă vin astăzi! Bine-ar fi să curgă whisky de Orleans sau de Ohio, ori strașnicul și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în cele patru stomacuri suplimentare. Realitatea anatomică a acestui labirint este de netăgăduit; iar presupunerea întemeiată pe ea mi se pare cu atît mai logică și mai verosimilă cu cît o pun în legătură cu încăpățînarea altminteri inexplicabilă a leviatanului de a „scuipa în văzduh“, cum spun vînătorii de balene. Ori de cîte ori iese la suprafață, cașalotul rămîne acolo un timp, care e de fiecare dată același, în cazurile cînd nu-l atacă nimeni. Să zicem că stă unsprezece minute și scoate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
obișnuit în adîncuri, pînă nu va fi respirat de șaptezeci de ori la suprafață. Trebuie remarcat, totuși, că aceste proporții diferă de la individ la individ, deși rămîn neschimbate la fiecare în parte. De ce-ar stărui oare balena să-și scuipe jeturile deasupra apei, dacă nu tocmai pentru a-și umple rezervorul de aer, înainte de a se da la fund? Căci e limpede că această necesitate de a se ridica la suprafață o expune la toate primejdiile vînătorii, care-i pot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apucați, cu furcile și polonicele lor uriașe; între timp, vîntul urla, talazurile săreau, iar corabia plonja printre ele, gemînd, dar împingîndu-și mereu înainte iadul roșu prin tenebrele mării și ale nopții, mestecînd în botu-i disprețuitor oasele albe ale balenei și scuipînd cu ciudă în toate părțile, de jur-împrejur. Cufundată în bezna aceea neagră, cu încărcătura-i de sălbatici și de flăcări și cu hoitul acela care fierbea în cazanele sale, corabia Pequod părea o întruchipare desăvîrșită a sufletului monomaniacului său comandant
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
afla acolo, cu o sută de ani înainte de a fi văzut-o eu. Istoricii locali susțin că un profet care prorocea venirea lui Mahomed, provenea din acest templu, iar unii nu pregetă să afirme că prorocul Iona ar fi fost scuipat de Chit la poalele aceluiași templu.“ Te las, cititorule, în acest templu african închinat balenei, iar dacă ești originar din Nantucket și vînător de balene, te vei prosterna în tăcere acolo. Capitolul CIV SE VA MICȘORA OARE BALENA? VA PIERI
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atingă țelul. Buzele lui aspre se strîngeau ca o menghină; delta vinelor de pe fruntea lui se umfla, aidoma unor pîraie de munte; pînă și-n somn, strigătele lui făceau să se cutremure bolțile corabiei: Ă Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sînge! Capitolul CXI FIERARUL Profitînd de vremea plăcută și răcoroasă, de vară, care domnea acum pe aceste latitudini și pregătindu-se pentru activitatea deosebit de intensă ce era de așteptat să înceapă în curînd, bătrînul fierar Perth, cu trupul plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asta, Perth dădu să sudeze tijele, dar Ahab îl opri, spunîndu-i că vrea să-și sudeze singur harponul. Și, icnind, se apucă să ciocănească fierul pe nicovală; în vreme ce Perth îi întindea una după alta tijele înroșite, iar forja încinsă își scuipa flăcările drepte, Fedallah trecu tăcut. pe-acolo și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea spre el, partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul ăla? se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tu însuți pe această planetă întinsă, împreună cu mîna care te ține? Nimic altceva! Nu ești în stare să spui unde anume va fi mîine la amiază stropul de apă sau firul de nisip și totuși, în ciuda neputinței tale, cutezi să scuipi în obraz soarele! Știință! Te blestem, jucărie zadarnică! Blestemate fie și toate lucrurile ce-l fac pe om să-și ridice privirea spre acele ceruri, a căror strălucire vie îl arde, așa cum ochii mei bătrîni sînt arși acum de lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
c-un pas care nu lasă praf în urmă! Ă Uite-i jetul, uite-i jetul! drept în față! strigă unul din oamenii de pe catarg. Ă Da, da, spuse Stubb, știam eu că n-o să poată scăpa. Poți să-ți scuipi și bojocii, Balenă, dar să știi că diavolul e pe urmele tale! Suflă în trîmbița ta, sparge-ți bojocii! Ahab o să-ți zăgăzuiască sîngele, așa cum un morar zăgăzuiește apa morii! Stubb rostea gîndurile mai tuturor oamenilor din echipaj. Aidoma unui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cele mai depărtate zări și abăteți-vă asupra acestui unic talaz al morții mele, umflîndu-l! Spre tine mă rostogolesc, balenă atotnimicitoare, dar care nu mă poți înfrînge! Mă bat cu tine pînă la ultima suflare! Din inima iadului te lovesc! Te scuip cu ultima suflare, în semn de ură! Scufundă toate sicriele și toate dricurile în aceeași baltă - nici unul dintre ele nu poate fi al meu, așa că fii tu cea care mă vei tîrî! Chiar legat de tine, chiar sfîșiat în bucăți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aspectul volumului, elefantul se află față de balenă în postura unui cîine față de un elefant, - totuși găsim anumite similitudini ciudate, printre care șt jetul. E un fapt bine cunoscut că elefantul absoarbe adesea apă sau praf cu trompa lui și, ridicîndu-și-o, scuipă totul într-un șuvoi. în.a.). în englezește, gally sau gallow, a speria peste măsură, a umple de groază. E un vechi cuvînt saxon, care apare o dată și la Shakespeare: „...Mîniosul cer îi sperie de moarte pe drumeți/ Făcîndu-i să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
până la exasperare („Problema cu personajul Marlowe este că s-a scris și s-a vorbit despre el prea mult. Devine conștient de sine, încercând să se ridice la reputația pe care o are printre pseudointelectuali. Băiatul are probleme. Pe vremuri, scuipa, dădea tare din manivelă și vorbea cu tine de sus” - Ibidem, p. 220), autorul se răsfață în a-și calomnia progenitura preferată. Scrisorile, mai mult decât romanele, oferă o relativ densă armătură biografică, necesară, în opinia autorului, pentru a spori
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în care distingi mândria greu ascunsă față de succesul progeniturii. Observațiile lui Chandler atrag însă atenția asupra evoluției personajului, a constrângerilor la care a fost supus de-a lungul vremii. Cele două imagini - a detectivului self-conscious și a individului primar, ce scuipă și vorbește printre dinți - sunt doar partea vizibilă a unui intens proces al devenirii. Când o parte din textele lui Chandler sunt serializate pentru radio, identitatea eroului se dovedește atât de flexibilă, încât devine de nerecunoscut pentru însuși părintele său
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Mars - „Perucă Argintie” - „se îndrăgostește de cine nu trebuie” și suportă consecințele erorii comise. Suflet generos, în contrast cu lumea în care trăiește, Mona va ști să opteze pentru bine, deși e conștientă că-și periclitează propria soartă: - Ieși! aproape că mă scuipă ea. - Foarte bine. M-am îndepărtat și am ieșit prin ușa întredeschisă într-un coridor întunecat. Atunci se repezi după mine, ajunse la ușa de la intrare și o deschise. Se uită în bezna umedă și trase cu urechea. Îmi făcu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]