2,483 matches
-
nici să realizez ceea ce am realizat în biserică, în atelierul și în inima părintelui Marian. O biserică veche, ca din inima unui sat unde totul s-a păstrat pur, o curte simplă și un atelier, în care am intuit că sculptează, m-au primit ospitaliere. Când a apărut părintele, nu știam ce să cred. În haine de muncă, cu înfățișarea și tinerețea unui om căruia parcă nimic, niciodată, nu i-ar putea dărâma citadela de liniște pe care și-a înălțat
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
pe cruce: « Poporul meu, ce am făcut ție și cu ce mi-ați răsplătit Mie? În loc de mană, cu fiere, în loc de apă cu oțet, și în loc de a mă iubi, pe cruce m-ați pironit!? », povestește el. Deși această ramă portativă este sculptată și îngerii de deasupra ei la fel, părintele trebuie să o termine în șapte zile. Asta pentru că, peste două zile, Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Giurgeni va pleca la Moinești, unde va binecuvânta credincioșii veniți la sfințirea
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
de preoți. Bunicul i-a fost preot, străbunicul bunicului și tot așa... Într-o zi, aici în biserica „Înălțarea Domnului” din Huși, a venit părintele Mina Dobzeu. Exact cu opt ani în urmă. “Părintele Mina mi-a arătat niște medalioane sculptate de el, cu Maica Domnului, cu Domnul Iisus, cu Sfinții Îngeri și mi-a spuis: Hai să facem o troiță!». Mi-a dat binecuvântare și am început să sculptez troița înaltă de șase metri. Astăzi, ea este amplasată în curtea
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
opt ani în urmă. “Părintele Mina mi-a arătat niște medalioane sculptate de el, cu Maica Domnului, cu Domnul Iisus, cu Sfinții Îngeri și mi-a spuis: Hai să facem o troiță!». Mi-a dat binecuvântare și am început să sculptez troița înaltă de șase metri. Astăzi, ea este amplasată în curtea Episcopiei și este prima mea lucrare. Medalioanele sunt făcute de părintele Mina, troița de mine”, povestește părintele. Când sculptează, preotul Bocănescu are o inspirație specială, lucrează de parcă ar ști
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
o troiță!». Mi-a dat binecuvântare și am început să sculptez troița înaltă de șase metri. Astăzi, ea este amplasată în curtea Episcopiei și este prima mea lucrare. Medalioanele sunt făcute de părintele Mina, troița de mine”, povestește părintele. Când sculptează, preotul Bocănescu are o inspirație specială, lucrează de parcă ar ști să facă de când lumea ceea ce face: „Exact ca și cu poezia. La fel s-a întâmplat și cu sculptura”, mărturisește el. Dar asta este o altă poveste, cu totul și
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
sculptura”, mărturisește el. Dar asta este o altă poveste, cu totul și cu totul specială. Salvat de Maica Domnului Totul a început în ziua în care doamna care mă însoțește a bătut la poarta părintelui, pentru a-i propune să sculpteze racla în care sunt depuse astăzi moaștele sfinților care se găsesc la mănăstirea Giurgeni. I-a vorbit despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și i-a dăruit o copie. Părintele Bocănescu s-a apucat imediat de treabă, isprăvind
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
iar părintele a rămas să slujească în parohia sa. Asta până în ziua în care Maica Domnului avea să îi descopere adevărul despre lucrarea pe care o face la Giurgeni. „La o săptămână după ce mi-a aurit racla pe care am sculptat-o pentru sfintele moaște, a venit la mine Florin Băhnăreanu (și el și soția lui sunt restauratori de icoane) și mi-a adus o fotografie a unei icoane restaurate. El a fotografiat bucățica pe care a restaurat-o și mi-
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
și episcopii înalță mai peste tot biserici al căror model sînt bazilicile antice, flancate adesea, la fațade, de clopotnițe caracteristice pentru clădirile din Galia. Zidăria este rudimentară, cu fundații de cărămizi. Decorarea interioară este compusă din mozaicuri, capiteluri din marmură sculptată în atelierele din Pirinei, cu porticuri pictate cu figuri biblice, cu ornamente din stuc etc. Stele și sarcofage sînt ornamentate cu sculpturi, în care se amestecă în mod egal tradiția clasică, influențele orientale și estetica barbară. Capitolul 2 EUROPA BIZANTINĂ
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
genetica istorică românească. Memoria istorică românească își are încorporați proprii săi rezistori structurali care îi asigură continuitatea temporală. Pe de altă parte, analiza empirică arată gradul masiv de manevrabilitate politică a trecutului, precum și intesitatea cu care memoria colectivă a fost sculptată și resculptată pentru a servi scopurilor legitimatorii. Fără să fie nici un sistem de "tradiții inventate", dar nici "icoana trecutului" în care sunt redate cu fidelitate experiențele istorice ale comunității, memoria istorică se construiește prin interacțiunea dintre forțele rezistive ale tradiției
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
picioare 20, care a reușit să fondeze un regat independent, perioada înfloritoare a acestuia fiind între anii 950-1050; dinastia și-a menținut supremația până în secolul al XIII-lea, când a fost înfrântă de sultanul de la Delhi. Templele menționate au fost sculptate în gresie, fiind unele dintre cele mai înalte expresii ale artei indiene din toate timpurile. Primele scrieri despre Khajuraho datează din anul 1335, aparținând călătorului arab Ibn Battuta, apoi, peste 500 de ani, locul a fost descris de către căpitanul britanic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
coastele Sri Lankei și moartea a peste 300.000 de persoane. Obiective pe lista Patrimoniului U.N.E.S.C.O. Orașul sfânt Anuradhapura. Ruinele vechiului oraș Polonnaruva Ruinele vechiului oraș Sigiriya Orașul sfânt Kandy Centrul istoric și fortificațiile din Galle Templul auriu sculptat în stâncă de la Dambulla Platourile înalte din Centrul insulei Rezervația naturală Sinharaja Forest. REGATUL NEPAL ȘI RELAȚIILE CU ROMÂNIA Denumire oficială: Regatul Nepal. Suprafața: 147.181 km2. Populația: 27.676.000 locuitori. Capitala: Katmandu. Religii: 80% hinduși, 10,7% budiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de externe al Statului Israel, am vizitat catedrala principală din oraș, unde sunt îngropați regii catolici. Ne-am oprit câteva minute în fața mormântului acoperit de statuile culcate ale lui Ferdinand și a Isabelei și, fixându-mi privirea în ochii lor sculptați în marmură, mi-am șoptit: "Ei bine, Maiestățile Voastre, ați crezut că alungându-ne pe drumul pribegiilor veți pune capăt existenței poporului evreu! Dar uite că socoteala voastră a fost greșită, căci noi, demnitari ai statului evreiesc suveran, ne aflăm
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și uși scîrțîitoare. Un bec murdar și chior, toaletă pentru muște, încearcă să se lupte cu întunericul. La întrerupător, de jur împrejur, o pată neagră, murdară. Pereții sînt acoperiți cu tapet, acum peste tot jupuit, murdar. Un cuier din nuc sculptat cu migală, este prins parțial de perete. Unul dintre suporți, supărat, nu vrea să-și mai ofere serviciile moșului. Aici, în această cameră, n-am intrat decît eu. Am adunat totul cu efort, cu multă trudă... De unde le-ați adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vizită: Reședința sculptorului Diaz-Quintanal Fernandez de Luz. În locuință, ca și în curtea de 3m pe 4m, erau butuci mai mari sau mai mici, din lemnul atît de mult apreciat de oameni, anume abanosul. Domnul Diaz-Quintanal etc., etc. de Luz sculpta în lemn de abanos figurine, în general femei cu sîni generoși și funduri după gustul fiecăruia. Le șlefuia cu migală infinită și cam rar se întîmpla ca să fie pe deplin mulțumit. Întotdeauna mai era ceva de făcut, mai era de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Luz erau orele sale libere și zilele nelucrătoare. Era o fericire nedisimulată pe fața sa, era alt om, mai luminos, cu ochii arzînd ca doi cărbuni aprinși într-o noapte de smoală. Ce făcea señor de Luz în timpul liber? Păi... sculpta! Da, nu este nici o glumă. Sculpta, pur și simplu. Istoria este mai veche, a început de mult, de peste un sfert de secol. Găsise un lemn, o bucată de lemn de abanos și o privea insistent. Mai lua o gură mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zilele nelucrătoare. Era o fericire nedisimulată pe fața sa, era alt om, mai luminos, cu ochii arzînd ca doi cărbuni aprinși într-o noapte de smoală. Ce făcea señor de Luz în timpul liber? Păi... sculpta! Da, nu este nici o glumă. Sculpta, pur și simplu. Istoria este mai veche, a început de mult, de peste un sfert de secol. Găsise un lemn, o bucată de lemn de abanos și o privea insistent. Mai lua o gură mică de rom și iarăși o privea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
anul 1947 sau‟48, nu-mi mai aduc bine aminte, capra a fost făcută de gașca noastră. Eu am jucat rolul moșneagului. Capra (un țol căptușit pe dinafară cu hârtie colorată tăiată în franjuri crețe și un cap de capră sculptat din lemn care, cu ajutorul unei sforicele, putea clămpăni în ritmul dorit) era jucată de Costică Florea. Frații Lupu o făceau pe jidanii, Grigoruță a lui Cârciu pe-a modoranul iar Micul lui Ciobanu era Vasilache. Am tocmit trei țigani - vioară
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
preistorice care datează de treizeci sau patruzeci de mii de ani : dinți de animale găuriți sau în care s-a săpat un șănțuleț pentru a fi legați și atîrnați ; mai tîrziu, inele sau rondele de os gravat, fragmente de os sculptate în formă de cap de cal, de bizon ori de cerb ; toate aceste obiecte măsoară între trei și șase centimetri, fiind prea mici ca să presupunem că ar fi avut o funcție utilitară. Mai aproape de noi, cine își mai amintește că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Oamenii de rînd erau îngroziți de Vorbe Clocotitoare, iar prinții și prințesele se mîndreau că li s-a îngăduit să-l atingă. Să obții dreptul de a-l expune costa foarte scump”. Artiștii decorau și fațadele caselor și pereții mobili, sculptau stîlpii numiți (în mod eronat) „totemici” și confecționau instrumentele rituale. Dar, mai presus de toate, ei aveau misiunea să conceapă, să fabrice și să manevreze mașinăriile teatrale care, în această regiune a Americii de Nord, dădeau ceremoniilor religioase aspectul unor reprezentații grandioase
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lor, indienii haida din Insulele Regina Charlotte, aflate chiar în față, vorbesc despre sate minunate situate pe fundul mării sau în inima pădurilor, populate numai cu artiști de la care, profitînd de o întîlnire, indienii au învățat să picteze și să sculpteze. Aceste mituri afirmă deci și că artele frumoase sînt de origine supranaturală. Totuși, în ceremoniile religioase din care am dat cîteva exemple totul este în mod evident artificiu : începînd de la întrunirea solemnă în cursul căreia inițiatorul pretinde (dar poate că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vorbind, dar soțul ei știa din visele lui atît că ea i se adresa, cît și ce îi spunea. Indienii tsimshian (cărora indienii tlingit, admiratori ai talentelor lor artistice, le făceau adesea comenzi) istorisesc altfel povestea statuii din lemn. Văduvul sculptează cu mîna lui o statuie a răpo satei. Se poartă cu ea ca și cum ar fi vie, se preface că discută cu dînsa, inventînd întrebările și răspunsurile. Într-o zi, două surori se strecoară în cabană și se ascund ; ele îl
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ca și cum acesta ar fi motorul seducției... Seducția capătă și conotații perfide. Și nu degeaba Între flori și insecte e o coexistență de sute de milioane de ani, căci o orhidee isteață, și nu e singura, anume algeriana Ophrys speculum, Își sculptează flori ce seamănă ca două picături de apă cu femela de Scolia ciliata, alegându-se cu polenizarea pe când masculul sedus Încearcă o poveste de iubire, precum soldații americani În campanie... Nefiind american - slavă domnului! - sper să nu pățesc la fel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
La o masă intră douăzeci de persoane; deci acolo puteau să mănânce cam 160 de călugări. Pe pereți erau pictați călugări cu ocupațiile lor: unul citea texte religioase, altul se ruga, altul medita, altul bătea toaca sau trăgea clopotul, ori sculpta în lemn, etc. Cu greu a ieșit Janeta din transpunerea ei în timpuri străvechi, ca să mergem la camera butoaielor. Acolo am văzut butoaie de diferite mărimi în care se păstra vinul. Aveau și un butoi mare, cisternă pentru apă. Oare
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de mâna protoiereului, nu arăta atât de dărăpănată ca altădată; se face mențiunea că acoperișul e de tablă veche, dar curtea e împrejmuită în parte cu gard de scânduri, plantată cu arbori decorativi, iar catapeteasma cu icoanele completă, pictată bizantin, sculptată; Sfânta Împărtășanie în stare bună, păstrându-se în Sfântul Chivot de argint 66. La fila 5 verso a dosarului amintit se constată, prin procesul-verbal nr. 5/13 decembrie, că piatra de temelie a acestei noi biserici a fost pusă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
caz contrar, li se tăiau și lor capetele pe aceeași buturugă. Și-au dat ei, sfetnicii lui Timur Lenk, până-n seară, în toate cele patru colțuri ale pământului, sfoară, să vină toți cei care se pricepeau să picteze ori să sculpteze, să-și încerce norocul, fiindcă tezaurul lui era mai mare decât aveau toate statele lumii laolaltă, iar fata frumoasă-frumoasă, că te treceau fiorii când o vedeai și n-aveai chip să mai trăiești o zi, dac-o priveai o dată. Hei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]