2,171 matches
-
a crescut În mai puțin de-o săptămână. I-am mustăcit pe toți! hohotește el. — N-ai picioarele așa de scurte, Burgess, se scapă Minnie, apoi roșește violent. El o privește curios. — Mda, În tranșee ai și avantaje dacă ești scund, spune el. Ai mai puține șanse să ți se vadă căpățâna peste margine când te urci pe bordură ca să tragi. Atunci cum de-ai fost rănit? Întreabă Minnie cu Îndrăzneală. — Păi a fost un proiectil de mortier, răspunde el, descriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe care le acceptase În sezonul acela. Pe Henry Îl amuzase să descopere că desenatorul ale cărui personaje - mai ales frumusețile din Înalta societate și Însoțitorii lor - păreau să crească săptămânal În Înălțime În paginile revistei, era În realitate destul de scund și de pirpiriu. Se ținea drept și trăgea de umeri, ca să nu piardă nici un centimetru, și era, din toate celelalte puncte de vedere, un bărbat prezentabil, cu trăsături delicat sculptate, nări largi și un ciuf de păr ondulat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar nu mă asculți, sapperment! Proastă mare ce ești... cap de oaie! Dummkopf! Donnerwetter! Svengali vorbește și tu te uiți la coșurile de fum! Uită-te ceva mai jos, Între case, pe partea cealaltă a fluviului! Acolo e o clădire scundă, cenușie și urâtă, În care stau opt mese Înclinate de alamă, toate la rând, ca paturile dintr-un internat școlar, iar Într-o zi ai să stai și tu, adormită, pe una dintre mesele astea - tu, Drilby, care nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zâmbi timid și Își plecă privirile, uitându-se la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat, dar trăsătura cea mai izbitoare era statura extrem de mică. — E tare scund, doamnă Noakes. — Scund, dar puternic, domnule. Răposatul, săracu’, soțul meu era la fel. — Chiar are paisprezece ani? — Aproape, spuse dna Noakes evaziv. — Și nu mai merge la școală? Mama ridică din umeri. — Nu se mai poate. Mai am Încă cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își plecă privirile, uitându-se la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat, dar trăsătura cea mai izbitoare era statura extrem de mică. — E tare scund, doamnă Noakes. — Scund, dar puternic, domnule. Răposatul, săracu’, soțul meu era la fel. — Chiar are paisprezece ani? — Aproape, spuse dna Noakes evaziv. — Și nu mai merge la școală? Mama ridică din umeri. — Nu se mai poate. Mai am Încă cinci, mai mici, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ăștia erau cât de cât înrudiți cu mine. În vremea copilăriei mele treceam adeseori granița orașului liber în direcția Kokoschken, Zuckau și o vizitam pe stră-mătușa Anna, care sălășluia împreună cu cele patru suflete ce alcătuiau familia ei sub un tavan scund. Plăcintă cu brânză dulce, saramură, castraveți în muștar și ciuperci, miere, prune la cuptor și măruntaie de găină - pipotă, inimă, ficat -, dulciuri și acrituri, dar și țuică făcută din cartofi își găseau în același timp locul pe masă; și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să venim mai aproape cu arma coborâtă, atât de aproape încât să ne putem atinge, chiar mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar fi avut din naștere dispoziția asta molatică. Pe urmă spaima, fiindcă și-a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe nume Kürten se spune că a fost omenit prin anii ‘20 de călugări. Și, fiindcă nevoia nu dădea niciodată înapoi, complexul de clădiri rămas zdravăn ca prin minune și înconjurat numai de ziduri puțin înalte și de un gard scund, a supraviețuit ca enclavă eficientă în îndeplinirea scopurilor caritabile fiecărei schimbări de putere politică. În vremuri de pace ori de război, niciodată nu a dus lipsă de afluență. Ca prior, pater Fulgentius era cel ce conducea așezământul. Un călugăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ceva neobișnuit legat de asta, dar nu-și putea aminti cu precizie. Foloseau gaz parcă. Da, dar aveau nevoie și de mai mult oxigen. Asta Înseamnă că... Împinse de lângă perete mașina de gătit, gemând din pricina efortului. Și găsi o butelie scundă de propan și două rezervoare mari, albastre. Rezervoare de oxigen. Cu degete neîndemânatice, răsuci valvele Y. Gazul năvăli afară cu zgomot. Bulele se ridicau cu viteză spre tavan, acolo unde aerul era colectat Într-o bulă uriașă, În curs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Să ne spună ce a aflat pe internet despre acel munte... Cum se numește muntele acela și.. în ce țară este, că am înțeles că nu se află la noi, în România, îl întrerupse George, un băiețel mărunt, cel mai scund din clasă. Muntele despre care doriți să aflați câte ceva se numește..., se numește... Sfântul Munte Athos, îndrăzni Mariana să vorbească, oarecum nesigură, roșie la obraji și cu privirea în pământ. Cum? Sfântul? o întrerupse Sandu lungindu-și gâtul ca pentru
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
propriile mele cizme arătam plăcut, ca o fetișcană (ha!) inocentă (de două ori ha!). Și dacă rochia era nițel cam prea scurtă pentru mine, expunându-mi o porțiune alarmant de mare din coapsă - asta fiindcă Helen era cu mult mai scundă decât mine -, atunci cu-atât mai bine. Alte aluzii referitoare la transparențe și căptușeli erau de neluat în seamă. Plus alte aluzii, de data asta venite din partea mamei, care a intrat în cameră, în timp ce mă pregăteam, ca să-mi vorbească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fie oricine ducându-se oriunde. Deși arăta altfel de cum mi-l aminteam eu. Mi s-a părut că slăbise. Și eram sigură că mai era ceva schimbat... ce anume? ... nu eram sigură... oare... oare James fusese întotdeauna așa de scund? Și nici nu era îmbrăcat așa cum mă așteptasem eu să fie. De fiecare dată când mă gândisem la o întâlnire cu el, îmi închipuisem c-o să vină în costumul Grim Reaper în care fusese îmbrăcat atunci, la spital. Acum avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care le avea de la mine, tot făcea ca întreaga situație să pară ca și cum el îmi făcea mie o favoare. James mă trădase. După care înrăutățise lucrurile tratându-mă ca pe o idioată. Sau poate că mi se luase de bărbații scunzi. Nu știam decât un singur lucru: că mortul e mort și nu mai învie. Nimeni nu mai poate reînvia dragostea după ce și-a dat duhul. Două zile mai târziu, l-am sunat pe James și i-am spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iubiți de public, unii au plecat În Italia și vorbesc cursiv direct În latină, conduc Într-un fel și fără să vrea țara spre culmile absolut netede ale limbajului neted, sînt și ei oameni, la urma urmei, sprinteni, foarte tineri, scunzi, cu cravată de mătase galbenă la trening și căciuliță neagră pe ochi cînd e cald, ne reprezintă În lume cu acel univoc brio În priviri, sînt de neînlocuit. Cu toate acestea am auzit nu de puține ori de la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit subțire ca al motanului din Alice și o frază de o politețe rece, geometrică, executa din dreapta profesorului tot ce zbura prin sală, În așa fel Încît pînă și textele care ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pendulei, simbol cristal, care măsoară lupta lui Matzerath cu timpul. Sigur că angajat Într-o asemenea bătălie nu mai vrei să crești, e o chestiune ce ține de tactica militară elementară, ai mai mulți sorți de izbîndă dacă ești mai scund. Singurul lucru care mi-a lipsit din cartea lui Grass a fost tandrețea, este o lipsă completă, oricît cauți nu găsești nici cea mai palidă urmă de gingășie sau iubire. Fluviul romanului e Înghețat bocnă, totul este acoperit de stratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
printre sigle și rînduri, și să ne Îndreptăm atenția spre marele pian de concert, un Steinway donat Ateneului de Mariana Nicolesco. Pe Michel Petrucciani Îl văzusem pînă atunci de vreo două ori la televizor și nu realizasem cît e de scund. Așa că În clipa-n care a intrat pe scenă nu mi-a venit să-mi cred ochilor, era chiar mai mic decît marele pian de concert, practic nu depășea Înălțimea unui copil de trei ani. A făcut o plecăciune ajungînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În România anilor ’60 ’70 este dezvoltarea fizică a tineretului.” Academicianul Își susține afirmația cu amîndouă palmele spunînd că tinerii acelor ani minunați deveniseră mai Înalți și mai grei. Din păcate nu le-a măsurat și creierul. Care devenise mai scund și mai ușor ca pana. În consecință toată lumea putea circula cu troleibuzul, fără Înghesuială. Ca o recunoaștere a acestor merite de necontestat, după decembrie ’89 „am fost ales președinte de onoare al celor peste șapte sute de mii de diabetici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
efect și fă-i praf. Da, domnule, răspunse Ed, silindu-se să nu sară În sus de bucurie. CAPITOLUL 12 În lumina reflectoarelor se măsoară Înălțimi: Jack are 1,80, Frank Doherty, Dick Stens și John Brownell sînt cei mai scunzi, iar Wilbert Huff și Bud White bat spre 1,85. Dincolo de sticlă, bulangiii de la arestul central, cuplați cu polițiștii de la Procuratură, Își notează de zor numele oamenilor. Un difuzor chițăi „Profil stînga“. Cei șase se Întoarseră. „Profil dreapta.“ „Fața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spre vest, spre Bel Air. Roscomere Road: drum șerpuitor, tot numai pante, vile cu palmieri În față. Jack găsi numărul 941 și trase pe alee. Alee circulară, care dădea ocol unei case În stil pseudo-spaniol: un singur etaj și acoperiș scund, din plăci de ardezie. Mașini, una după alta - un Jaguar, un Packard, două Cadillacuri, un Rolls. Jack se dădu jos din mașină. Nu-l Întîmpină nimeni. Se aplecă și-și notă numerele de Înmatriculare. Cinci mașini: mașini de rasă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
piersicie, flamingi de oțel pe pajiște, un sedan albastru pe alee. Bud coborî din mașină și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră clinchete voioase de clopoței. Îi deschise un mulatru cu pielea deschisă la culoare. Treizeci și ceva de ani, scund, Îndesat, pantaloni scurți și o cămașă cu guler Mr. B. — Am auzit la radio și mi-am Închipuit c-o să veniți. La radio au spus că s-a-ntîmplat la miezul nopții, așa că am un alibi. Locuiește o stradă mai Încolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
teoriei lui pînă În acel moment: Verificase deja dosarele cu eliberările condiționate de la McNeil: Între momentul Întîlnirii dintre Cohen și frații Englekling și data cînd a avut loc masacrul de la Nite Owl fuseseră eliberați doar negri, latinos și albi, prea scunzi sau prea solizi ca să-l Întruchipeze pe Cathcart. Dar Cohen putea să fi discutat despre afacerea cu reviste porno propusă de Cathcart, zvonul lățindu-se apoi În afară, iar sosia putea fi practic oricine. Teorii peste teorii. Teorii care dovedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și pielea din jurul unghiilor se albise și se umflase, încrețită, mergea îndoit de la mijloc. S-a așezat pe un scaun în mijlocul acelui spațiu gol în care își mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat un timp, cu privirea în gol, uguitul guguștiucilor care fâlfâiau pe balconul-terasă. Prin geamurile mari izbea lumina cald-tristă a toamnei gălbui. Zbârnâitul strident al telefonului s-a auzit iarăși, dar n-a mai răspuns; putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
două lumânări groase lângă platoul acoperit pe jumătate cu sanviciuri. Câteva sticle se goliseră și cineva le așezase lângă piciorul mesei, una lipită de cealaltă, cu etichetele colorate la vedere. „Ei, copii, ar cam trebui s-o șterg“, zicea unul scund, cu cureaua groasă a bluejeans încheiată cam la o palmă sub pântecele proeminent, pe care îl strigau Iuliu Sofronie. „La naiba“, spuse Rodica Dumitrescu, „nu-mi zice mie că ai nu-ș-ce treburi grozave la ora asta. Nici nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câteva evenimente - nu se coborâseră până într-atât încât să remarce prezența mea. În alte împrejurări, poate că m-aș fi străduit să le atrag atenția, dar în seara aceea eram preocupat să-mi evaluez noua cunoștință. Era un bărbat scund, cu umerii încovoiați și trupul împuținat de cei nouăzeci de ani bătuți pe muchie; dar elanul cu care-și mișca bastonul cu mâner de aur și spectaculosul cap sculptat acoperit cu păr alb reușea să-i ascundă vârsta. Era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]