2,270 matches
-
228 Gabriel Liiceanu, Despre seducție, București, Editura Humanitas, 2013, p .23. 229 Sorin Lavric, ,,Cronica Ideilor: Fatalitatea seducției", în România literară, nr.7 din 2007. 230 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 19. 231 Søren Kierkegaard, Jurnalul seducătorului, ed. cit. p. 2 232 Max Blecher, op. cit., p. 20. 233 Ibidem, p. 27. 234 Ibidem, p. 46. 235 Mircea Cărtărescu, ,,Care-i faza cu cititul", în A patra inimă, București, Editura Artur, 2010, p. 6. 236 Max Blecher, Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de la bun început inerent sufletului omenesc și că doar formularea lui, care se schimbă în timp pe măsură ce spiritul devine mai conștient exprimă adevărul esențial într-un mod tot mai conștient, mai logic și mai exact? O asemenea perspectivă poate părea seducătoare pentru unele spirite, dar poate fi respingătoare pentru altele: firește, ceea ce este seducător nu este întotdeauna adevărat, dat nici ceea ce este respingător nu este întotdeauna fals. Din moment ci terminologia simbolistică a miturilor vorbește despre divinități și despre sufletul omenesc
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
schimbă în timp pe măsură ce spiritul devine mai conștient exprimă adevărul esențial într-un mod tot mai conștient, mai logic și mai exact? O asemenea perspectivă poate părea seducătoare pentru unele spirite, dar poate fi respingătoare pentru altele: firește, ceea ce este seducător nu este întotdeauna adevărat, dat nici ceea ce este respingător nu este întotdeauna fals. Din moment ci terminologia simbolistică a miturilor vorbește despre divinități și despre sufletul omenesc, despre raportul dintre primele și acesta din urmă (despre răsplată și pedeapsă) este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al vieții, spaima sacră față de mister. Conform mitului Genezei, forța motivantă a vanității este cauza esențială a tuturor eșecurilor: spiritul decăzut. Ipostaziat în idol (vrînd să se substituie forței motivante asupra conștiinței), Satan este izgonit din sfera sublimă. El devine seducătorul omului, forța subconștient motivantă care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința esențială) și la exaltarea dorințelor multiple și pămîntești (reprezentate de măr, simbol al pămîn-tului). Satan-șarpele (simbol al seductibilității vanitoase a omului și al tentației de a exalta dorințele) îi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și chiar și în cea metafizică, adaosurile nu ar fi decît niște arabescuri lipsite de importanță, în mitul în discuție, de exemplu, Persephona este răpită în timp ce asculta cîntecul sirenelor, dar după o altă variantă în timp ce culegea narcise. Sirenele simbolizează aspectul seducător al imaginației exaltate, iar narcisele reprezintă unul dintre simbolurile vanității. Sensurile acestea nu dobîndesc un sens veridic decît dacă sînt interpretate din punct de vedre psihologic: dorința (Persephona) este supusă refulării (răpirea) atunci cînd prima se lasă sedusă de imaginația
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ansamblu. Satan simbolizează funcția psihică a exaltării imaginative, principiul răului pe care omul și-l face sie însuși, a cărui cea mai periculoasă și mai nocivă formă este exaltarea imaginativă față de sine: vanitatea. Pericolul exaltării imaginative constă în forța ei seducătoare care deține o putere omnipotentă prin faptul că orbește atît în ceea ce privește realitatea ambiantă și obstacolele ce trebuie învinse pentru a obține satisfacția reală, cît și în privința realității esențiale, a adevărului asupra sensului vieții. Forța seducătoare a exaltării imaginative simbolizate de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imaginative constă în forța ei seducătoare care deține o putere omnipotentă prin faptul că orbește atît în ceea ce privește realitatea ambiantă și obstacolele ce trebuie învinse pentru a obține satisfacția reală, cît și în privința realității esențiale, a adevărului asupra sensului vieții. Forța seducătoare a exaltării imaginative simbolizate de Satan se exercită sub două forme: IMAGlNAȚIA EVAZIONISTĂ, care se referă la dorințele materiale, sexuale și pseudo-spirituale, si IMAGINAȚIA AUTOJUSTIFICA-TOARE a acestei erori vitale care este evaziunea imaginativă. Această falsă justificare cu nenumărate nuanțe operează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
opoziție cu Satan și Răul. Din punct de vedere mitic, răul satanic constă în a nu te supune lui Dumnezeu, simbolul misterului. Semnificația ascunsă a acestor imagini se rezumă la pericolul vital de a ceda în fața tentației convenționale, a minciunii seducătoare a subconștientului, care incită omul să creadă că nu există, nici un pericol în a se supune tuturor capriciilor dorințelor exaltate și a ignora legalitatea misterioasă a vieții: imanența justiției. 3. Valori și non-valori 1) SFINȚENIA ȘI SĂNĂTATEA PSIHICĂ Justiția imanentă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
modelului echilibrului general la relațiile economiei, aspect asupra căruia vom reveni. 1.4.2.3. Raționalismul critic După respingerea apriorismului, de către T. Hutchison în special, climatul metodologiei economice s-a apropiat în mod pro-gresiv de tezele popperiene, care prezintă imaginea seducătoare a unui corp de cunoștințe în progres constant, după normele raționalismului critic și conform secvenței: luare de cu-noștință asupra unei probleme formularea unei teorii punerea la încercare a teoriei printr-o tentativă de respingere. Forța acestei atitudini metodologice constă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în sfârșit, ne apropiem... E întrebarea dacă e realizat în operă. Așteptăm volumul promis de vreo zece ani..."113 În finalul considerațiilor noastre despre cele două personae ale scriitorului, încercăm să lansăm o ipoteză pe cât de riscantă, pe atât de seducătoare. Am enunțat deja distincția bachelardiană dintre "pământeni" și "aerieni". O altă frază, din Aerul și visele, ne-a atras cu deosebire atenția: imaginația căderii se cuvine studiată ca un caz aparte al imaginației urcușului, căderea este, nici mai mult, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
obsesiile inconștientului, prin caracterul lor involuntar, sunt imposibil de conceptualizat. Donjuanismul, pe care îl afișează, nu are drept scop decât să stârnească gelozia d-nei T.; ar însemna să îl acuzăm pe erou de sadism. E vorba de cu totul altceva: seducătorul e masca sub care Camil Petrescu încearcă un fenomen de transfer al Animae, caută, mai precis, o proiecție cât de cât acceptabilă de substituire a d-nei T. cu alte personaje feminine. Și e în firea lucrurilor ca orice căutare să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
feminine. Și e în firea lucrurilor ca orice căutare să se soldeze cu un succes ori, după caz, să fie un fiasco. Însingurarea pe care apropiații scriitorului o considerau o componentă constantă a temperamentului său este ineluctabil legată de figura seducătorului (Iată o frumoasă coincidență, pe care merită să o semnalăm într-o digresiune; jurnalul seducătorului se intitulează capitolul consacrat de către Nicolae Manolescu Adelei lui Ibrăileanu din volumul al II-lea al eseului Arca lui Noe. Sunt notorii izolarea și intimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ori, după caz, să fie un fiasco. Însingurarea pe care apropiații scriitorului o considerau o componentă constantă a temperamentului său este ineluctabil legată de figura seducătorului (Iată o frumoasă coincidență, pe care merită să o semnalăm într-o digresiune; jurnalul seducătorului se intitulează capitolul consacrat de către Nicolae Manolescu Adelei lui Ibrăileanu din volumul al II-lea al eseului Arca lui Noe. Sunt notorii izolarea și intimitatea prin intermediul cărora criticul de direcție de la Viața românească își ținea la distanță colaboratorii. Numai Ionel
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
durere mărăcinoasă și sunt actor într-un teatru care, ca teatrul în teatru din Hamlet, corespunde unei drame adevărate."211 Un alt enunț, mai succint, reliefează prin alăturarea lexemelor "gânduri" și "apă" (conotând împreună o debordantă mobilitate), un posibil și seducător complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă". În fapt, întregul context în care este inclus acest enunț merită o atenție aparte: "Iar trebuie să mă întrerup. Mă trag gândurile ca o apă. E ceva care răspunde din mine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sfera acvaticului: ea obișnuia să disece orice amănunt, orice motiv, cu încăpățânarea celui care caută izvorul unei ape subterane într-o grotă. Sunt destule argumente bazate pe reprezentări arhetipale care permit a se citi opera lui Camil Petrescu din perspectiva seducătoare a unei capodopere care a conferit măreție Renașterii, anunțându-i și sfârșitul. E și aici un paradox al istoriei remarcat de hermeneuți. Moartea lui Hamlet înseamnă și declinul ireversibil al epocii. II.5. Câmpul arhetipal eminescian Deși, la prima vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
iubire, opera sa având culmile, dar și neîmplinirile inerente. Din perspectiva laturii sale umane, un eminescolog avizat și pe deplin credibil e încă și mai tranșant: "Eminescu nu era decât scribul neglijent și grăbit al propriului său geniu"233. Afirmația, seducătoare pentru un cititor lipsit de prejudecăți, dar inflamantă pentru festiviștii noștri ocazionali, se întemeiază pe un studiu lucid, judicios, aprofundat al manuscriselor lăsate de Maiorescu la Academia Română și concretizat prin editarea ultimelor volume din ediția de opere complete eminesciene. Simptomatic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și cât de mândru ești de locul care ți se oferă în anume anticameră."251 De altfel, într-o primă fază, acceptă, dintr-un pur capriciu, aventura galantă cu Alta, aceasta nu poate rezista mult timp ispitei țesute de către un seducător redutabil, al cărui limbaj aluziv, perfect ajustat scopului amintește de "vânătorul Cătălin". Desfășurarea ulterioară a piesei decelează un mit, despre care nu se poate spune că este insolit 252, dar operant și în Luceafărul mitul lui Pygmalion. Cellino recunoaște în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vedere, ai spune că acolo jos se întâmplă ceva demn de revolta Luceafărului. Dar, dimpotrivă, acolo se întâmplă, sub pământească vinovăție, ceva încântător: cei doi stau împreună, <<sub șirul lung de mândri tei>>, și Cătălin, ușuraticul, nevrednicul și netrebnicul de seducător adolescent, este cuprins și el de poezie, transfigurat parcă de lumina din sufletul fetei, ce reflectă lumina Luceafărului...Cum de nu vede Luceafărul lucrarea ce a și început să o facă pe pământ, înfrumusețând viața celor de aici?"259 (s. n
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
biografie pe care G. Călinescu o consacră poetului național, constatăm o vădită atracție a acestuia față de actrițele de tot felul: "Inima poetului era cu deosebire sensibilă pentru artiste."278 Nu altfel stau lucrurile la Camil Petrescu, al cărui spirit de seducător se consuma nu arareori în aventuri galante nocturne, în compania celor mai obscure actrițe din capitală. Rămânând în aria constatărilor călinesciene, Eminescu, asemenea lui Ladima, este nu doar un poet al lunii, ci chiar un lunatec.279 Dependența de lună
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
scris-o în raport. Dar trebuia să-și spună cuvântul și expertul în comportament. Puse stiloul pe hârtie (un Pelikan, avea și un Mont-Blanc, dar îl folosea mai rar, pentru corespondența mai "de suflet", curgeau din el ca mierea epistole seducătoare) și notă sec: În cazul în care semnatarul nu prezintă o deviere de la normal, este posibil ca el să vrea să șocheze, impresionând o anume generație, studenți, ușor de impresionat 145. E clar, un pericol "pentru masele de studenți". Din
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
un călător (Editura Polirom, 2006, reeditare) partitură dificilă prin nestatornicul balans stilistic, accesibilă în limba română grație traducerii pline de har a italienistei Anca Giurescu, ce semnează și o subtilă postfață. Cititorul este chiar protagonistul colajului celor zece povestiri, începute seducător și neduse la capăt, în chip premeditat. Căci cititorul și cititoarea, personaje ce circulă liber prin cele zece texte, sunt mult prea inteligente spre a nu-și imagina sfârșitul sau multitudinea de sfârșituri posibile pe măsura faimosului concept de "opera
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și a visului omului, fiind, rând pe rând, instigator și hoț la drumul mare (în ceata lui Baraba), soldat, marinar, negustor, prim-ministru, bancher, voiajor, filosof, tovarăș de drum cu Rimbaud prin ținutul Harrar, diplomat, explorator al celor două lumi, seducător profesionist (al faimoasei Popeea, între altele), scriitor și chiar preot. Reîntors în Ierusalimul tinereții (vorba vine, pentru un om fără vârstă) după 1 200 de ani, îl întâlnește pe Federico al II-lea, eliberatorul Sfântului Mormânt și, așa cum credea acest
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
secvențelor, în ciuda deturnărilor de planuri epice, discursive, spațio-temporale. Așadar cititorul se lasă teleportat dus-întors între Parisul veacului XX, început și sfârșit al mitului revizitat (rescris) și Spania peregrinărilor mitologicului personaj Don Juan din secolul al XVI-lea. Celebrul arhetip al seducătorului înveterat trăiește în prelungiri, bine mersi, la Paris, în carne și oase, nu doar în calitate de ilustru disident atât vs. morala religioasă, cât și laică (dotat cu un invidiabil potențial filosofic și teologic) ci și de protagonist radical al păcatului; este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Juan Leporello narator), înte care există un cerc vicios nesfârșit de credință biunivocă, ea însăși nesfârșită, ca imaginile dintr-o oglindă reflectate într-o oglindă paralelă. Autoidentificându-se, protagonistul percepe migrația genei donjuanismului în propria personalitate, demnă de un urmaș al seducătorului mitic. Lașul, neputinciosul, șovăielnicul și abulicul se trezesc la o nouă viață indusă de Don Juan, de unde și subita temeritate de amant irezistibil, amintirile ce-i par străine de viața sa, gesturile sub dicteul unei puteri nepământene. Romanul inițierii tânărului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
senzuale, este totuși stabilă emoțional, Încîntă cu vraja ei, este doar la nivelul tentației, dar nu și al actului, adevăratele lecții de erotică portabilă le va afla Cătălina de la comunul paj, cel care o inițiază subtil, Încercuind-o, fata neopunînd seducătorului nici un refuz, nici o tentativă de a recuza actul subtil al iubirii, asta pentru că regimul diurn Îi este rezervat pajului, lecțiile sale de desacralizare Încep prin negarea cerebralității, a meditației. El pajul Îi cere fetei să nu mai stea pe gînduri
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]