2,120 matches
-
funcționează o multitudine de astfel de discursuri, care formează o rețea mai mult sau mai puțin complexă, dar și că, atunci când vrem să definim corect o specie, nu trebuie să-i cunoaștem doar nișa ecologică, ci și așa-numita nișă semiotică. Cum nișa ecologică este creația fiecărei specii în parte, tot așa nișa semiotică reprezintă o creație a unei specii în relațiile sale cu celelalte specii. În cadrul unei biocenoze, între specii se formează și funcționează o rețea semiotică, în funcție de care biocenoza
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sau mai puțin complexă, dar și că, atunci când vrem să definim corect o specie, nu trebuie să-i cunoaștem doar nișa ecologică, ci și așa-numita nișă semiotică. Cum nișa ecologică este creația fiecărei specii în parte, tot așa nișa semiotică reprezintă o creație a unei specii în relațiile sale cu celelalte specii. În cadrul unei biocenoze, între specii se formează și funcționează o rețea semiotică, în funcție de care biocenoza prinde contur și devine durabilă. De la discursul ecosemiotic ajungem astfel la o rețea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
așa-numita nișă semiotică. Cum nișa ecologică este creația fiecărei specii în parte, tot așa nișa semiotică reprezintă o creație a unei specii în relațiile sale cu celelalte specii. În cadrul unei biocenoze, între specii se formează și funcționează o rețea semiotică, în funcție de care biocenoza prinde contur și devine durabilă. De la discursul ecosemiotic ajungem astfel la o rețea semiotică și de aici la întregul care îl reprezintă viul - semiosfera. După cum observă Jasper Hoffmeyer (1996), viața a fost de la început dependentă de un
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
reprezintă o creație a unei specii în relațiile sale cu celelalte specii. În cadrul unei biocenoze, între specii se formează și funcționează o rețea semiotică, în funcție de care biocenoza prinde contur și devine durabilă. De la discursul ecosemiotic ajungem astfel la o rețea semiotică și de aici la întregul care îl reprezintă viul - semiosfera. După cum observă Jasper Hoffmeyer (1996), viața a fost de la început dependentă de un număr de semnificații și, chiar dacă structura celulelor sau a organismelor este descriptibilă în termeni anatomici, histologici, citologici
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
organismelor este descriptibilă în termeni anatomici, histologici, citologici sau chiar biochimici, aceasta nu înseamnă că înțelegem cu adevărat aceste structuri dacă nu Ținem seama că ele s-au dezvoltat în perioade de miliarde de ani sub logica directoare a interacțiunilor semiotice (semetice). Jasper Hoffmeyer (1996) atrage atenția că unificarea modernă a biologiei trebuie să se bazeze pe fundamentarea biosemiotică a vieții. Tot el a aprofundat structurile caracteristice vitalului și semnificațiile lor biosemiotice, căutând să stabilească niște principii călăuzitoare în descifrarea vitalului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a biologiei trebuie să se bazeze pe fundamentarea biosemiotică a vieții. Tot el a aprofundat structurile caracteristice vitalului și semnificațiile lor biosemiotice, căutând să stabilească niște principii călăuzitoare în descifrarea vitalului, atunci când urmăm calea biosemioticii. Principiile sale directoare pentru înțelegerea semiotică a vieții au fost înmănuncheate, de unii dintre discipolii săi, și prezentate sub forma celor 13 teze, care îi conturează gândirea biosemiotică. În lucrarea Reading Hoffmeyer, Rethinking biology, publicată în 2002, la Universitatea din Tartu, Estonia, Claus Emmeche, Kalevi Kull
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
emiterea, recepționarea și interpretarea unor semnale. Nu atât structura, cât calitatea și semnificația semnalului prezintă importanță în fenomenele vitale. Hoffmeyer (1996) atrage atenția asupra faptului că semnalele sunt unitățile fundamentale pentru studiul vieții, ceea ce înseamnă că biologia este o știință semiotică. Reprezentând organismul numai prin structura unor organe, Țesuturi, celule, organite, macromolecule etc., care interacționează conform unor forțe fizice (mecanice), nu vom ajunge să înțelegem niciodată viața în structura și funcționalitatea sa intimă. Dacă, totuși, vom încerca să includem, într-un
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
semiotic care face distincția între interior - exterior (inside-outside), deschizând posibilitatea comunicării cu mediul prin fenomenele de membrană. Sistemul informațional dual, analogic-digital, apare în celulă ca un sistem de autoreglare, bazat pe redescripția în codul digital al lanțului acizilor nucleici. Calitatea semiotică a vieții este grandioasa organizare și desfășurare a metabolismului celular. 4. Sistemele vii constau în suprafețe din interiorul altor suprafețe care transformă interiorul în exterior și exteriorul în interior. Importanța zonelor de graniță, de limită, între diferitele sisteme a fost
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
vedere, pe baza experienței proprii. Caracterul de subiect este însușirea de bază a unui individ. Noi înșine suntem subiecți o dată ce avem dimensiunea noastră indivizibilă, proprie. Fiecare subiect își are propria istorie naturală, ceea ce corespunde istoriei naturale a semnificației semnelor. Dimensiuni semiotice ale subiectelor întâlnim la toate organismele, deoarece toate emit, primesc și prelucrează semnalele cu o anumită semnificație. Există astfel în evoluție o continuitate semiotică generală. Evoluția a permis posibilitatea apariției formelor noi și a unor sisteme noi de cod (asemenea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
proprie. Fiecare subiect își are propria istorie naturală, ceea ce corespunde istoriei naturale a semnificației semnelor. Dimensiuni semiotice ale subiectelor întâlnim la toate organismele, deoarece toate emit, primesc și prelucrează semnalele cu o anumită semnificație. Există astfel în evoluție o continuitate semiotică generală. Evoluția a permis posibilitatea apariției formelor noi și a unor sisteme noi de cod (asemenea comunicării animalelor, limbajului uman, marelui cod dual din evoluția biologică). 6. Subiectivitatea este întrupată Intenționalitatea, subiectivitatea și auto cunoașterea nu sunt fenomene inaccesibile științei
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
în structura corpului, care sunt mobilizate pentru a lupta cu agenții patogeni care pătrund în organism și îi pun în pericol existența. Toate aceste celule nu pot să realizeze funcția de apărare a organismului dacă nu funcționează ca niște sisteme semiotice, dacă nu sunt capabile să comunice între ele, să emită și să perceapă semnale de „mobilizare”. Relația dintre celulele corpului se conturează ca un mutualism simbiotic, care funcționează pe baza principiilor biosemiotice. În totalitatea sa, situația presupune existența unui univers
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
semnificația lor. Una și aceeași substanță chimică are semnificații total diferite în variate contexte. La Dyctiostelium mucuroides, acrasina devine un semnal de alarmă, însă numai în prezența unui pericol iminent. În alte contexte, aceeași substanță chimică nu are nici o semnificație semiotică. Deci, pentru a putea înțelege lumea viului în plenitudinea sa, se impune ca noțiunii de biosferă să i se adauge cea de semiosferă. Din punct de vedere semiotic, biosfera are o componentă cu totul particulară - semiosfera. De altfel, T. Sebeok
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
vedere semiotic, biosfera are o componentă cu totul particulară - semiosfera. De altfel, T. Sebeok (1992) afirmă că: În această situație, semiosfera trebuie văzută ca o sferă care acoperă pământul, formată din totalitatea semnalelor interconectate care formează limbajul naturii. 11. Nișa semiotică este casa speciilor Nișa semiotică este o prelucrare a nișei ecologice. În interpretarea modernă, nișa ecologică reprezintă creația istorică a fiecărei specii, ceea ce înseamnă că nișa este multidimensională, că prezintă numeroase fațete, sau că este formată din multipli parametri măsurabili
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
componentă cu totul particulară - semiosfera. De altfel, T. Sebeok (1992) afirmă că: În această situație, semiosfera trebuie văzută ca o sferă care acoperă pământul, formată din totalitatea semnalelor interconectate care formează limbajul naturii. 11. Nișa semiotică este casa speciilor Nișa semiotică este o prelucrare a nișei ecologice. În interpretarea modernă, nișa ecologică reprezintă creația istorică a fiecărei specii, ceea ce înseamnă că nișa este multidimensională, că prezintă numeroase fațete, sau că este formată din multipli parametri măsurabili, care pot diferenția o nișă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
că nu putem vorbi de nișe ecologice libere sau ocupate. O suprapunere a nișelor, însă nu totală este posibilă. Cu alte cuvinte, fiecare nișă ecologică definește o specie. Ne putem da seama cu ușurință că, în conturarea unei nișe, dimensiunea semiotică lipsește. Fiecare populație (specie) posedă anumite abilități semiotice specifice, prin care se diferențiază de alte populații (specii). Semnalele cu o anumită semnificație semiotică, deci cu o anumită semnificație vitală, diferențiază speciile și chiar populațiile între ele în cadrul unei specii politipice
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sau ocupate. O suprapunere a nișelor, însă nu totală este posibilă. Cu alte cuvinte, fiecare nișă ecologică definește o specie. Ne putem da seama cu ușurință că, în conturarea unei nișe, dimensiunea semiotică lipsește. Fiecare populație (specie) posedă anumite abilități semiotice specifice, prin care se diferențiază de alte populații (specii). Semnalele cu o anumită semnificație semiotică, deci cu o anumită semnificație vitală, diferențiază speciile și chiar populațiile între ele în cadrul unei specii politipice. De aici putem deduce că, pentru a se
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
nișă ecologică definește o specie. Ne putem da seama cu ușurință că, în conturarea unei nișe, dimensiunea semiotică lipsește. Fiecare populație (specie) posedă anumite abilități semiotice specifice, prin care se diferențiază de alte populații (specii). Semnalele cu o anumită semnificație semiotică, deci cu o anumită semnificație vitală, diferențiază speciile și chiar populațiile între ele în cadrul unei specii politipice. De aici putem deduce că, pentru a se menține în semiosferă, fiecare populație (specie) trebuie să ocupe o anumită nișă semiotică, sau mai
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
anumită semnificație semiotică, deci cu o anumită semnificație vitală, diferențiază speciile și chiar populațiile între ele în cadrul unei specii politipice. De aici putem deduce că, pentru a se menține în semiosferă, fiecare populație (specie) trebuie să ocupe o anumită nișă semiotică, sau mai bine spus, trebuie să-și creeze în evoluție o nișă semiotică. Semiosfera impune limitarea Umwelt-ului populației rezidente, în sensul că, pentru menținerea sa într-o anumită zonă a semiosferei, populația trebuie să-și contureze nișa semiotică, să stăpânească
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
populațiile între ele în cadrul unei specii politipice. De aici putem deduce că, pentru a se menține în semiosferă, fiecare populație (specie) trebuie să ocupe o anumită nișă semiotică, sau mai bine spus, trebuie să-și creeze în evoluție o nișă semiotică. Semiosfera impune limitarea Umwelt-ului populației rezidente, în sensul că, pentru menținerea sa într-o anumită zonă a semiosferei, populația trebuie să-și contureze nișa semiotică, să stăpânească un set de semnale de natură vizuală, acustică, olfactivă, tactilă și chimică, cu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
anumită nișă semiotică, sau mai bine spus, trebuie să-și creeze în evoluție o nișă semiotică. Semiosfera impune limitarea Umwelt-ului populației rezidente, în sensul că, pentru menținerea sa într-o anumită zonă a semiosferei, populația trebuie să-și contureze nișa semiotică, să stăpânească un set de semnale de natură vizuală, acustică, olfactivă, tactilă și chimică, cu semnificație semiotică, care asigură supraviețuirea în semiosferă. Astfel, Umwelt-ul și nișa semiotică sunt două laturi diferite ale aceluiași fenomen. 12. În sistemele vii, determinarea este
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
impune limitarea Umwelt-ului populației rezidente, în sensul că, pentru menținerea sa într-o anumită zonă a semiosferei, populația trebuie să-și contureze nișa semiotică, să stăpânească un set de semnale de natură vizuală, acustică, olfactivă, tactilă și chimică, cu semnificație semiotică, care asigură supraviețuirea în semiosferă. Astfel, Umwelt-ul și nișa semiotică sunt două laturi diferite ale aceluiași fenomen. 12. În sistemele vii, determinarea este construită pe indeterminare În loc de o lume structurată în mod armonios, dintr-o colecție de materiale și de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sa într-o anumită zonă a semiosferei, populația trebuie să-și contureze nișa semiotică, să stăpânească un set de semnale de natură vizuală, acustică, olfactivă, tactilă și chimică, cu semnificație semiotică, care asigură supraviețuirea în semiosferă. Astfel, Umwelt-ul și nișa semiotică sunt două laturi diferite ale aceluiași fenomen. 12. În sistemele vii, determinarea este construită pe indeterminare În loc de o lume structurată în mod armonios, dintr-o colecție de materiale și de verigi mecanice, riguros ordonate, realitatea semnalelor cu semnificație semiotică ne
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
nișa semiotică sunt două laturi diferite ale aceluiași fenomen. 12. În sistemele vii, determinarea este construită pe indeterminare În loc de o lume structurată în mod armonios, dintr-o colecție de materiale și de verigi mecanice, riguros ordonate, realitatea semnalelor cu semnificație semiotică ne introduce într-o lume dezordonată, într-un amestec de procese și de semnale orientate într-o anumită direcție. Tabloul lumii newtoniene, reprezentând o lume masivă, durabilă, solidă, impenetrabilă, formată din particule mișcătoare, se destramă și ne apare în schimb
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
limitele), ceea ce le permite să-și continue creșterea și să-și schimbe modelele lor indefinite. În simbioza dintre diferite specii, procesele de delimitarefusiune, delimitare-pecetluire și delimitare-redistribuire determină o mai mare presistență a organizării, în care individualitatea îngrădită, devine difuză. Analiza semiotică a organismelor vii probează că simbioza, sau mutualismul simbiotic, este considerabil mai răspândită în lumea vie. Și nu este vorba doar de mutualismul simbiotic dintre partenerii unor specii diferite, ci și de relațiile stabilite chiar între celulele unui organism pluricelular
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
unui întreg funcționabil. Limita dintre determinare și indeterminare este greu de stabilit, după cum la fel de greu de stabilit este fluxul transformărilor care produce, în evoluție, la apariția determinării ca progres biologic. 13. Evoluția biologică reprezintă o tendință de creștere a libertății semiotice Edificarea universului nostru a fost guvernată de tendința de a asigura sistemelor vii (fără a intra în conflict cu legile termodinamicii) tot mai multă libertate sau autonomie. Analizând din punct de vedere cibernetic această caracteristică a lumii vii, surprindem cu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]