17,487 matches
-
a comunica și de a rememora evenimentele trăite. Fotografia, „desenul cu ajutorul luminii”, a apărut în primele decenii ale secolului al XIX-lea și a fost rezultatul unor perfecționări de câteva sute de ani ale camerei obscure, precum și al studiului asupra sensibilității sărurilor de argint la lumină. Trăim într-o lume a imaginilor. Dacă invenția tiparului a potențat gândirea abstractă, plasând cunoașterea deasupra spectacolului și comunicării, mass-media contemporană a impus puterea imaginii, a sensibilului și a concretului. Imaginile ne dau informații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
se va materializa în ediții viitoare adăugite și îmbunătățite, menite să reflecte schimbările produse de „revoluția digitală”. Cunoștințele tehnice sunt necesare, dar nu și suficiente pentru a fi un adevărat fotograf. În spatele camerei trebuie să se găsească un om cu sensibilitate și cu viziune creativă. Matei Bejenaru Iași, septembrie 2007 1. Principii generale tc "1. Principii generale " Încă de la începutul secolului al XVI-lea se știa că, dacă în peretele unei camere întunecate (fără ferestre) se practica un orificiu de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Aparatul de fotografiat din zilele noastre nu este altceva decât camera obscură de acum mai bine de două sute de ani, la care s-au adus permanente îmbunătățiri (figura 1.1). Studierea prin metode științifice - de către chimistul suedez Scheele (1777) - a sensibilității la lumină a sărurilor de argint a reprezentat un important pas înainte, ce a dus la obținerea, de către francezul Nicéphore Niépce, în anul 1822, a primei imagini fotografice durabile în timp. Acesta a expus câteva ore în plin soare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
fotografiat prin modificarea diafragmei (un dispozitiv ce poate schimba diametrul fantei prin care pătrunde lumina prin obiectiv), respectiv a timpului de expunere (prin acționarea obturatorului aparatului foto). Cantitatea de lumină necesară expunerii corecte a unei pelicule fotografice este determinată de sensibilitatea ei la lumină. Despre toate acestea vom vorbi detaliat în capitolele următoare. Procesul prin care obținem pelicula negativă se mai numește și proces negativ. Următorul pas este să o copiem pe hârtie fotografică, obținând imaginea în pozitiv, de unde și numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
face de cele mai multe ori prin instalarea aparatului pe un trepied. Camera obscură are, în majoritatea cazurilor, o formă de burduf extensibil, fapt ce permite focalizarea imaginii prin modificarea dimensiunii acestuia. Materialele fotosensibile sunt reprezentate de planfilme pe diferite standarde de sensibilități și dimensiuni. Aparatele de format mediu au un gabarit mai redus, sunt mai ușor de transportat, iar imaginile negative suportă măriri de bună calitate până la dimensiuni suficient de mari (100×100 cm). Sunt folosite în portetistică, în reportaj și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
reglaje manuale, pentru o expunere corectă, trebuie să efectuăm următoarele operațiuni: - selectăm timpul de expunere la care se realizează sincronizarea cu flash-ul; - focalizăm pe subiectul dorit și apoi citim pe inelul distanțelor distanța la care se află subiectul; - în funcție de sensibilitatea peliculei alese și de distanța la care se află subiectul, putem afla deschiderea diafragmei obiectivului pentru expunerea corectă după următoarea formulă: f: = Ng/D, unde f: este deschiderea relativă a diafragmei (f-stop), Ng e numărul-ghid, iar D reprezintă distanța subiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
D, unde f: este deschiderea relativă a diafragmei (f-stop), Ng e numărul-ghid, iar D reprezintă distanța subiectului față de aparat. De regulă, pe spatele flash-urilor există un tabel de corespondențe sau un ecran LCD din care putem selecta diafragma, în funcție de sensibilitatea peliculei și de distanță. Iată un exemplu: Flash-urile automate au o celulă fotoelectrică (senzor), care „citește” cantitatea de lumină reflectată de subiect, dozând astfel lumina emisă (figura 2.33). Flash-urile dedicate unui anumit tip de aparat funcționează împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de lumină optimă pentru o expunere corectă (figura 2.34). Fig 2.33. Flash-ul Unomat cu numărul-ghid 24 Flash-ul are o fotocelulă pentru măsurarea luminii (cercul din imaginea din stânga). În imaginea din dreapta observăm tabelul de corespondențe între distanță, sensibilitatea peliculei și diafragmă. Fig. 2.34. Flash-ul Canon Speedlite 430EX Este un flash dedicat aparatelor Canon digitale SLR. Sistemul ETTL îi permite să controleze dozarea automată a luminii și focalizarea pe subiect. Flash-urile sunt folosite atât de amatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
anumite situații, când subiectul fotografiat are contraste mari între lumină și umbră, va fi mai dificil să se satisfacă și condițiile menționate anterior. Va trebui să alegem pelicule cu o plajă mare de griuri și să developăm compensat negativul. În funcție de sensibilitatea la lumină, măsurată în grade ISO (ASA) sau DIN, o peliculă fotografică are nevoie de o anumită cantitate de lumină pentru a fi corect expusă, care se calculează după formula: E = I × t E - cantitatea de lumină I - intensitatea luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
intensitatea luminoasă reglată prin diafragmă T - timpul de expunere reglat prin obturator În concluzie, parametrii care trebuie reglați pe aparatul fotografic pentru o expunere corectă sunt timpul de expunere și deschiderea diafragmei. Valorile selectate pentru acestea vor fi condiționate de sensibilitatea filmului la lumină. În funcție de condițiile de iluminare a subiectului, fie ele naturale sau artificiale, expunerea corectă (valorile adecvate ale timpului de expunere și ale diafragmei, corespunzătoare sensibilității peliculei) poate fi aleasă din tabelele de expunere, care țin seama de anotimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de expunere și deschiderea diafragmei. Valorile selectate pentru acestea vor fi condiționate de sensibilitatea filmului la lumină. În funcție de condițiile de iluminare a subiectului, fie ele naturale sau artificiale, expunerea corectă (valorile adecvate ale timpului de expunere și ale diafragmei, corespunzătoare sensibilității peliculei) poate fi aleasă din tabelele de expunere, care țin seama de anotimp, starea cerului și ora din zi, sau prin utilizarea exponometrului (light-meter) (figura 3.1). Acesta din urmă dă rezultate mult mai precise și este folosit în majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
rezultate mult mai precise și este folosit în majoritatea situațiilor în care fotografia e realizată manual. Fig. 3.1. Exponometrele Gossen Miranda Cadius și Sekonic L-556R Exponometrul Gossen (model din anii ’70) funcționează astfel: - pe discul de coresponențe se selectează sensibilitatea filmului; - cu senzorul orientat spre subiect, se măsoară lumina reflectată sau cea emisă de sursă; - se stabilește corespondența dintre poziția acului indicator de pe scala gradată și perechea timp de expunere - diafragmă, pentru o expunere corectă. La exponometrul Sekonic L-556R, principiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
diafragmă în modul Av - aperture value - sau timp de expunere Tv - time value -, urmând ca cealaltă setare a perechii să se facă automat) și automate (ambele valori sunt alese automat de aparat, modul de lucru P - program). Odată ce am setat sensibilitatea filmului pe exponometru, îl vom orienta către subiectul care urmează a fi fotografiat, pentru a măsura lumina, iar sistemul de afișaj va arăta perechile timp de expunere - diafragmă ce trebuie selectate pe aparat pentru a obține o expunere corectă. Așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
dublăm timpul de expunere, trebuie să înjumătățim imediat diafragma. Măsurarea luminii cu exponometrul este o operație pretențioasă, care ține de experiența fotografului, de tipul exponometrului și de modul de iluminare a subiectului. Etapele procesului de măsurare a luminii sunt: - setarea sensibilității filmului pe exponometru sau în aparatul foto (dacă are exponometru încorporat); - măsurarea luminii prin orientarea senzorului exponometrului către subiect sau către sursa de lumină; - citirea perechilor timp de expunere - diafragmă și alegerea perechii convenabile tipului de fotografie dorit; - setarea diafragmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
exponometrului către subiect sau către sursa de lumină; - citirea perechilor timp de expunere - diafragmă și alegerea perechii convenabile tipului de fotografie dorit; - setarea diafragmei și a timpului de expunere pe aparat. Alegerea perechii timp de expunere - diafragmă După ce am setat sensibilitatea și am măsurat lumina, sistemul exponometrului ne va afișa perechi timpi de expunere - diafragme care vor da aceeași expunere corectă pe film. Spre exemplu, am putea avea următoarele perechi: 2 (diafragma)/250 (timpul de expunere 1/250 s); 2,8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de echipamentul fotografic folosit, captarea imaginii și prelucrarea peliculei sunt esențiale pentru calitatea imaginii. Din această cauză, cunoașterea proprietăților materialelor fotosensibile, filme și hârtii fotografice, este extrem de importantă pentru obținerea unor imagini fotografice de calitate. Materialele fotosensibile se bazează pe sensibilitatea la lumină a halogenurilor de argint. Dintre acestea, cel mai des folosite în fotografie sunt bromura, clorura și iodura de argint. Sub acțiunea luminii, în cristalele de halogenură de argint se produc modificări la nivel atomic, obținându-se astfel imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
color conțin trei straturi cu emulsii fotografice, sensibile la radiațiile culorilor albastru, verde și roșu. Aceste straturi vor reacționa diferit pentru complementarele lor, imaginea negativă obținută conținând complementarele culorilor din imaginea dată de obiectiv. Caracteristicile principale ale peliculelor fotosensibile sunt: sensibilitatea la lumină, scara tonală, contrastul, granulația (figura 4.1) și, în cazul filmelor color, capacitatea de redare a culorilor. Fig. 4.1. Detaliu dintr-o fotografie, cu evidențierea granulației peliculei Sensibilitatea filmelor fotografice reprezintă capacitatea lor de a fi impresionate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
dată de obiectiv. Caracteristicile principale ale peliculelor fotosensibile sunt: sensibilitatea la lumină, scara tonală, contrastul, granulația (figura 4.1) și, în cazul filmelor color, capacitatea de redare a culorilor. Fig. 4.1. Detaliu dintr-o fotografie, cu evidențierea granulației peliculei Sensibilitatea filmelor fotografice reprezintă capacitatea lor de a fi impresionate de o cantitate de lumină cât mai mică. Cu cât un film este mai sensibil, cu atât el are nevoie de mai puțină lumină pentru a fi corect expus. Sensibilitatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
peliculei Sensibilitatea filmelor fotografice reprezintă capacitatea lor de a fi impresionate de o cantitate de lumină cât mai mică. Cu cât un film este mai sensibil, cu atât el are nevoie de mai puțină lumină pentru a fi corect expus. Sensibilitatea unei pelicule este influențată de compoziția cristalelor de halogenură de argint, dimensiunea granulelor și agenții de sensibilizare. Cu cât granulele vor fi mai mari, cu atât filmul va fi mai sensibil. Sensibilitatea se măsoară în două sisteme universal acceptate: sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
mai puțină lumină pentru a fi corect expus. Sensibilitatea unei pelicule este influențată de compoziția cristalelor de halogenură de argint, dimensiunea granulelor și agenții de sensibilizare. Cu cât granulele vor fi mai mari, cu atât filmul va fi mai sensibil. Sensibilitatea se măsoară în două sisteme universal acceptate: sistemul aritmetic ISO (International Standard Organization), care este echivalent cu ASA (American Standard Association), și sistemul logaritmic german DIN (Deutsche Industrie Normen). Iată un tabel de corespondențe între cele două scări de măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în două sisteme universal acceptate: sistemul aritmetic ISO (International Standard Organization), care este echivalent cu ASA (American Standard Association), și sistemul logaritmic german DIN (Deutsche Industrie Normen). Iată un tabel de corespondențe între cele două scări de măsură: Filmele de sensibilitate mică (12-50 ASA) au un contrast ridicat, redau detalii foarte fine datorită unei granulații foarte mici, scara tonală este mai redusă și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Imaginile au un caracter grafic, cu contraste mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
ASA) au un contrast ridicat, redau detalii foarte fine datorită unei granulații foarte mici, scara tonală este mai redusă și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Imaginile au un caracter grafic, cu contraste mari. Filmele de sensibilitate medie (100-200 ASA) au parametri acceptabili în ceea ce privește contrastul, granulația și scara tonală, iar cele de sensibilități mari (400-3.200 ASA) au o granulație mai mare (chiar dacă în ultimele două decenii s-au produs emulsii cu cristale T-grain, care sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
este mai redusă și au nevoie de mai multă lumină pentru o expunere corectă. Imaginile au un caracter grafic, cu contraste mari. Filmele de sensibilitate medie (100-200 ASA) au parametri acceptabili în ceea ce privește contrastul, granulația și scara tonală, iar cele de sensibilități mari (400-3.200 ASA) au o granulație mai mare (chiar dacă în ultimele două decenii s-au produs emulsii cu cristale T-grain, care sunt și foarte sensibile la lumină) și scară tonală largă (contraste mai reduse). Imaginile realizate cu filme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
mari (400-3.200 ASA) au o granulație mai mare (chiar dacă în ultimele două decenii s-au produs emulsii cu cristale T-grain, care sunt și foarte sensibile la lumină) și scară tonală largă (contraste mai reduse). Imaginile realizate cu filme de sensibilitate mare, prin numărul mare de griuri sau tente colorate, au un aspect pictural. Detalii privind expunerea peliculelor foto Peliculele fotografice alb-negru actuale sunt pancromatice (sensibile la întreg spectrul cromatic vizibil), iar cele color sunt etalonate pentru două tipuri de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
culoare T = 5.500 K) și tungsten light (lumină halogen cu temperatura de culoare T = 3.400 K). Peliculele fotografice actuale au câștigat mult în latitudinea de expunere, suportând suprași subexpuneri considerabile în raport cu cele de acum câteva decenii. Filmele de sensibilitate mică au o latitudine de expunere mai redusă față de cele de sensibilitate mare. În cazul în care fotografiem cu timpi de expunere foarte mici (sub 1/1.000 secunde) sau mari (peste o secundă), trebuie să mărim progresiv expunerea, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]