KorAP: Find »[drukola/base=sertar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...137 >

3,422 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

avea grijă ca tratamentul psihiatric al ucigașului să continue și să nu i se dea voie să părăsească orașul. Statul nu oferea tratament psihiatric pentru familia victimei. În loc să se așeze la masa de lucru, Brunetti vârî mâna În unul dintre sertarele laterale și scoase un aparat electric de ras. Cât se bărbieri, stătu În picioare la fereastră și se uită În gol la fațada bisericii San Lorenzo, Încă acoperită, așa cum era de cinci ani, de schelele În spatele cărora se spunea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
și-un „da, domnule“ murmurat, Bonsuan plecă. Brunetti Își dădu brusc seama cât Îi era de foame. Tot ce mâncase de dimineață erau cele trei sandvișuri, ei bine, mai puțin de-atât, dat fiind că Orso Îi mâncase unul. Deschise sertarul de jos, sperând să găsească acolo ceva, o cutie de buranei, fursecurile sub formă de S care-i plăceau la nebunie și pentru care trebuia de obicei să se lupte cu copiii, un baton de ciocolată vechi, orice, dar era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mâncare sau să le spună că unul dintre aplicanții lor pentru permis de muncă sau de reședință fusese arestat și putea fi șters din listele și dosarele lor. — Nu ți se dă mâncare acasă? Întrebă Anita, În timp ce deschidea unul dintre sertarele mesei ei de lucru. Din el scoase o pungă de hârtie maro. Deschizând-o, scoase una, apoi două, apoi trei pere coapte și le așeză În partea din față a mesei, la Îndemână. Cu trei ani În urmă, pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
lui Brunetti să intuiască posibilitatea dificultăților de comunicare. — Engleza mea e bunicică. Atunci, n-ar trebui să aveți probleme să vorbiți cu ei. — Când ar fi posibil să vin acolo? — În dimineața asta? În după-amiaza asta? Oricând doriți, commissario. Din sertarul său de jos, Brunetti scoase un mers al trenurilor și-l frunzări, căutând legătura Veneția-Milano. Pleca un tren Într-o oră. — Pot lua trenul de nouă douăzeci și cinci. — Bun. Voi trimite o mașină să vă aștepte. — Mulțumesc, maggiore. — Cu plăcere, commissario

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
reviste vechi și-o servietă din piele maro. Scoase servieta și-o șterse de praf cu mâna. Ducând-o Înapoi la masa de lucru, puse ziarele În ea, apoi adăugă câteva dosare pe care mai trebuia să le citească. Din sertarul din față scoase un exemplar vechi de două săptămâni al revistei Panorama și-l aruncă Înăuntru. Drumul Îi era cunoscut, de-a lungul traseului spre Milano, printr-un mozaic de lanuri de porumb arse și dureros Înnegrite de seceta verii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
cutii pentru corespondențe; cutia celor primite era goală, a celor de expediat era plină. — Vă rog să luați loc, zise Butterworth și așteptă ca Brunetti să se așeze Înainte să-și reia și el locul. Americanul scoase un dosar din sertarul din față, acesta doar puțin mai gros decât cel pe care-l avusese Ambrogiani. — Ați venit În legătură cu sergentul Foster, nu-i așa? — Da. — Ce ați dori să aflați? — Aș dori să aflu cine l-a omorât, zise Brunetti impasibil. Butterworth

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
câteva mere, o sticlă destupată de vin alb și niște brânză Învechită Într-un ambalaj de plastic. Cuptorul conținea doar trei tigăi goale; mașina de spălat era goală. Stătu cu spatele la suprafața de lucru și se uită Încet de jur Împrejurul Încăperii. Din sertarul de sus de sub polița de lucru scoase un cuțit, apoi trase unul dintre scaunele de lemn de la masă și-l așeză sub boiler. Se urcă pe scaun și folosi cuțitul să slăbească șuruburile care țineau prins panoul din față al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
nou mâna cu batista, puse câte o pungă de cocaină În fiecare dintre cele două pungi de plastic mai mari și le vârî În buzunarele interioare ale sacoului său. Șterse cuțitul de mâneca sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista să șteargă de orice amprente de pe suprafața boilerului. Părăsi apartamentul, Încuind ușa În urma sa. Afară, se apropie de soldații americani din jeep, zâmbindu-le reconfortant. — Mulțumesc, zise el și Înmână cheia Înapoi celui care i-o dăduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mai târziu, Paola intră În dormitor, cu părul auriu desfăcut, cu prosopul acum Înfășurat pe lângă corp și se duse la comoda unde-și ținea lenjeria intimă și sveterele. Neglijentă, nepăsătoare, aruncă prosopul pe pat și se aplecă să deschidă un sertar. Strecurându-și o cravată nouă sub guler și Începând s-o Înnoade, Brunetti o studie În vreme ce pășea Într-o pereche de chiloți negri, apoi Își puse un sutien și-l Încheie la spate. Pentru a-și distrage atenția, se gândi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
A fost omorât pentru bani, iar dovadă lucrului ăsta este faptul că nu s-a găsit asupra lui portmoneul. Nu se găsise asupra lui nici unul dintre pantofi. Însemna asta că a fost omorât pentru un Reebok mărimea 45? Patta deschise sertarul de sus și scoase câteva foi de hârtie. — Cred că ai irosit destul timp cu plimbări la Vicenza, Brunetti. Nu-mi place să știu că-i deranjezi pe americani cu asta. Crima s-a petrecut aici și ucigașul va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914

părinților mei, unde - am petrecut o vară frumoasă, plină de povești și de cântece bătrânești. Dar am însărcinat pe-o babă ce îngrijea de camera mea ca să primească orce scrisoare mi-ar veni în lipsă și s-o arunce în sertarul mesei. Cum veni toamna, zburai și eu din câmpiile cele friguroase, brumatece și întinse * în camera din București, din etagiul al treilea, caldă și mică. Sunt un fantast. Capul aplecat asupra mesei, îmi făceam planuri de aur, cugetam asupra acelor

Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
de lacrimi și insomnie întrevedeau într-o sălbatecă fantasmagorie capul vânăt al acelui amic nefericit, cu creierii roșii de gândire, cu fălcile înfundate de venin și de mizantropie, cu ochii înfundați și turburi ca ochii unui nebun. Desigur murise. Deschid sertarul mesei și iau puținele portrete ce le aveam împrăștiate prin hârtii. Portretul lui era lipit de a lui Tasso. Epistola stătuse de mult în cronică. Era veche. Trecu încă o lună și primii un pachet dintr-un mic oraș al

Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
la căp [ătîi *] pentru Hagar - ș-acum nu vrei să-mi dai prețul întreg? Bătrânul se uita ciudat. Lampa era pe stinse. - Lumina se stinge, zise Ruben, pîn-a nu se stinge lumina, numără-mi banii... Levy scoase un cuțit din sertar și juca cu ascuțișul lui în lumina lampei. Lumina pâlpâia mai tare. - Ți-o jur pe D-zeul Sionului, noaptea aceasta nu va trece fără să am banii toți. Ești surd, bătrânule, n-auzi? - Lumina încă arde, zise Levy. - Am

Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
dacă le ștergi acestea... și un somn adânc le șterge pentru câteva oare... ce simțemînt ni rămâne pentru acest interval al ștergerei? Nimic. Și cu toate acestea sosesc momente în viață în cari aceste trei elemente ale minții noastre, aceste sertare în cari băgăm o lume dispar pentr-o clipă... e drept, ca o fulgerare numai, dispar sau în parte sau în tot și stai ca înaintea unei minuni și te-ntrebi... așa ca omul care crezuse că tot ce vede

Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
posibil, ci zicem: După cât ne ajunge capul, așa e... dar dracul știe dacă n-ar putea fi și de o mie de ori altfel... - Ce ciudată idee despre viață! - Închipuiește-ți un manuscript vechi, cu filele unse, într-un colț de sertar... o comedie, de exemplu. Directorul de teatru, în încurcatură, dă de el, citește... citește... pocnește din degete... Da știi că asta-i bună! Și iată că te pomenești deodată pe scenă c-o icoană vie a vieții... publicul râde, actorii

Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
le ștergi acestea, și un somn adânc le șterge pentru câteva ore, ce simțemînt îi rămâne despre acest interval al ștergerei? Nimic. Și cu toate aceste ne vin momente în viață în care aceste trei elemente ale minții noastre, aceste sertare în care băgăm o lume, dispar pentru un moment - e drept - ca o fulgerare numai - dispar sau în parte sau în tot și stai ca înaintea unei minuni și te-ntrebi, așa ca omul care-a crezut că tot ce

Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
numai așa este posibil. Ci zicem: după cât ni ajunge capul, așa-i... dar dracu știe dacă n-o putea fi și de o mie de ori altfel. Dar închipuiască-și cineva un manuscript vechi cu foile unse, într-un colț de sertar... o comedie de esemplu. Directorul teatrului, în încurcătură, dă de el, cetește, cetește... pocnește din degete: Da știi că asta-i bună! Și iată că te pomenești deodată pe scenă c-un tablou viu de viață, publicul râde, actorii se

Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
Tla? 2268 - Nu... Dar înainte de - a-mi povesti de regele Tla aș dori să-mi spui ce-nțelegi sub Archaeus, al cărui nume l-ai rostit de - atâtea ori în astă sară? - Dragul meu... Ți-am vorbit de manuscriptul din sertar. Îmi vei concede cumcă toată comedia n-ar fi avut loc, cu planul ei, cu patimele ei, cu esteriorul de regi, popi, cavaleri, dame de curte, hetere etc., dacă nu era acel neînsemnat manuscript vechi de o sută de ani

Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673

simplu gândacul. Mi-am dat seama că, deși mâncasem cu o oră și ceva în urmă, mă atacase și pe mine o senzație asemănătoare. "Ba da. Unde mergem să mâncăm ceva?" Uite colea!" a zis Dorinel, făcându-mi semn spre sertar. Mi-am amintit de covrigul luam doi, pe unul îl mâncam la prima oră, celălalt... pe care mai mult ca sigur îl uitasem vineri acolo. Băieții valorificau tot. Un exemplu demn de urmat dat ecologiștilor ce se zbuciumă pentru curățenia

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
o găletușă de cărbuni pentru fiecare, să ajungă la toate generațiile, chit că alea vor folosi fuziunea nucleară sau mai știu eu ce altă minune. Cum am mai spus, de la Pleșu citire: a se slăbi! În sfârșit! Am pătruns în sertar. Aici se desfășura un adevărat festin la care participau vreo douăzeci și ceva de fârtați. "Salut, bă, gândacilor!", face Dorinel. Ăilalți îi răspund monosilabic, ca să zic așa. Amicul meu adaugă, nu fără o oarecare emfază: "Am venit cu Șefu', bă

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
le spusesem Tom și, normal, Cătălin. Însă, mă rog, și ăștia își făceau treaba cu devotamentul ăla al lor gândăcesc. Nucleul despre care vorbeam l-am format ad hoc, chiar în timpul festinului asigurat de covrigul uitat de mine vineri în sertar. Modestia cum ar spune simpatizanții mei sau faptul că sunt zăpăcit și uituc, ținând minte toate prostiile, numai ce e important nu cum ar zice detractorii mei, au făcut ca să nu consemnez acest discurs... ăăă..., ei, nu chiar epocal, dar

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
și Costeluș nu puteau să lipsească și, fără multe explicații, am pornit în acțiune. Puțin înainte de ora cinci după-amiază, am pătruns în apartamentul tatălui meu. Eram înarmați cu mină de creion, diametrul cinci milimetri, pe care o găsisem tot în sertarul meu. O rupsesem în trei bucăți și o cărasem de la universitate până aici, făcând un drum cu niscaiva peripeții asupra cărora totuși nu o să mă opresc. L-am găsit pe părintele meu ațipit în fotoliu, cu ziarul căzut în poală

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
ministru românesc, "cât mai grabnic cele mai urgente măsuri și să le aplic rapid, într-o viteză cât mai sporită". Am acționat deci în consecință. Într-un sfert de ceas, nucleul ăla dur de care vorbeam s-a prezentat în sertarul biroului, împreună cu câte doi, trei reprezentanți zonali mai răsăriți sau mai corect spus, față de care cei din consiliul meu de bază aveau anumite afinități elective. În cuvinte simple le-am explicat că ni se pregătește ceva cumplit. Cei din zona

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
să vorbească, care e șef, e deștept, nu ca noi, și știe el mai bine ce și cum!". S-au oprit din jelanii și și-au îndreptat cu toții ochii și antenele către mine. O liniște adâncă se lăsase peste tot sertarul ce devenise sala noastră de întruniri. Nu am să intru acum în detaliile discursului care unora li se vor părea poate prea patetice. Cert e că am pornit prin a-i îmbărbăta și a căuta să le ridic moralul. Le-

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
mai prejos, dovedindu-și devotamentul și sârguința: Șefu', da' eu n-aș putea să vă fiu cu nimic de folos?". "Ba da. Ia vreo câteva sute de camarazi și adu ghemul ăla de sfoară pe care-l am eu în sertar. Mă rog. Care se află în sertarul unde ne-am întrunit noi prima oară. Știi despre ce vorbesc, da?" "Cum să nu știu, Șefu'. Gata, am plecat să vi-l aduc." Dorinel mă privește întrebător. Adică pentru el n-am

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]