5,267 matches
-
actuală până la ultimele desfășurări, constați că nu e fără temei explicația psihosociologiei clinice privind „dorința de supunere” și „frica de libertate”, detectate de Erik Fromm Încă din 1942. Această basculare Între două atitudini aparent ireconciliabile pare să fie „enigma” celebrei „servituți voluntare”, sintagmă care frământă filosofii și, mai nou, politologii Încă de când a fost lansată de Étienne de La Boătie - om politic, scriitor, poet - În 1574.. Discursul despre servitutea voluntară, citit azi, poate fi considerat un manifest chemând la luptă pentru libertate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
1942. Această basculare Între două atitudini aparent ireconciliabile pare să fie „enigma” celebrei „servituți voluntare”, sintagmă care frământă filosofii și, mai nou, politologii Încă de când a fost lansată de Étienne de La Boătie - om politic, scriitor, poet - În 1574.. Discursul despre servitutea voluntară, citit azi, poate fi considerat un manifest chemând la luptă pentru libertate sau un pamflet, amendând atitudinea celor „lași și leneși care nu știu să Îndure răul, nici să câștige binele” (acest citat și următoarele sunt redate după traducerea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
oarbe la propriul bine!”, iată cuvinte deloc măgulitoare despre cei ce acceptă să se supună și nu caută libertatea. Desigur, scrierea sa e Îndreptată Împotriva tiranilor, dar e și o caracterizare vitriolantă a celor care nu găsesc deloc amar „veninul servituții”. El descrie un Întreg lanț al supunerii. Veriga malefică sunt „curtezanii”, formând o grupare legată prin interese și complicități, o adevărată „bandă”; ei se supun și apoi supun, la rândul lor, pe cei mulți, aservindu-i, făcându-i dependenți de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
astfel”, care se supun de bună voie, devin „lași și efeminați”, ba chiar Își „pierd vivacitatea (...) au inimile degradate și incapabile de ceva măreț”. Odată Îngenuncheate, chiar popoare Întregi cad brusc În „uitarea libertății” și se obișnuiesc cu ascultarea, cu servitutea. La Început, oamenii au fost supuși prin constrângere, Învinși prin forță, dar „cei ce vin după ei se supun fără regret și fac bucuroși ceea ce au făcut cei dinainte prin constrângere”. Vor fi fiind câțiva care au minți clare și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
fiind câțiva care au minți clare și spirite clarvăzătoare, care privesc În jur, În trecut și În viitor, care și-au „antrenat judecata proprie” prin studiu și cunoaștere. Dar vocea lor nu se aude din cauza celor „hrăniți și crescuți În servitute”, a „masei abrutizate” sau a celor care „vor să servească pentru a avea bunuri”. În interpretările de astăzi, discuția se deplasează Îndeosebi spre analiza celor ce se supun, spre analiza comportamentului asertiv, ca iluzie a autonomiei. Pentru a-și conserva
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
În schimbul unor beneficii de moment. Sau adesea din comoditate. Apar astfel comuniuni fuzionale În jurul unor idei livrate comunității de tot fel de responsabili, intermediari, propagandiști, vânzători de idealuri, antrenori, specialiști În crearea unui „spirit de Noi” care asigură liniștea, consensul. Servitutea corupe, facilitează instalarea ideii dominatoare, a programului ideologic (programelor ideologice). Efectul e devastator: se naște individul-masă, se instaurează dificultatea comunității de a gândi la destinul său și de a iniția proiecte, operațiune pe care o cedează unui grup dominant. Astfel
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mult pe oameni. Și când zeii înșiși, începând cu Jupiter, treceau de la o aventură la alta, înmulțind cuceririle amoroase. Stingo este convins că a aflat în Leslie, ca prin minune, o "femeie căreia nu-i pasă de oribilele convenții și servituți ce afectează cultura noastră ipocrită". A descoperit în sfârșit o zeiță a iubirii pură și sculpturală. În orice caz, în privirea ei, atunci când se cufundă în cea a tânărului, scânteiază o "destrăbălare neînfrânată de târfă păgână". "Aprig de fierbinte, combinând
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în care Teroarea Roșie și suspiciunea generalizată cuprinseseră America, chiar nu era deloc înțelept să te declari ateu. Dacă Stingo și-ar fi ales perioada aceea pentru a denunța "neghiobiile creștine" îndrugate de fetele care flirtau și "oribilele convenții și servituți" îndărătul cărora se adăposteau acestea, ar fi fost fără nicio îndoială privit ca un "cripto-comunist". După alegerea generalului Eisenhower, în 1953 care coincide cu sfârșitul războiului din Coreea și cu moartea lui Stalin, survenită în același an societatea americană își
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Dansatorii de break, unduindu-se și răsucindu-se, reprezintă pentru el o tentativă de a-și fora gropi în pămînt, "afișînd poza ironică, indolentă a morților"; joggingul atît de îndrăgit de californieni este "ca atîtea alte lucruri... o formă de servitute voluntară"; "ochii zîmbitori" ai vedetelor de la Irvine trădează de fapt o "bestie feroce, crudă, urmărindu-ne într-un fel terifiant"; televizoarele lăsate să funcționeze în camerele goale ale hotelului din Porteville arată televiziunea în adevărata sa lumină: "o fereastră spre
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Așa și zilele de lucru de care vorbim. Deseori se interpun idolii baconieni, un fel de viruși ai spiritului. Între ei, minciuna cu care ne încoronăm de voie sau fără voie: utilitatea noastră în relație cu cei din jur. Prozaisme. Servituți? Depindem poate și de-o victoriolă, de un extaz inutil. Ținutul meu: improbabilul. Nu zicea rău Cioran că universul e o geometrie epileptică, iar viața nu-i decît zarvă peste o întindere lipsită de coordonate. În acest caz, poate fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În libertatea socială după o dictatură „aparte”, cea ceaușistă care, În formă, păstra sloganurile și resentimentele bolșevice și ne-a izolat Încă o dată de Europa, În timp ce țările vecine cu noi, de la Nord, mai ales, „comuniste” și ele, dând aparența unei servituți pro-moscovite, Începuseră deja din deceniul opt legături economice și culturale cu Vestul, căderea zidului de la Berlin găsindu-i oarecum pregătiți, măcar În mentalitate, nemaivorbind de rădăcinile lor mai vechi cu civilizația occidentală, prin structurarea lor istorică În imperiul Austriac, Cehoslovacia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
exercițiul fără rival al puterii, comunismul a excelat În Îmbinarea discursului democratic cu practica totalitară. Proiectul afișat era crearea unei lumi noi, În care să nu mai existe inegalități, asuprire și nedreptate, și a unui om nou, eliberat de toate servituțile: un om liber Într-o lume liberă. Dar, pentru a zdrobi lumea veche și a pune bazele lumii noi, era necesară o fază (preferabil cât mai scurtă) de violență revoluționară. Este ceea ce s-a numit dictatura proletariatului, corespunzătoare, În terminologia
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cronicar care să-și afirme astfel, în continuitate și într-o anume rigoare, opțiunile literare. Spre deosebire de Contemporanul, care-l avea pe junele Manolescu ce profita inteligent de spatele politic al șefului revistei, G. Ivașcu - Ivașcu, care, după câțiva ani de servitute la „măreața literatură sovietică” și după ce l-a „convins” pe Călinescu și pe alții să „colaboreze”, alături de un critic dogmatic ca Eugen Luca et j’en passe, l-a selectat și sprijinit pe Manolescu, june asistent universitar pe vremea aceea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vanitoase. Deoarece, credem noi împreună cu alții, gloria - ca o formă înaltă a succesului! - trebuie să fie o răsplată a orgoliului, și nu a vanității, orgoliu văzut întotdeauna ca un „cărăuș al unor mari poveri”, ca o formă de neocolit a servituții. Iar când Immanuel Kant, acest înnoitor al filozofiei, acest „antidogmatic” prin revoluționarul său „criticism”, vorbește de Datorie - die Pflicht - ca o sarcină majoră, ineluctabilă a omului moral, are în vedere, într-un fel, acest orgoliu de care vorbim și care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu importă cine! Am învățat mult de la ei, e drept, mai ales de la vechile culturi occidentale, dar eu sunt încă o dată profund convins că am ajuns la reala, deplina maturitate națională și e cazul să ne asumăm orgoliul, dar și servituțile unei culturi, unei creații majore! Mai trebuie să spun că în anii care au urmat demisiei mele și excluderii din establishment-ul literar românesc, în anii reculziunii, ai exilului intern - ’72-’77 -, apoi în anii interesanți și nu lipsiți de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
orașul München, după ce obținusem cetățenia germană, cetățenie care nu mi-a dat nici un fel de privilegii în România comunistă, cu atât mai puțin la obținerea vizelor de călătorie, întrucât, având dublă cetățenie, cea românească, cu „drepturile” și mai ales cu servituțile ei, prevala! Mai eram „doar” membru al U. Scriitorilor, lucru care mă satisfăcea deplin, dar nu mai aveam locuință, ca sursă de venit - doar improbabilele și insuficientele împrumuturi de la Fondul literar, și nu am fost acceptat la Conferința scriitorilor din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
servim vocația cu abnegație și credință, este și acesta: de a mărturisi în sensul creării istoriei timpului pe care l-am trăit, deoarece masa mare de indivizi care ne înconjoară nu „dispun” de acest „instrument” care face gloria, dar și servitutea noastră: scrisul, litera, cuvântul scris ce, cum o spuneam, „fixează”, unește și legitimează o națiune. „Complice” cu propria-ți națiune aflată o jumătate de secol în barbarie civică înseamnă „a nu minți”! A nu minți în operă, când vă aflați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
speră la stabilirea unei ordini teritoriale total diferite de cea care există în timpul sau. În orașele supuse în care fortărețele fuseseră încartiruite, ele s-au dovedit costisitoare și, cel mai rău, i-au enervat pe supuși, amintindu-le zilnic de servitute 62. În locul garnizoanelor ostile, Machiavelli ar fi acordat autonomie substanțială supușilor orașelor Toscanei. Asemenea orașe, mult mai probabil, s-ar apară dacă ar fi atacate. Și, ca partenere mai curând decât că supuse, ele ar intra mai probabil în acțiuni
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în realitate să fi existat această frontieră. Așa cum ne amintesc continuu operele istoricilor antici, lumea politică din acea vreme a fost diferită radical de a noastră. Religii civice violente, sclavia pe scară largă, fundamentală pentru economia acelor timpuri, excluderea străinilor, servitutea domestică a femeilor și subordonarea averii private față de res publică, instituții pe care republică modernă le consideră inamice sau pe care le poate tolera cu dificultate, au fost necesare pentru a asigura perpetuarea primatului politicii în regimurile republicane clasice 49
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
universitate a țării, cel care mi-a Înscris numele pe lista potențialilor colaboratori radio. Departe de mine gândul de a-mi Însuși titlul unei rubrici radio, acesta aparținând În fond redactorului; doar l’am perpetuat În scris. Aspirația spre precizie, servitute a meseriei pe care n’o pot ocoli, face ca, finalul fiecărui material - numit de mine capitol, În buna tradiție a clasicului volumen - să notifice emisiunea și momentul difuzării; această mențiune nu e o infatuare ci, pe lângă crearea unui mediu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
orice ființă face aceasta, pentru simplul motiv că evoluția, presupunând adaptarea la un mediu aflat el Însuși În evoluție, necesită tatonarea, cercetarea mediului. Dar pentru unii oameni, aparent favorizați, cercetarea e În același timp o meserie. Aparența e datorată multelor servituți, pe care puțini le acceptă, și pe care cercetarea le impune. Una, poate cea mai importantă, e rigurozitatea, singurul mod În care cel ce pășește În permanență În necunoscut Își asigură o oarecare siguranță sau pasul următor. Numai că aceasta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mult, În speranța că acei ce vor urma vor putea mai mult. E, oricum, o activitate mai apropiată esenței omului și, dacă vreți, a menirii, a finalității pentru care natura l’a creat: dezvoltarea spirituală, decât goana după satisfacerea necesităților/servituților sale biologice. Și, ca o extindere/similitudine a principiului conservării biodiversității, strict necesară susținerii evoluției, avem nevoie și de conservarea diversității formelor de frumos. “Radiosfera”, 4 septembrie 1995, ora 12,41 46. Și moartea poluează Mărturisesc că nu-mi vine
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aux étoiles!, dar făcând-o Încă de pe atunci nefericită, până [la a] bea foi de leandru și chi brituri plămădite În esență de oțet, rețetă pe care mă mir că nu o mai repetă astăzi, după patruzeci de ani de servitute do mes tică, și, poate, mai cu succes. Iar pe femeile celelalte - care m-au iubit, sărmanele, și mi s-au sacrificat măritându-se, din disperare sau bune conve niențe sociale, cu vreun imbecil sau prost-crescut care le-a dăruit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
agheasmă sfântă, să-mi răcorească buzele arse atunci când păcătosul de mine oi fierbe În cazanul cu smoală al preacurviei. MAI MULT DECÂT ÎN CĂSNICIE, CREDINȚA șI STATORNICIA În amo rurile extraconjugale au stârnit stima și respectul oame nilor. Căci nici o servitute sau necesitate nu obligă aci pe par tenerii celei mai frumoase aventuri din viața noastră decât numai cultul lor comun pentru acel har coborât pe neașteptate În sufletele lor și care se cheamă dragoste. Marile rătăciri sentimentale sunt relevate În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nevoie de prezența sa, având pe buze un minunat îndemn, al omeniei socialiste: «Întâi oamenii!»“ („Exemplare dovezi ale spiritului revoluționar“, Scînteia, 29 ianuarie 1982) „Partidul nostru, secretarul său general ne-au restituit istoria în întreaga ei demnitate, eliberând-o de servituți exterioare și întemeind-o pe adevăratul obiectiv, științific, incontestabil. Iar atunci când izbutește să-și așeze la temelie adevărul, istoria este iubită și respectată nu numai pentru valorile ce le înregistrează și tezaurizează, ci și pentru cea ce propune societății contemporane
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]