KorAP: Find »[drukola/base=sete & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...301 >

7,518 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

mai experimentați beduini nu reușiseră să-l dezlege, cert e că, într-o dimineață, începură să se rotească în cerc pe deasupra corturilor, cu aparenta convingere că înăuntrul lor se instalase femeia cu coasa. Pentru un adevărat tuareg, să moară de sete nu însemna neapărat cea mai mare nenorocire, ci, mai cu seamă, o ofensă de neacceptat. Când un tuareg moare de sete, acceptă faptul că nu și-a însușit învățăturile de generații ale strămoșilor, care timp de veacuri au rezistat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
corturilor, cu aparenta convingere că înăuntrul lor se instalase femeia cu coasa. Pentru un adevărat tuareg, să moară de sete nu însemna neapărat cea mai mare nenorocire, ci, mai cu seamă, o ofensă de neacceptat. Când un tuareg moare de sete, acceptă faptul că nu și-a însușit învățăturile de generații ale strămoșilor, care timp de veacuri au rezistat în cel mai dezolant peisaj de pe pământ; și asta îi vor reproșa toți cei care l-au precedat în neființă atunci când se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în neființă atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă. Războiul era un mod frumos și nobil de-a muri, iar boala - un rău trimis de Cel de Sus și împotriva căreia nimeni nu putea să lupte, dar să permiți ca setea să te răpună echivala cu a recunoaște că niciodată n-ai fost un adevărat fiu al Poporului Vălului, al Poporului Spadei sau al Poporului Lăncii. Se scurse o nouă zi. Și apoi alta. Au venit alți vulturi. Au venit o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Dar ce se întâmplă după aceea îi lăsă perplecși pe cei de față, căci, în loc să bea, tinerii se apucară să se spele pe față și pe mâini, iar apoi începură să-și spele cu grijă parbrizul mașinii. Nu vă e sete? întrebă în sfârșit Aisha, fără să-și poată ascunde nedumerirea. Oh, nu! Deloc, răspunse șoferul, surâzând. Ne-a rămas încă destulă apă în frigider... Apoi își dădu seama de expresia celor din jur și întrebă pe un ton evident preocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
altă formă de sinucidere. — Să nu exagerăm luând drept păcat o simplă distracție. — Nu e vorba de nici o exagerare, insistă ea cu calm. Dacă noi n-am fi construit acest puț, mai mult ca sigur că ați fi murit de sete în mijlocul pustiului. Dacă dumneavoastră n-ați fi construit acest puț, cretinii care au făcut hărțile ar fi dat până la urmă de puțul Sidi-Kaufa și l-ar fi indicat corect - preciză Alain Guitay, care nu părea foarte vorbăreț, dar acum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
apa reprezintă diferența dintre viață și moarte, de aceea nu are preț. Cinci sute de franci pentru zece litri? — Cu adevărat credeți că putem să bem cinci sute de franci? — Dar o mie? — Chiar și cu ăștia nu-ți piere setea. Mă rog! izbucni celălalt. Dar ce anume cereți? Vă ofer o avere pentru un strop de apă. — Eu nu cer nimic, spuse Gacel. Nici o mie, nici zece mii, nici un milion de franci nu servesc la nimic dacă nu avem apă. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
o să se prezinte aici, acești șase oameni vor fi ostaticii familiei mele... Ai înțeles? — Perfect. — Ai vreo nelămurire? — Doar una. Ai de gând să-i omori? Dacă n-am încotro, o voi face. — Pentru un pic de apă? — Ți-e sete? — Foarte tare. — Păi, dacă te-aș lăsa aici și nimeni n-ar veni după tine, mâine ai omorî-o pe maică-ta pentru o picătură de apă... Scoase din teacă hangerul pe care-l purta tot timpul la brâu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu nasul și urechile descoperise, ascuns sub buruieni, în așteptarea vreunei gazele, antilope sau a vreunui struț care poate nici măcar nu aveau să apară. Nu avea importanță cât timp trebuia să stea sub acel soare arzător. Nu contau nici căldura, setea, scorpionii și șerpii. În acele momente, important era să se transforme în stană de piatră, să nu-și miște nici un mușchi, pentru ca ochii și auzul fin al viețuitoarelor acelor întinderi nisipoase să nu-l descopere. Trebuia să lase vânatul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
legi mult mai vechi decât Coranul, și eu le respect. — Nu mi se pare drept. — Dreptatea e diferită în funcție de locuri, de vremuri și chiar de oameni, replică Gacel. Canalia aia n-a ezitat să lase patru ființe să moară de sete în deșert, iar dacă nu e dispus să plătească pentru asta, eu voi lăsa alți patru oameni în deșert, să moară de sete. Și puteți fi siguri că de aceste morți veți răspunde dumneavoastră, nu eu. — Doamne Dumnezeule! se lamentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
chiar de oameni, replică Gacel. Canalia aia n-a ezitat să lase patru ființe să moară de sete în deșert, iar dacă nu e dispus să plătească pentru asta, eu voi lăsa alți patru oameni în deșert, să moară de sete. Și puteți fi siguri că de aceste morți veți răspunde dumneavoastră, nu eu. — Doamne Dumnezeule! se lamentă Yves Clos. Chiar nu știți ce-nseamnă mila. Inmouchar-ul făcu un amplu gest cu mâna, arătând spre tabăra sărăcăcioasă: — Priviți în jurul dumneavoastră, le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
sunt tineri care caută doar un pic de emoție și aventură. — Emoție și aventură? repetă tuaregul cu un gest ușor ironic. De acord! Acum ăștia șase or să vadă ce înseamnă adevăratele emoții și aventuri. Or să vadă ce-nseamnă setea, foamea, frica, oboseala și nesiguranța, dacă vor muri, câți vor muri, cum vor muri și când vor muri. Din nou se așternu o lungă tăcere, căci cei trei negociatori păreau să aibă nevoie de timp ca să digere faptul că negocierile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
inuman și nedrept să-i ținem cu mâinile legate tot timpul - spuse cea dintâi pe un ton de reproș. Sunt într-o stare jalnică. — Și ce altceva am putea face? întrebă fiul ei. — Nu știu, dar le e foame și sete și sunt distruși, pentru că sunt oameni de la oraș, neobișnuiți să meargă prin deșert, nici măcar noaptea, când e mai rece... — Cei mai mulți sunt tineri și rezistenți, spuse Gacel. Dacă-i dezlegăm, vor încerca să ne atace și, în cazul ăsta, ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ca Allah să te pedepsească lăsându-te pe veci în iad... Imohagul făcu o scurtă pauză, clătină de câteva ori din cap gânditor și adăugă: Poate că, dacă în loc să muriți ați sta aici un an, să suferiți de foame, de sete, de căldură și de oboseală, exact la limita între viață și moarte, ați învăța ce este adevărata suferință și ați fi în măsură să le-o spuneți și acestor imbecili care aleargă pe aici. Eu am învățat deja lecția. — Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
lăsă să se odihnească, în timp ce umplu ochi jgheabul pentru adăpat animalele. Lăsă o parte din animale să bea, convins că stomacurile lor erau în stare să digere uleiul fără să se îmbolnăvească, și oricum nu mai conta dacă mureau de sete sau otrăvite, iar apoi făcu o baie reconfortantă, prima dată după mult timp. Când în cele din urmă hotărî să-l trezească pe băiat, îi arătă puțul cu un gest al capului. — Poți să te răcorești - spuse. O să-ți facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dracu’ vrei să scrii, dacă nimeni n-o să-ți publice articolul... Cineva tot o să mi-l publice, poți fi sigur de asta. — În cazul ăsta, hotărăște-te - rămâi aici sau te las mai departe, cu riscul de-a muri de sete în mijlocul deșertului? — Am să risc. Nené Dupré scutură de câteva ori din cap cu un gest de profund pesimism. — Adevărul e că ești mult mai tâmpit decât pari... - murmură. Nu ți-a trecut prin cap că m-aș fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
gustul metalic al înfrângerii, deoarece începură să aibă senzația dezagreabilă că nu se luptau nici cu natura, nici cu oamenii, ci cu o forță net superioară, a cărei putere depășea orice armată. Nu era vorba de soare, de căldură, de sete, de nisip, de vânt, nici de capcane sau gloanțe... Era vorba de faptul că, poate, Creatorul suprem hotărâse ca acela să fie un spațiu inviolabil; un ultim refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca urmare, atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu adevărat îngrijorătoare. Avea încredere în oamenii săi, convins că erau, fără îndoială, cei mai buni profesioniști pe care putea conta în acele momente - dar chiar și așa, era conștient că, deși erau deprinși să suporte tot felul de greutăți, setea era un dușman implacabil, împotriva căruia nici cel mai antrenat mercenar nu învățase să lupte. În asemenea loc și cu puțina apă pe care tuaregii le-o lăsaseră, nu mai aveau nici o șansă - nu numai să învingă, ci chiar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
fel... - recunoscu. Cu cât trece mai mult timp, cu atât o să le fie mai greu. Dar sunt „francezi“ și niciodată nu știi ce reacție pot avea. N-am cunoscut niciodată vreunul care să nu-și piardă cumpătul când suferă de sete sau de căldură. — Oamenii de tipul ăsta sunt obișnuiți cu situații mai periculoase și, dacă nu așteaptă ajutoare, îmi închipui că se vor decide să riște totul. — Sincer, crezi că avem vreo șansă de reușită dacă ne înfruntăm cu ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și să așteptăm. Ar avea nevoie de săptămâni întregi ca să cerceteze una câte una toate peșterile din zonă; și nu cred că ar găsi vreodată intrarea în peștera noastră. — În cazul ăsta, am fi noi cei care am muri de sete. Mai devreme sau mai târziu, va veni cineva după ei și, dacă le aduc apă, pot să stea și să aștepte liniștiți să ieșim din vizuina noastră... - Imohagul dădu ușor din cap, arătând că nu este de acord: Singura noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
noștri s-au străduit să ni le transmită, lăsându-ne astfel drept moștenire ceea ce este cu adevărat important când suntem obligați să trăim în deșert: experiența care ne ajută să nu ne lăsăm doborâți de soare, să nu înnebunim de sete și să nu fim îngropați de nisip înainte de vreme. — Îți promit că dacă scăpăm de aici am să ascult cu mai multă atenție proverbele. Atunci, ascultă-l în primul rând pe ăsta: „Dacă stai în cur pe nisip n-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să ne oblige să consumăm apa de care ducem lipsă? — Și din cauza asta nu ne-au omorât, ci doar ne-au rănit? — Desigur. — Nenorociții dracului...! - Armeanul aproape că scrâșnea din dinți încercând să-și stăpânească furia. - Preferă să murim de sete și astfel să termine cu toți o dată decât să ne împuște unul câte unul. — Sunt deștepți! - se văzu nevoit să recunoască sud-africanul, care continua să fie la fel de flegmatic ca de obicei. Atât de împuțiți de deștepți că au reușit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
net superior ca număr și armament. Cu îndrăzneală și mult noroc poate să reușească s-o scoată la capăt în împrejurările cele mai groaznice - dar există un dușman împotriva căruia nici o ființă n-a fost în stare să lupte niciodată: setea. Animalele cele mai rezistente și civilizațiile cele mai importante au dispărut de pe fața pământului în momentul în care n-au mai avut apă. Ori mă înșel foarte tare, ori asta o să ni se întâmple, aici și acum. Dacă ne gândim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
însângerat și adăugă: Operațiunea asta a fost foarte prost plănuită încă de la început, și ăsta-i rezultatul. Mai bine acceptăm o înfrângere decât să regretăm un dezastru. — Mai e cineva de acord...? — Aici începe să fie cald și mi-e sete - observă un glas anonim. Iar mie mi-ar cădea foarte prost să ajung hrană pentru vulturi. Mecanicul studie cu atenție trupa demoralizată, păru să ajungă la concluzia că nici unul dintre acei duri mercenari nu era deloc dispus să facă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cea mai groaznică moarte. - Arătă cu degetul spre adversarul său: Fii sigur că în orice alte împrejurări n-aș fi acceptat niciodată să negociez. V-aș fi tăiat beregata fără milă, dar legile poporului meu sunt foarte stricte în privința asta: setea trebuie folosită ca armă de luptă, dar nu trebuie să ajungem până într-acolo încât să omorâm cu ea. — Mi se pare foarte corect - recunoscu sud-africanul. Nimeni nu merită o astfel de moarte. Sute de tuaregi au murit de sete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
setea trebuie folosită ca armă de luptă, dar nu trebuie să ajungem până într-acolo încât să omorâm cu ea. — Mi se pare foarte corect - recunoscu sud-africanul. Nimeni nu merită o astfel de moarte. Sute de tuaregi au murit de sete din acea îndepărtată zi când am hotărât să ne stabilim în deșert. Am suferit mult din pricina asta, și, de aceea, cea mai mare parte din vechile noastre norme de comportare se bazează pe principiul că nimeni nu trebuie să treacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]