1,825 matches
-
de becuteci, cârtițele-oribil-dansatoare sar și mușcă, însă dau de fundația de nepătruns, împletită din trei fire de papură albă ușoară, de care ai legat multe alte fire de papură albă uscată de vântul cald khamsin, dinții și ghearele arhimedice se sfărâmă în împletirea ta, vecinul de jos nu are nici o vină pentru atacul acesta cumplit, acoperișul grădinii tale se prăbușește în capul tău, dar coiful tău din papură albă ușoară, împletită după calapod, te protejează, covorașul din papură albă ușoară, desăvârșit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trei vulpi argintii te trezesc din somnul tău îndurerat, se rănesc în capetele ascuțite ale cablurilor de tungsten care îți strâng pieptul, cozile lor rămân agățate, boturile lungi ale vulpilor dezlegare argintii cuprind câte o sută de limacși-cu-dinți, dinții vulpilor sfărâmă dinții limacșilor, degetele tale de la picioare cresc la loc, o săgeată galbenă șuieră pe lângă gâtul tău, săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki te eliberează, cele trei vulpi argintii aleargă prin dungile de alb ale înălțimilor, tu smulgi săgeata galbenă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de data asta, ci se sperie de craniile care au fost aduse de valuri odată cu fluxul, mii de cranii alb-gălbui se întind pe coastă, unele peste altele, amestecate cu alge, semn că oștiri numeroase, câtă frunză, câtă iarbă, s-au sfărâmat în lupte pe apele acestor ținuturi, tu te bucuri că nu a trebuit să participi la acest măcel, vâri mâna în desagafără-fund, cauți în partea ei mai de jos, scoți sticluța ta de vin roșu de douro, cadoul prețios de la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a țipat-o, și atunci a fost nevoit să lase și pe alții să și-o țipe. Rezultate altruiste pornesc dintr-un temperament frământat de el, în el. Copiii țipă, sar după o minge care alunecă repede în toate ungherele, sfărâmând frunzele galbene. Culcat într-un colț, privesc și scriu. Contemplu cu hârtia înainte, ca un pictor cu paleta. De ce în jurul meu nu se strânge lume? Care din ei ar fi în stare, din joacă, să mă privească și să facă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
scrii nimic din vreme măcar tu? - Credeam că nu te interesează! M-am retras câțiva metri în noapte. Am mai auzit de câteva ori: - Dar ce e cu tine, Sandule? Te-ai dus? Apoi o fereastră s-a închis. Eram sfărâmat, și totuși mintea lucidă continua reflexiile asupra mea. Nu credea că mă interesează... Vrasăzică, nu-i făcusem impresia - nici ei, care trăise mai mult în preajma noastră - că Irina m-ar fi interesat câtuși de puțin, atât fusesem de discret, atât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt întocmai ca un stăruitor care ține pe loc un potop de apă murdară. Stăvilarul e lung și întortocheat, dar, dacă o părticică din el se sfărâmă, se va prăbuși întreaga construcție. Fiecare dintre voi trebuie să reziste și, legați piept lângă piept, să nu vă clintiți nici chiar de-ați muri. Cât despre Castelul Miki, dacă s-ar spune că cineva și-a părăsit postul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
E mult de când nu l-am mai văzut. — Astăzi, a primit ordin de la tatăl lui să vină până la Tarui pentru a vă ura bun venit. — Cu-cum? se bâlbâi Katsuie. O pietricică de sub un picior al taburetului de campanie se sfărâmă sub greutatea trupului său masiv, parcă exprimându-i uimirea. Hidekatsu, care era ful lui Nobunaga, fusese adoptat de Hideyoshi. — Bun venit? Bun venit cui? întrebă în continuare Katsuie. — Păi, Domniei Voastre, desigur. Hanshichiro își acoperi fața cu evantaiul, râzând. Pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu Dan. Urma să aibă loc o strângere de fonduri la St Simon în weekendul următor și Dave 2 voia ca Dan să conceapă afișele. — Cred că s-a dus de la serviciu direct la o întrunire, spuse Carol distrată. Tocmai sfărâma ultimele trei insecte afrodisiace în cana de Gold Blend a lui Dave 2... Fusese cât se poate de ușor. Pentru început, discuția s-a purtat strict pe marginea sentimentelor. Dave 2 nici nu-și închipuise vreodată că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înțelesese anumite chestii profunde și dureroase legate de el, lucruri care îl rușinaseră dintotdeauna. Bietul Bull! Neștiind ce să facă, îmbrățișa frigiderul sau se așeza cu fundul pe termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în livingul portocaliu și se jelui statuii cerbului, de parcă ar fi fost vreun idol nordic, un zeu al pădurii cu un copac în loc de sculă, capabil să-l facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu niște dinți de cel puțin treizeci de centimetri lungime (fără nici o exagerare), tocmai își înfipsese dantura în brațul meu, rupând din el o bucată îngrijorător de mare și încă se mai zbătea, mârâind nervos, în încercarea de a-mi sfărâma și osul. Vă rog să credeți că nu am înțeles flacăra ce m-a aprins apoi. Nu, nu am înțeles-o. Nu puteam fi eu acel personaj luminat de o extraordinară și riguroasă claritate a gândurilor, de o cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unei țevi lungi de fier, mașinăria rotindu-se în jurul unui ax, când arunca mingea spre noi, loviturile ei puteau fi cumplite, știam, Janika și cu mine, că dacă n-o prindem, ne nimerește direct în cap, zdrobindu-ne țeasta sau sfărâmându-ne oasele, au mai murit copii dați pe mâna lui nea Gică, se zvonea că s-a făcut antrenor la juniori pentru că adulții nu-i mai suportaseră brutalitățile, l-au prins odată și l-au caftit bine, de atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aduna, și-a părăsit palatul în urmărirea cavalerului. Melissa, rămasă în urmă a folosit acest prilej pentru a cutreiera palatul, la adăpostul inelului său. Ea a desfăcut, unul după altul, toate talismanele și toate farmecele pe care le-a găsit, sfărâmând pecețile,arzând chipurile și desfăcând toate nodurile vrăjitorești. Apoi trecând peste câmpii, ea a descântat toate victimele prefăcute în copaci, fântâni, bolovani sau animale. Văzându-se dezlegați de vrajă, toți cavalerii aceștia au jurat recunoștință veșnică eliberatoarei lor. Apoi, cu toții
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în mână. Era ieftină și nu era făcută să dureze prea mult. Știu că trebuia să se rupă. Se spune că fiecare lucru vrea să dăinuiască. Până și nisipul își dorește să fie în continuare nisip. Nu vrea să se sfărâme. Dar eu nu știu. Umbrela asta părea fericită că s-a rupt, că s-a rupt de lumea definițiilor și că a redevenit o bucată de plastic. — O să-ți cumpăr una nouă, i-am spus eu. Dar acum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dovedea prea scurt. Sau îl reteza cineva, bănuiți fiind rătăciții care simțeau că nu vor părăsi nicicând labirintul. Se iscau dispute la care, în unele zone periferice ale construcției, cei de afară asistau neputincioși. Sticla era groasă, nu putea fi sfărâmată cu una, cu două; câțiva inși înarmați cu târnăcoape ar fi reușit, dar o asemenea încercare, potrivit legilor cetății din apropiere, se pedepsea cu moartea. Se considera, poate, că fagurele acela din cleștar era un dar al zeilor. Locuitorii aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spatele, fără să știe dacă ceilalți vin sau pleacă din viața asta, iar la un moment dat se va opri și se va lăsa să cadă, cu gândul secret că două brațe Îl vor sprijini și că nu Își va sfărâma tărtăcuța cea plină de cuvinte; va fi nevoie Însă de două brațe puternice, și nu de mâinile suave ca raza de soare, la care Încă visa; pentru a te odihni În căldura lor, va trebui să mergi cu fața... 2
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu prea multă slugărnicie), pica bine, purta În sine avântul prefăcut al veleitarului, al tânărului utecist care privea În zare tăios, fiindcă acolo, În zarea aceea, departe, se ascundea imperialismul, capitalismul, iar privirea lui trebuia să fie oțelită, ca să Îl sfărâme, să-i dovedească inanitatea... Dar „acestea“... Licența poetică era prea căutată; În fine, se potrivea cu ce se recita la televizor seara, de către actori plini de patos, care să nu lase muncitorul să dormiteze cu paharul În mână, să Îi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
zi în zi manumissio, eliberarea, importanta funcție de libert imperial. Dar Sertorius Macro spuse că merita mai mult, „inclusiv pentru a-l putea folosi mai bine...“ Propuse să i se dea libertatea prin rara, privilegiata formulă a lanțurilor nu desfăcute, ci sfărâmate pe nicovală, declarându-se astfel că, prin legea romană, nu fusese niciodată sclav - o ștergere a trecutului care îi îngăduia să ajungă la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale. Asta și făcură. Gândirea Împăratului începu să se sprijine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
om. M-am gândit la doi centurioni: Sabinus și Cassius Chereas. S-au format la școala ta. Și apoi, Chereas e atât de puternic, încât oricine se simte în siguranță lângă el - zâmbi. E adevărat că într-o zi a sfărâmat cu mâinile goale vertebrele unui taur? — E-adevărat, râse Macro, era în fața altarului pentru sacrificii. Taurul s-a înfuriat, l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de noi când îți va veni rândul! — Și nu înapoiați trupurile familiilor; aruncați-le în fluviu, ordonă senatorul. Împăratul părea că nu auzise; ceilalți îi urmară exemplul. El simțea însă că violența i se dezlănțuise în suflet asemenea unui dig sfărâmat de ape. Seneca spusese: „Omul nu știe ce se ascunde înlăuntrul său până când nu se ivește ocazia“. Nimeni nu știa unde și în ce fel își petrecuse noaptea Callistus. Mai târziu s-a descoperit că acei conjurați îi erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în același moment în care profilul motociclistului izbi sticla. O trombă de cioburi de sticlă erupse în jurul lor, prin care, ca într-o celebrare, figurile lor adoptau poziții chiar și mai excentrice. Motociclistul își continuă traiectoria orizontală prin parbrizul decorat, sfărâmându-și fața de oglinda retrovizoare montată în mijloc. Brațul stâng i se desprinse din cot când se lovi de stâlpul parbrizului și, absorbit de tromba de sticlă, se alătură rămășițelor care goneau pe urmele corpului întors cu capul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și mai articulate teoretic sînt însă textele lui Marcel Iancu („Arhitectura nouă“, respectiv „Constructivism și arhitectură“). Ambele pledează pentru un „nou clasicism” constructivist. „Arhitectura nouă“ se deschide cu un refuz al „individualismului romantic” în artele plastice, acuzat de a fi sfărîmat „unitatea atotcuprinzătoare” a arhitecturii așa cum se înfățișa în vremea Renașterii. Trecînd în revistă „manifestul artiștilor radicali din 1918” și manifestul grupării olandeze De Stijl, apoi noile realizări arhitectonice din Rusia și Germania, Iancu recapitulează programul „revoluției constructiviste”: „1) Distrugerea expozițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
afle doar grupa, îi era suficient și ar fi găsit-o ușor. - Săru-mâna, Gabriela! - Bună, Laur! și continuă făcând prezentările, bine dispusă. Viitorul meu soț și.. un coleg din școala primară! A rămas înmărmurit, toate planurile, speranțele lui s-au sfărâmat și spulberat într-o fracțiune de secundă. Nu a tresărit, figura nu l-a dat de gol însă simțea sângele zvâcnind cum îi părăsea fața< însă ce mai conta? Observa cât de fericită este, ce veselă și sigură când a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
infinit de nourii pe înalt de ceruri vuiet de vânt destramă în fire iluzia optică aripi de înger planează deasupra în zbor de păsări gânduri fugare se răsfrâng în ploi de stele creionate în răsărituri senine ating durerea ce se sfărâmă în mii de fărâme pierdute în zare doar amintirea rămâne gravat pe colțul de suflet. Ileana POPESCU-BÂLDEA <biography> Absolventă a Facultății de Medicină București Debut literar, undeva, în urmă... Hobby: literatura, muzica, fluturii, păpădiile, marea, neliniștea și căutarea. Cărți publicate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ca o mireasă atât de dulce, și ca un glonț te-ai prăbușit. Am împietrit. S-au auzit țipete și oameni au venit lângă tine și mi te-au cules ca pe o floare, te-au dus undeva. Mi se sfărâma ceva în mine. Priveam locul unde ai căzut, ca o frunză slabă, bolnavă. Am înmărmurit la auzul cuvintelor zgomotoase și agitate: Atac de cord! Azi, lângă al tău mormânt, mă gândesc cât de scurtă și diafană ți-a fost viața
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
astfel clipa s-a transformat în oră, ora în zi, ziua în săptămână, săptămâna în lună, luna în an și anul în eternitatea unei lumi paralele cu lumea noastră, lume în care Timpul era prizonier al Metaforei. Vara s-a sfărâmat și ca un puzzle piesele ei s-au împrăștiat. Deasupra întinderii domnea liniștea acelei clipe. Fulgi de cristal au început a perdelui văzduhul, frunze de aramă acopereau pământul, iar florile parfumate pecetluiau poteca ce ducea către un univers greu de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]