1,822 matches
-
-lea în scrisoarea către regele Bela din 1234, deși se socotesc creștini, având rituri și obiceiuri diferite, țin de ritul grecilor, disprețuind pe episcopul cumanilor, instalat de statul ungar pentru ținuturile din estul și sudul Carpaților, limitrofe coroanei ungare și sfărâmat de năvălirea tătarilor. Dacă pornim de la adevărul istoric, conform căruia până în secolul al XIII-lea teritoriul României era împărțit în "Țări", un fel de organizări politice și statale: Țara Bârsei, Țara Făgărașului, Țara Maramureșului, Țara Năsăudului, Țara Hațegului, în Transilvania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în anii maturi.” Samuel Smiles 286. „O carte e o voce vie și nu spirit care umblă pe fața pământului. Continuă să fie gândirea vie a unei persoane despărțite de noi în spațiu și în timp. Oamenii trec, monumentele se sfărâmă în pulbere. Ceea ce rămâne și supraviețuiește este gândul uman. Ce e Platon? Fu absorbit de pulbere de mai bine de două mii de ani, dar gândurile lui supraviețuiesc încă...” Samuel Smiles 287. „Se poate spune despre cărți că ele sunt dotate
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cărți sunt irezistibile.” Victor Hugo 347. „Să deschizi o carte frumoasă, să te cufunzi în ea, să crezi, ce sărbătoare!” Victor Hugo 348. „... Rolul eliberării prime E cartea, cartea este acolo, pe-nălțime; Sclipește; și fiindcă străluce sus pe coame, Sfărâmă ghilotina, dar și război și foame.” Victor Hugo 349. „Îți intră cartea-n minte și-aici desface toate Cătușele greșelii de adevăr legate Ca-n fiecare cuget e nodul gordian.” Victor Hugo 350. „Avutul tău e cartea! Ea este bucuria
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
1988 (cu ocazia celebrării a o mie de ani de creștinism rus) și de către Biserica Ortodoxă Română, în 1992. El este considerat un inegalabil trăitor și reînnoitor al isihasmului, un păstor de vocație, un traducător aflat sub har, care a sfărâmat bariere lingvistice pentru atâtea scrieri patristice. Prea puțin însă, este semnalat ca model uman, un model uman de desăvârșire. Visat de el, încă din adolescență, acest model a fost întrupat de el însuși prin toată viața sa. Paisie Velicikovski a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mișcare, totul se află în puterea verbului, seria de evenimente își menține cadența fără pauză: barca urcă pe râu, vâslele lovesc apa, noaptea barca este trasă la mal, apoi accidental intră într-un banc de nisip, e gata să se sfărâme, oamenii sar în apă, nisipul fuge de sub picioare, lotca trece pe sub mal cu o secundă înainte de prăbușirea unei mari bucăți de pământ. Preluând un termen din poetica lui Boris Viktorovici Tomașevski,<footnote Vezi, Boris Viktorovici Tomașevski, „Versul și ritmul. Observații
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
se cuvenea să fie făcut". Camera de luat vederi se concentrează pe chipul lui Mookie, care deliberează în legătură cu ceea ce trebuie făcut după ce poliția îl gîtuise accidental pe Radio Raheem într-o luptă care începuse în clipa în care Sal îi sfărîmase mult iubitul lui aparat de radio. Lee îl urmărește apoi pe Mookie cum se îndreaptă liniștit către un container de gunoi pe care îl aruncă pe fereastra pizzeriei, declanșînd revolta care duce la distrugerea acesteia. Este clar că face acest
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
timp de 31 de ani, Nicolae Filipescu stă pe planul întâi al politicii. El a contribuit la săvârșirea multor fapte politice însemnate, el a pus umărul la reînvirea partidului conservator, dar tot el a contribuit ca acest partid să se sfărâme și să se împartă în mai multe grupări. Putem spune că omul acesta nu a trecut prin lume fără să lase urme după el, atât numai că cele mai multe din urmele acestea au rămas într-un cerc prea restrâns, urme în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de amărăciune și de indignare inima tinerimii universitare din București. Dar să nu vă coprindă deznădejdea, căci loviturile dușmanilor voștri nu vor avea alt rezultat decât să grăbească ziua când vom trece munții spre a lupta alături de voi spre a sfărâma jugul ce vă apasă, după cum voi ne-ați trimis pe Gheorghe Lazăr spre a lupta lângă noi pentru regenerarea României. Dar până ce ne vom putea da mâna pe deasupra Carpaților, până ce vom putea țese pe stindardul românismului cuvântul «Dacia independentă», până
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de Națiune, n-a fost român care să fie în diviziune; n-a mai fost diviziune, ci unitate. (Aplauze prelungite.) Aceasta este gloria României, aceasta a fost și va fi pentru totdauna puterea ei. (Aplauze.) Nici o lovire nu poate să sfărâme o națiune cât de mică, când ea este unanimă; și unanimă a fost și va fi România în toate cestiunile cele mari. Astăzi dar, la sfârșitul vieții mele, pot să mă duc liniștit și fericit pentru că sunt încredințat că, precum
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
nimeni nu se poate opune țării. Din capul băncii ministeriale, Ion I.C. Brătianu l-a fulgerat pe îndrăzneț, declarînd: " Cine va încerca, indiferent prin ce mijloace, să desființeze ceea ce este legal și definitiv, întreprinde o acțiune gravă, care se va sfărîma înaintea autorităților legale". Majoritățile au aplaudat frenetic, dar opoziția a tăcut. La Cameră s-a adus imediat un proiect de lege pentru reprimarea unor infracțiuni contra siguranței Statului. În țară s-au luat măsuri pentru a se preveni orice fel
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de către ruși instrucții la Moscova și, pînă la primirea răspunsului, au reținut pe ofițerii români ca ostatici. Ordinul a sosit de la Moscova, clar, categoric: neexistînd nici un armistițiu, forțele rusești vor înainta făcînd prizonieri pe cei care nu vor rezista și sfărîmînd trupele românești care vor refuza să se predea.. În fața acestei încetări unilaterale a ostilităților, s-a produs pe front un haos. În tot lungul războiului, cu pierderile de la Stalingrad, din Caucaz, Crimeea, totalul prizonierilor n-a trecut de 170 000
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
infortune relatează suferințele milenare ale românilor, pe scurt, fiindcă în zilele noastre oamenii, prea grăbiți, n-au timpul, nici răbdarea să citească un tratat de istorie; cartea cuprinde, însă, întreaga listă a nenorocirilor naționale. Ultimii ani de dominație sovietică au sfărîmat pînă și individualitatea noastră națională și politică, care fusese ferită timp de douăzeci de secole. O, Doamne, dar cîte sînt de spus și cine le va spune, oare, vreodată? Și cine te va plînge, țară blîndă ca o mireasă, popor
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
peste ținutul muntos cu aer curat și ape limpezi, unde oamenii mureau de bătrânețe, dacă nu-i ucideau tâlharii sau dacă nu cădeau În nesfârșitele Încăierări dintre stăpânii lor. Din când În când, se mai prăvălea câte un brad și sfărâma un sătean. Sau câte unul era sfâșiat de urs. Femeile mai mureau la naștere. Nu era nimic nemaipomenit, așa se murise totdeauna, și oamenii Își primeau soarta dacă nu cu nepăsare, cel puțin cu stoicism. Acum se ivise o altfel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sabia să se apere, dar brațul de fier al cerșetorului i-l prinsese deja pe-al lui ca Într-un clește. Se auzi un pârâit și sabia Îi scăpă din mâna care atârna ca o zdreanță. — Ar trebui să-ți sfărâm fiecare os pe rând, unul după altul. Dar nu vreau să-mi murdăresc mâinile. Vederea ta mă Îngrețoșează! Nu aici trebuie să mori, ci jos, În piața din Freiburg, de mâna călăului. Va fi o sărbătoare pentru toți. Cu mâinile
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o viață lungă să stăm un ceas la sfat Și Te-ai ferit de mine de cum m-am arătat; Oriunde-ți pipăi pragul cu șoapta tristei rugi Dau numai de belciuge cu lacăte și drugi, Înverșunat de piedici să le sfărâm îmi vine Dar trebuie-mi dau seama Să-ncep abia cu Tine." (T. Arghezi) Eu sunt calea, adevărul și viața. (Ioan 14:8) Care cale? Aceea care-i duce pe oameni la umilință, la înjosire, la terfelirea a ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Când, la cea de-a treia mantră s-a cântat: Shri Sahasrara... corul format de cei dinăuntru - la care s-au adăugat vocile celor așezați pe țărâna crudă de lângă mine - sa înălțat atât de puternic spre cer, încât Kundalini a sfărâmat orice opreliște de ego și superego și a țâșnit în forță spre culmile înzăpezite ale Nirvanei. Simțeam radierea pe fața mea și o vedeam și pe fețele vecinilor mei. Nu existau nume, nu bariere de limbă sau culoare: doar puritate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
I.C. Argentoianu. Ion Darie prindea în condei timpul „Când s-a cutremurat pământu, ”Din Rusia Sovietică” se intitula articolul semnat de G.M. Ivanov, care punea în pagină lauda lui Lenin: Nu am făcut decât să confiscăm, să devastăm și să sfărâmăm...” Georgescu Vig încondeia „Viziuni provinciale - francmasonerie liberală” iar articolul cu titlul „Toamnă politică”,”Anchetă la Teatrul Național” dar și cel care vestea că „Dl. Nicolae Iorga s-a vândut...” cu sufletul cărții și gândului, era lăsat pe seama redacției, adică erau
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
uimire, schimbările produse în timp asupra gîndirii personale; el notează: "Recitind, după o trecere de ani, ceea ce am scris, sîntem surprinși să constatăm schimbările ce s-au produs în felul nostru de a gîndi, cîte dintre certitudinile noastre au fost sfărîmate de timp; entuziasmele de odinioară ne fac să zîmbim cu oarecare melancolie, regretînd, poate, înțelepciunea sceptică strînsă în urma atîtor amare experiențe. Ne schimbă anii nu numai fizicește, ci și sufletește; adesea modificările produse în spiritul nostru sînt mai substanțiale decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lor și frecându-i întruna pe spate. Un frig care-ți îngheață rinichii mai întâi, de nu-ți mai simți spatele, apoi urcă și parcă-ți ține plămânii în loc, nelăsându-te să respiri cum trebuie. Oasele parcă stau să se sfărâme, iar capul te doare ca și cum sângele ar îngheța pe dinăuntru și ți-ar crăpa craniul. Așa frig era. Și cum s-a oprit trenul și s-a auzit frâna de metal, el și Pițu au sărit imediat la datorie. Au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trăsnet pe drum, au zis. S-a făcut praf ! Un avion al companiei poloneze LOT, care face cursa Varșovia - Salonic, plecat ieri din capitala Poloniei, s-a prăbușit la ora 17 :30, în pădurea Negrileasa, lângă Găinești (...). Avionul s-a sfărâmat complet și toți călătorii au fost omorâți. Se crede că avionul a fost lovit de trăsnet. Printre victime, cunoscutul aviator Ionel Fernic (...). După funeraliile reginei a urmat imediat incinerarea lui Fernic, a rămășițelor sale găsite în pădurea Negrileasa, lângă Găinești
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un an de la tragedie, semnele erau încă vizibile, precum cicatricile unor răni adânci. Marea Gară de Nord fusese aproape ștearsă de pe hartă, în urmă rămânând un cimitir de resturi de șine, bucăți de vagoane, metale, cioburi, betoane, oase și cranii sfărâmate în toate direcțiile, degete, maxilare sau câte o coastă ruptă. Athénée Palace abia dacă mai era de recunoscut. Tot bule- vardul imens al Victoriei, odată plin de viață și de forfotă, era acum pustiu, străbătut în grabă de câțiva cerșetori
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
1944 nimic nu a mai fost ca înainte. Ne-am îndreptat spre Athénée Palace, care tot ardea, flăcări ieșeau de prin fiecare fereastră ; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului devastat mai fumega locul expoziției Comitetului de Patronaj. În sus, pe Calea Victoriei, pe stânga și pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până în str. Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme ; călcam
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acum obținuseră victoria În Est și-și puteau arunca toate forțele pe frontul de vest. Cum se știe Însă, nu au câștigat, ci au pierdut. La 11 noiembrie semnau un armistițiu, care echivala cu o capitulare. Învinsă, Austro-Ungaria s-a sfărâmat, iar din ruinele ei s-au recompus noi alcătuiri politice. Bucovina s-a unit cu România În noiembrie 1918, iar Transilvania la 1 decembrie, prin votul unei mari adunări românești convocate la Alba Iulia. Refuzul Ungariei, În care se instalase
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Foarte mulți români s-au trezit În cu totul altă poziție socială decât cea de unde porniseră. S-au format aproape peste noapte (din muncitori, din țărani...) o nouă clasă politică și o nouă intelectualitate. În aceste condiții, tradiția s-a sfărâmat... Peste tot În această parte a Europei, procesul a fost asemănător, dar rareori s-a mers atât de departe ca În România. Cauzele sunt multiple. Acutele discrepanțe sociale și insuficienta cultură democratică au purtat o bună parte din răspundere. Românii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
poate depăși gradul 7 pe scara Richter. Un asemenea cutremur a avut loc În 1802; un contemporan notează: „S-a cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București, și clopotnițele, și alte case Înalte s-au sfărâmat, și clopotnița cea vestită de Înaltă, care era podoabă orașului, cu ceasornic, a căzut și s-a sfărâmat și era atunci mare frică.“ <endnote id="5"/> Au urmat altele, de intensitate comparabilă, În 1838, 1894, 1912... Mai aproape de zilele noastre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]