2,840 matches
-
din punct de vedere psihologic, cât și moral. Totul se va sfârși prin eșec. Denotă oare aceasta că satisfacerea dorințelor este un act irațional, că primatul dorințelor, față de cel al dreptei măsuri impusă de rațiune, este expresia unei atitudini care sfidează sau chiar refuză valorile și normele morale? Aparent da, dar, În fond, lucrurile stau cu totul altfel. Satisfacerea dorințelor este o nevoie fundamentală pentru individ. Dorințele nu pot fi ocolite. Ele pot fi controlate, reduse la nivelul minim necesar, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Integral” în peisajul artistic românesc prin distanțarea asumată față de modernism, prin disponibilitatea și deschiderea față de orice experiență poetică nouă. Aici apar primele imagini ale unui urbanism din ce în ce mai agresiv și antimodern (cel puțin pentru modernismul artistic). Orașul geometrizat, orizontul imagistic tehnologizat sfidează tradiționalele reprezentări poetice, descinzând în și dintr-o realitate nemediată, doar pentru a o media după alte formule, cele ale suprarealității. O revistă de a. este și „unu” (1928-1932, 1935), apărută prin eforturile lui Sașa Pană și ale prietenului său
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
droguri constituie un pericol grav la adresa umanității, cu repercusiuni dramatice în plan economic și social. În fiecare an luăm cunoștință - din diferite surse de informare - despre faptul că sume considerabile sunt deturnate spre scopuri antisociale, traficanții și grupurile de criminali sfidând legile și autoritățile. Pe de altă parte, milioane de oameni se adaugă anual celor căzuți deja pradă „morții albe”, un procent alarmant intrând în tristul cortegiu al celor iremediabil pierduți pentru societate. Amploarea planetară a fenomenului depășește sfera preocupărilor medicale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
de intelectuali tineri, instruiți, cosmopoliți: Dan Petrescu, Luca Pițu, Liviu Antonesei, Sorin Antohi, Liviu Cangiopol, Mihai Dinu Gheorghiu, Andrei Corbea ș.a. Revista coagulează rapid în jurul ei un cerc de lectură și de creație, al cărui spirit tutelar este Dan Petrescu. Sfidând izolaționismul cultural și cenzura, grupul lansează în circulație ultimele noutăți editoriale apusene, inițiază o campanie de compromitere a rețetelor oficiale de creație (printre altele, compunând romanul parodic colectiv Brazdă peste haturi, cu o frumoasă carieră underground), se implică prin câțiva
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
în stradă. Gigel fuge să o prindă deși semaforul este pe roșu. Fond sonor de mașini care se apropie. Raluca (țipă ): Gigel, stai ! Gigel, mașina Ana II: Stop! Stop! Gigel ( cu mingea în mână, în mijlocul străzii, o bate de caldarâm, sfidând pericolul la care se expune ). Priviți- l pe Hagi! ( joacă mingea pe picior ) Auzim zgomot de motor și frâne. Intră ofițerul. Ofițerul ( către sală ): Copii, spuneți voi, a procedat bine Gigel? ( Gigel continuă jongleriile cu mingea în mijlocul strazii. Semaforul va
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
tata, așa putem s-o obținem. Tessie alungă propunerea cu un hohot de râs. Dar, dincolo de sarcasmul ei, avea o serioasă reținere morală. A umbla la un lucru atât de misterios și de miraculos precum nașterea unui copil Însemna să sfidezi soarta. Înainte de toate, Tessie nu credea că e posibil s-o faci. Și chiar dacă era, nu credea că se cuvine s-o Încerci. Desigur, un narator În situația mea (prefetală la acea vreme) nu poate fi absolut sigur de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încercam din toate puterile mele să mă agăț de orice rază de lumină pe care o puteam vedea! Era zadarnic! M-am trezit în scurt timp în mijlocul hăului în care nu vroiam să cad, în mijlocul întunericului pe care l-am sfidat pe când mergeam spre bătrân. Disperarea a încolțit în acel moment în sufletul meu, dar mi-am acceptat soarta și acea teribilă buruiană a sentimentelor a dispărut. Persoane au început în acel moment să apară și să dispară aproape instantaneu înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
eroare devine un semn de rău augur, iar o simplă inversiune de cuvinte este considerată drept greșeală. — Am auzit că la Anagnia, nu departe de aici, s-a văzut pe cer o torță luminoasă... Avertismente? Minuni? Sau simple evenimente ce sfidează ideea noastră de normalitate? — Cică o vacă hrănită pe socoteala Statului a început să vorbească... Și nu s-au făcut ispășiri prin jertfe? se minunează Nero. — Semn rău, se aude o voce amplă de bas. Tiberius surâde căci l-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
clătină din cap samuraiul. Cum îl știm pe senior Velasco, o să-ți împuie capul cu vorbele lui meșteșugite. Orice-ar zice el, noi trebuie să mergem în călătoria asta. Ca și mai înainte, samuraiul simțea că prin această călătorie își sfidează soarta. În vremea când nu știa nimic altceva în afară de valea sa nu se gândea decât la viața lui de acolo, dar acum își dădea seama că se schimbase. Mica vale, unchiul său și văicărelile lui sâcâitoare, poruncile din partea Sfatului Bătrânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
căutare să nu aibă sfârșit. Atât în cazul celui care rătăcește în labirint, cât și al celui care parcurge povestirea, se lasă văzut mai curând ceva incomprehensibil și liber. 6. Exces și singularitate Ne dăm imediat seama că imaginea labirintului sfidează logica obișnuită, înainte de toate pe cea binară, îndatorată terțului exclus. Discută acest lucru Umberto Eco atunci când vorbește despre noile enciclopedii de tip renascentist și baroc. Acestea se abat de la modelul oferit de vechiul arbor porphyriana, căci fac loc unor rubrici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
continuare sigură de sine, se opune cu violență unui alt mod de a gândi. În consecință, fiecare va avea motive să-l considere pe celălalt fie bizar, fie străin oricărei logici. Ceea ce nu este familiar devine deodată absurd, pare să sfideze orice rațiune posibilă. Iar confruntarea tinde acum să se încheie cu scoaterea celuilalt de pe scenă. Însă absurd poate să apară deopotrivă cel care ține de același mediu al gândirii, cel cu care ne identificăm în ultimă instanță. În acest caz
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Într-adevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune de un criteriu, de o măsură a celor enumerate. Nici de limite care să oprească proliferarea pluralului, căci lasă cuvântului o libertate neobișnuită. Este ceea ce constată Eco în comentariul său de mai sus. Discuția are
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu aibă sfârșit. Atât în ca zul celui care rătăcește în labirint, cât și al celui care parcurge poves tirea, se lasă văzut mai curând ceva incomprehensibil și liber. 6. Exces și singularitate Ne dăm imediat seama că imaginea labirintului sfidează logica obișnuită, înainte de toate pe cea binară, îndatorată terțului exclus. Discută acest lucru Umberto Eco atunci când vorbește despre noile enciclopedii de tip renascentist și baroc. Acestea se abat de la modelul oferit de vechiul arbor porphyriana, căci fac loc unor rubrici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în continuare sigură de sine, se opune cu violență unui alt mod de a gândi. În consecință, fiecare va avea motive săl considere pe celălalt fie bizar, fie străin oricărei logici. Ceea ce nu este familiar devine deodată absurd, pare să sfideze orice rațiune posibilă. Iar confruntarea tinde acum să se încheie cu scoaterea celuilalt de pe scenă. Însă absurd poate să apară deopotrivă cel care ține de același mediu al gândirii, cel cu care ne identificăm în ultimă instanță. În acest caz
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Întradevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune de un criteriu, de o măsură a celor enumerate. Nici de limite care să oprească proliferarea pluralului, căci lasă cuvântului o libertate neobișnuită. Este ceea ce constată Eco în comentariul său de mai sus. Discuția are
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
devenea nesfârșită, iar înaintarea micului cortegiu era tot mai anevoioasă. Războinicii burgunzi, aproape toți călare și înarmați până în dinți, își făceau drum cu slujitorii lor printre cetățenii galo-romani. Atmosfera generală era mai puțin sumbră decât s-ar fi așteptat Sebastianus; sfidând riscul de a se confrunta cu acte de violență din partea burgunzilor furioși și îndurerați de moartea lui Waldomar, negustorii și meșteșugarii își ținuseră deschise prăvăliile: cuptoarele și măcelăriile erau înțesate, iar șelarii, potcovarii și fabricanții de săbii lucrau intens; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și am adâncit șanțul, dar hunii încearcă în fiecare zi să-l umple cu pământ și bușteni ca să ajungă să arunce poduri mobile. Dispun de mulți berbeci, pe care adesea îi folosesc în același timp în diferite puncte ale zidului, sfidând tirul balistelor noastre, care acum folosesc ca proiectile dalele din pavajul străzilor, dar sunt atât de uzate, încât servanții trebuie să le repare mereu, așa cum pot, cu mijloace improvizate. Mijloacele noastre de apărare au suferit daune foarte grave, iar apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tu nu ai rămas un om nepăsător Și ai pășit la fel în stil de-învingător Mereu mai curajos spre-o viață mai măreață Aveai un crez al tău că reușești în viață. Erai miez de nădejde, speranță și minune Sfidând străinătăți găsind soluții bune Am dobândit cu tine liniștea-adevărată Calea noastră-atunci părea mai luminată. Luceafărul de noapte, o stea străluminată Ce arde în fereastră în noaptea-întunecată, Tu rupt- ai bariere spre porțile închise Și-ai devenit lumină, împlinitor de vise
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un ochi de diavol. Brusc îi înflori o amintire, ca o izmă sălbatică. îi povestise cineva, demult, despre o astfel de piatră. Copil fiind, hoinărind prin munți, departe de urbea care-l nesocotea, înnoptase la stâna unui cioban
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tu să-i tragi o palmă acelui cavaler? Lucrul părea imposibil - imposibil adică să nu fie prins, bătut, dus la poliție, în urma unui așa scandal nemaiauzit. Prietenul meu, care era sub influența romanelor de senzație și cam apucat, se simți sfidat de vorbele mele. Era în joc acuma curajul lui. Deodată se repezi printre lume, dădu o palmă sonoră cavalerului, izbucni ca un fulger printre oameni și fugi acasă. Fluierături de sergenți, scandal... Dar lucrul nu s-a aflat niciodată. A
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se juca cu șuvițele de pe gâtul Adelei, în-fiorîndu-le, și-i fâlfâia impertinent voalul, care mă atingea pe ochi și pe buze. Am înțeles că nu avea nimic de obiectat împotriva complicității vântului. Privirile ei consimțeau la acest joc și mă sfidau. Dar timpul "fugace" trecu repede, și Văraticul ne ieși înainte cu pădurea lui de mesteceni. Am constatat, cu același sentiment straniu, pe care-l am întotdeauna în fața statorniciei firești a lucrurilor nemaivăzute de multă vreme, că toate sunt exact la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încremenită locului la ivirea noastră în ținuturile lor aeriene. Îmi veni în minte și declamai, galant și glumind, versul antic, închinat Venerei: "Pămîntul așterne flori suave sub pașii tăi" și-i spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. Ea mă sfida cu frumusețea ei. (Știa bine că tonul glumeț era o măscă ipocrită!) Dar deodată cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului, mistreț uriaș și hidos, cu capul luminat de soarele care se-ndrepta spre fundul zării. Muntele nemăsurat și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un mănunchi legat în voința de a mă iubi. După realizare, s-ar deștepta și, inconștient, mi-ar reproșa mie iluzionarea și decepția ei. Iar în ipoteza, obraznică și absurdă, că Adela mă iubește cu adevărat, fericirea infinită, care ar sfida legile universului, ar fi trecătoare. În ipoteza asta extravagantă, ar trebui să-i cer mâna (din toate expresiile, a cere mâna pe care e liberă să o dea, fără a lua toate obligațiile față de ea și fără a masca și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
face de râs în fața lumii: Am ajutat doamnelor să se coboare din trăsură, oficiu cam ridicol în mijlocul lumii adunate în jurul nostru (și aceste doamne aveau niște mișcări atât de încete și vestejit grațioase)" (idem, p. 125). Grija de a nu sfida opinia publică, apărută o dată în text, exprimă și această susceptibilitate, această sensibilitate la ridicol a personajului. Plecarea celor doi la Târgu-Neamț, ni se spune, ia aspectul interesului practic: "...Aveam conștiința (în care se reflectau și imperativele opiniei publice) că totul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]