1,780 matches
-
adevărat al lui B-DAD era Hunter Tomlinson. El și Miranda se căsătoriseră În vara anului de dinaintea celui În care Începusem eu să lucrez acolo și a fost urmarea unui stil unic de făcut curte: ea Îl urmărea, el se dădea sfios. După cum povestea Emily, Îl fugărise fără preget până când el cedase pur și simplu, pentru că se săturase să o tot evite. Ea Își părăsise cel de-al doilea soț (solist principal al uneia din cele mai faimoase trupe de muzică ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de Îndrăgostiți. Se Întoarseră la pîrÎu. Pariez că asta-i o veritabilă Alee a Îndrăgostiților. Viv Îl ciupi. Și tocmai tu ești cel care o găsești Întotdeauna. El Încă o ținea de mînă. Îi ridică degetele pînă la buze, aparent sfios, prefăcîndu-se pătruns de modestie. — Ce să mai zic? Unii au acest dar, asta-i tot. Acum vorbeau normal; le dispăruse acel sentiment de Încîntare aproape religioasă și Începuseră să se simtă de parcă locul le aparținea, Îi așteptase cu tot pitorescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar fi fost lovită În carnea din jurul buricului. Domnul Imrie Îi spuse că-i pusese Înăuntru o bucată de tifon pentru a absorbi sîngele; și lîngă ea Îi lăsase un tampon igienic și o centură. Văzînd asta, deveni din nou sfioasă și se repezi să-și pună și să Închidă șlițurile centurii. Doctorul o văzu cum bîjbîie și crezu că este Încă sub efectul anestezicului și veni s-o ajute. CÎnd Începu să se Îmbrace, Își dădu seama cît de slăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
orișicare: Ce atu aparte are? Vei afla neîntrerupt: „Toate au un dedesubt”! Opinia unui celibatar Căsnicia-i preferată, O aprob și o susțin, Aș lua și eu o fată, Dar mă tem că-i prea puțin! Tentația Este fata cea sfioasă, Oscilând neîncetat: Ba, ar vrea, ba, nu te lasă Ca să intri în păcat! De ziua lor De ziua lor omagii, flori, Primesc din partea tuturor, Dar unele mai fac furori Că nu uităm nici noaptea lor! La nunta unor vechi îndrăgostiți
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
zice dacă ți-aș face cunoștință cu una dintre prietenele mele? Ce gen de fată preferi? —Cele fericite, fără poftă de mâncare, îmi răspunse cu un aer cuceritor. —A, eu nu sunt liberă. Sunt logodită cu el, l-am anunțat sfioasă, arătându-i-l pe Zach. Revenise în cameră, iar acum stătea cu spatele la noi într-un colț îndepărtat. Se întoarse un moment, dar nu ne observă. E un tip bine. Uite ce e, îți pot face lipeala cu o prietenă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cum e. Fojgăiala se diminuă, iar Henry începu timid: —Ei bine... iată-ne! B-b-bine ați venit. Avem în față o carte... hm... minunată și eu - mă scuzați - sper că ați avut timp să citiți o parte din ea... începu el sfios. Deși mă concentram doar asupra cuvântării lui Henry, fac pariu că 99,9% din fetele adunate erau mai preocupate de drăgălășenia indiscutabilă a lui Henry decât de cuvintele lui. Julie era literalmente vrăjită. Frânturi șoptite de conversație mi-au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cele întâmplate ieri. —Înțeleg, am zis. Ce nepoliticos, mi-am zis, după tot ce se întâmplase. Nu voiam să te necăjesc și mai mult. Nu plec spre LA decât mâine seară. Dumnezeule, m-ai prins, nu-i așa? spuse el sfios. S-a-ntors roata. Pentru prima oară, Charlie era cel care își cerea scuze. Fie vorba strict entre nous, chestia îmi plăcea la nebunie. Da, te-am prins, într-adevăr, i-am zis, incapabilă să-mi maschez zâmbetul de satisfacție. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și paginile marmorate cu rame art nouveau păreau la fel de Îndepărtate În timp precum charlestonul sau automobilele Hispano-Suiza. Instantaneele alb-negru Înfățișau o fetiță debordînd de energie, care Încerca zadarnic să construiască un castel din pietricele pe o plajă de prundiș, zîmbea sfios lîngă tatăl său ori Îi fixa coada unui măgăruș de jucărie la o petrecere aniversară. Lumea plată și văduvită de soare era un Început de rău augur pentru o fetiță care În mod vizibil se străduia să-și găsească fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încredere În noi, dar nu crezi că-i cam prematur? De ce, scumpule? (Își lipi de fața mea obrazul acoperit de văl, iar cascada de mătăsuri ce-i Învelea trupul bine făcut fremătă pe pieptul meu gol ca penajul unei păsări sfioase.) Trebuie să fim pregătiți pentru momentul cînd o să vină potopul. În plus, n-o să poți să mă tragi În piept, sau măcar n-o să-ți fie prea ușor. — Te-aș trage-n piept cu mare bucurie - sună destul de excitant. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
adus din țările turcești, de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe urmă, nu mai comentă nimic. Privi numai în sus, în cenușa bolții, unde scântei sfioase se stingeau în rumeneala zorilor și, plesnindu-i cu biciul pe crupă, le comandă celor doi lipițani: Hai, băieți! Nicanor Galan, văzând ștreangurile cailor prea puțin înstrunate, bănui că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul ar trage greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
învățăturile tovarășilor de la Partidul nostru drag. Pe urmă, cu priviri furișe, în jur, o mângâia pe pântecele enorm, interogând-o: Tu, când răstorni căruța, Petronico? Ți-am mai zis, Nicanor: înainte de a se coace pepenii. Ce mă tot întrebi? protesta sfioasă Petronia. Acasă, privindu-și nevasta cât era de groasă, Nicanor considera: E din ce în ce mai strâmt, aici! Și pleca, de îndată, la un vecin, care fabrica rachiu bălos din sfeclă de zahăr, într-un alambic, improvizat clandestin, cu un cazan făcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe care îi arvonise, cu o zi înainte, recrutându-i cu o garafă de lacrima prunei, măturară în livada cu cireși bătrâni și întocmiseră, pe pari bătuți țeapăn, mesele din scânduri noi de brad, Jana, Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înfurie și pe cei mai înțelegători meseni, întrerupând totdeauna abrupt melodia hârâită de megafon. Așezate temporar lângă Jana, cea mai hazoasă dintre vecine, care, studiindu-i pe ascuns dintărătul gras al orășeanului, se strica de râs, Cătălina și Berta cea sfioasă comentară cu condescendență: Nu a dat de greu în viața lui și de aceea e așa gras și nici nu ține mult, că n-are răbdare... Nu vezi? El o pune și asta cântă... Cum să nu fie gras?... Jana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la fel ca puiul în câlți, în propria lui declarație dojenitoare. Urmându-și cugetările lor secrete, Jana și Cătălina și alte vecine dispuse să petreacă din plin, exploatând conținutul cu multiple înțelesuri al cuvântării, se sfărâmară hohotind. Doar Berta, cea sfioasă și bălaie, icni scurt și se aplecă să ridice ceva ce, tocmai, căzuse sub masă. Simțindu-se lezat în demnitate, orășeanul bucălat îi bruftului pe toți mesenii, explicându-le cu fermitate, ca un autentic lăutar: Să știți, tovarăși țărani, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să consume hoituri de câini. Nicanor se deșertă de îngrijorare, respirând șuierător, ca un burduf de cimpoi, și îi făcu vânt lui Marin Tărniceru, înapoi în post. Degrabă, comandă Nataliei, bucătăreasa-șefă, Janei, Mariței, Cătălinei, Zenoviei, Catrinei, Carolinei, Bertei, cea sfioasă și bălaie, să umple masa de garafe pline ochi și împodobite cu salbe de floricele, împrejurul gâtlejurilor prelungi. Se grăbiră să execute comanda, în cinstea copilei, care intra pe poartă, recent creștinată, împreună cu alai de femei, nădușite și roșii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cumătrul mi-a spus, la un pahar dulce, numai mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt. Marița, Carolina, Jana, Berta, cea sfioasă și bălaie, și celelalte muieri, nădușite de atâta râs, chicotiră în așteptare. Până la urmă, cică, mirele călărea pe ursită, vorniceii pe druște, iar calul alb, care nu era decât un cal sur, cu o pană sub coadă, desperecheat fiind, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
anului. Profetul își apleca, tot mai des, pletele-i crețe și botișorul fremătător către Vartolomei: Mult place la mine, fata Caterina, zicea el. Iov și Koșon cel tărcat surâdeau înduioșați și binevoitori, când vedeau că Profetul nu se mai codea, sfios, bătând pe ocolite șeaua, să priceapă iapa, ci dădea de-a dreptul: Luam pe Caterina cu noi, la mine și eu făcut la ea doamnă mare... Vartolomei, care în răstimpul deșertării a două căni de profiriu, se prefăcuse a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat la subsuoara unui gros ram de arbore sequoia îl trezi, plonjându-l subit într-o sfioasă așteptare. După un scurt răstimp echivoc, își reveni din surprindere. Amuzat de ineditul întâlnirii, cotrobăi în covorul de frunze cafenii, după un baston zdravăn al cărui contur îl intui pe dată și, cu o curiozitate de bebeluș poznaș, îl îmboldi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spațiu gol... Altfel zis, ca pe un spațiu neocupat de nimic... Ca pe un spațiu vid, găsi el un mai academic enunț. Pe undeva, el o va vedea precum un spic de grâu, ondulându-se între corpusculi-i imateriali șopti sfios tânăra poetă cu grumazul prelung, împodobit de zulufii noptateci, ce ședea, ca de obicei, ascunsă după șemineul de smalț zmeuriu, construit la mijloc de living. Eu zic, se hazardă soțul Fernandei, care de la un whisky în sus își dădea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în răpăitul ploii, spre locul de încartiruire. Greierele-viorist șopti sfios la urechiușa tinerei furnici cu ochi prelungi de cobalt: Oare cum au reușit să efectueze acest uimitor moment în mișcare? Prostuțule! îl bruftului alintător tânăra furnică. S-a dat pur și simplu un ordin, venind de la Regina furnicilor și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
combătea puternic: - Chestia cu autocolantele poate fi ceva bun. Dar nu-i destul. Cât o s-o putem susține? Vreau să zic: fără să ne plictisim. Își plimba degetul arătător pe masă, urmărindu-i cu privirea itinerariul ocolit. Cașiș e un sfios. Așa cred. - Ar trebui ca asta să fie numai una dintre acțiuni. Trebuie să ne mai gândim și la altceva. Adică, mi se pare frumos ce-mi Închipui: BLA-BLA-BLA, POEZIE, BLA-BLA-BLA. semnat CELEBRUL ANIMAL. Sună bine, o vreme sună bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
să ne mai gândim și la altceva. Adică, mi se pare frumos ce-mi Închipui: BLA-BLA-BLA, POEZIE, BLA-BLA-BLA. semnat CELEBRUL ANIMAL. Sună bine, o vreme sună bine. Da’ ne trebuie mai mult. Bun, Cașiș! Deci ai o idee. Dar ești sfios. Îți mai plimbi o vreme degetul pe tăblia mesei. Oricum, exemplul tău e bun. Așteptăm. - De pildă: să ne publicăm, mă scuzați, vreau să spun să trimitem texte la „Anunțuri gratuite“. Luăm Vând și cumpăr, completăm talonul, semnăm tot Celebrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
semănau cu Încercările de cucerire descrise Într-o ars amandi arabă, În care, ca să ajungi În așternuturile unei văduve, trebuia ca mai Întâi să-i răsfeți progeniturile. Din nou, prea livresc ca să fie și excitant. Mă mărginisem așadar la o sfioasă camaraderie, nu era nici asta puțin lucru pentru unul ca mine. Eram, ca să spun așa, Îmbărbătat de atenția pe care mi-o acorda Cristina. E o femeie atrăgătoare, Într-un anume sens vulgară, cu părul ei lung și blond, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Dar el prefera să se ajungă la violență. Cum s-a Întâmplat și În seara aceea, În grădină: - Nu-l mai suport! Nu-l mai suport, ticălosul naibii! Ieșirea asta m-a descumpănit pentru câteva clipe. Mă pregătisem să par sfios și inofensiv, se pare Însă că așteptările ei erau mari. De data asta nu mă ajutau presupusele mele competențe consolatoare. N-am reușit să mă ridic la Înălțimea așteptărilor ei. Îmi Închipui acum că, scoasă din sărite, căuta un aliat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]