3,370 matches
-
o scofalî. Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam însă de ce: nu tu colivă, nu tu prieteni, nu tu ... Cristina își aprinse nervoasă un Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi. Defunctul, îmbrăcat și el la repezeală și după posibilități (cu o bluză hawaiană din fibră lucioasă de poliester, pantaloni albaștri din tergal și teniși albi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
decurge treaba! Scurt și cuprinzător: Nu ne strica bruma de chef, nici nouă, nici răposatului. Capisci? Bine, bre, bine, se declară Apostatul învins. Și se duce târșâit, de ridică o geantă vișinie, de voiaj, cu bretele din fâș, de sub capacul sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie unsuroasă, de ziar. Desfăcând meticulos
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
punct lovit! Ai dracilor să fim amândoi, așa este...! vine și răspunsul. Poetului nu-i răpunsese, însă, Fratele. Nu-i răspunseseră nici Vălică ori Boss. Nici Apostatul, care încă mai suspina, nemângâiat. Nici măcar Îngerul! Îi vorbise chiar Lucică, mortul... Din sicriu! Cel puțin, aceasta a fost percepția singulară a Avocatului. Lucică se sculase în șezut, zâmbind pișicher și-și scosese vata îndesată otova în urechi și în gură. Nu te mai zgâi și tu la mine, măi, Dinulache, că mă deranjează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vis și-și recapătă instantaneu contactul cu evenimentele: Vegheat de Vierme și de Înger, Cezărel Crocodilul doarme mai departe, dus. Sprijinit de Buletin, Apostatul încetase, ostenit, să se mai vaiete. Bietul Lucică, zace și el nemișcat, înțepenit pe spate, în sicriul său cu perdeluțe. La picioarele lui, se iscase îmbrânceală. Dănuț reușise s-o înșface de braț pe Baba-Strigoaica, care se vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș la fapte, animată fiind de un singur gând! Băă...! Ciuma asta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lacrimile i-ar fi redat stăpânirea de sine. Logofătul fu însărcinat să aducă chiar astă-seară două coșciuge și cele necesare pentru înmormîntare. Unul va fi lăsat la Lespezi; preotul de acolo va îngriji ca trupul Nadinei să fie așezat în sicriu pentru a putea fi transportat aici mâine dimineață... Socotea măsura aceasta absolut urgentă, cea mai urgentă, deoarece cadavrele aveau nevoie de odihnă. A doua zi, luni, de dimineață, porni cu Titu Herdelea să examineze proporțiile distrugerilor, întîi aci, apoi la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îl construise Miron Iuga. Într-însul odihnea de câțiva ani soția lui. Era zidit în piatră, boltit și vast, destinat să-l adăpostească și pe el când îi va sosi ceasul. În același lăcaș va încăpea, cel puțin provizoriu, și sicriul Nadinei. Fiindcă bătrânul preot Nicodim s-a prăpădit, va sluji preotul din Lespezi care a întovărășit carul mortuar al Nadinei. Ajunge el singur... Slujba se făcu în curte. Bătea vesel soarele primăverii. Arborii înmugureau văzând cu ochii. Coșciugurile erau așezate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Avem o sarcină mai urgentă de efectuat! Ochii lui ținteau spre capătul coridorului. Corpul lui Kane zăcea în același loc, prăbușit lângă masa popotei... Adunară destule materiale pentru fabricarea unui lințoliu improvizat pe care laserul lui Parker îl închise curând. Sicriul fusese realizat în aceeași manieră, și această macabră ceremonie ― acest marș lent și penibil spre sasul principal ― îi întristă profund. Se consolară zicând că făcuseră tot ce le-a stat în putință. Înghețarea corpului și transportarea pe pământ unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că nu era un epitaf deloc potrivit, dar nu-l ducea mintea la altceva decât că pierdeau un timp prețios. Îi făcu un semn lui Ripley. Aceasta coborî o manetă. Țambuchiul exterior ieși, iar aerul care stagna în sas, propulsă sicriul în neant. Fu o înmormântare rapidă. Dallas nu era dispus să prelungească acest ceremonial funebru. Kane, fie-i sufletul împăcat, dispăruse în hăul cosmic mai simplu decât trecuse de la viață la moarte. Ultimul urlet agonic răsuna încă în urechile căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
venise, deși în fața casei se aflau podoabele bisericești ca și dascălul. Aflu că cel trecut în neființă fusese gospodar de frunte al satului și în tinerețe, până la ieșirea la pensie, a fost funcționar la primărie. Mortul în casă, pus în sicriu și îmbrăcat după dorința sa, aștepta preotul, care întârzia, față de ora stabilită. La un moment dat sosește și acesta coboară dintr-o mașină neagră, un Opel. Oamenii îi fac cuviincios loc și acesta intră în curte și apoi în casa
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
urmă, vreun străbunic sau stră-străbunic o fi fost popă în vreun sătuc de pe plaiurile moldave. Cum am spus, oamenii s-au dat la o parte, făcându-i loc cuviincios să intre în casă unde așteptau rudele mortului și mortul în sicriul pe care și-l comandase singur cu mult timp în urmă, un sicriu din scândură de stejar groasă de vreo cinci centimetri, frumos ornat, iar cel din sicriu era îmbrăcat într-un costum negru impecabil, la cap avea o căciulă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
plaiurile moldave. Cum am spus, oamenii s-au dat la o parte, făcându-i loc cuviincios să intre în casă unde așteptau rudele mortului și mortul în sicriul pe care și-l comandase singur cu mult timp în urmă, un sicriu din scândură de stejar groasă de vreo cinci centimetri, frumos ornat, iar cel din sicriu era îmbrăcat într-un costum negru impecabil, la cap avea o căciulă de astrahan, pantofi negri noi, cămașă albă cu o cravată neagră la gât
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cuviincios să intre în casă unde așteptau rudele mortului și mortul în sicriul pe care și-l comandase singur cu mult timp în urmă, un sicriu din scândură de stejar groasă de vreo cinci centimetri, frumos ornat, iar cel din sicriu era îmbrăcat într-un costum negru impecabil, la cap avea o căciulă de astrahan, pantofi negri noi, cămașă albă cu o cravată neagră la gât. Așa mi l-a descris bătrânul cu care vorbeam. Preotul l-a găsit chiar așa
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vorbeam. Preotul l-a găsit chiar așa a doua zi de Sfântul Vasile, când a venit să-i citească stâlpii, cum se obișnuiește după tradiția creștină pentru mort. Când a intrat în cameră și l-a văzut pe mort în sicriul pe care și-l comandase singur și cât de frumos era îmbrăcat pentru ultimul drum, preotul Apopei s-a adresat pe un ton care i-a înghețat și mai mult pe cei prezenți în casă și după rumoarea transmisă și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-i citesc stâlpii, că de la 1 ianuarie 2007, România a intrând în UE și cei pe care-i conducem pe ultimul drum, trebuie să îndeplinească anumite condiții date de o Directivă a forumului european. Aceștia trebuie să fie puși în sicrie care să putrezească repede, din scândură subțire, din PAL sau PFL, iar costumul să fie din material biodegradabil, care să se descompună cât mai repede în pământ. Voi nu ați înțeles ce v-am spus și ați făcut totul împotriva
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe unul care spunea: - Părinte, tot ai tras cu Directiva Hue, dar astăzi cei care au bani își fac cavouri în cimitire să reziste sute și sute de ani, adevărate palate, cum am văzut la televizor. Ba, își pun în sicriu și obiecte de lux, pe capacul sicriului își fac geam ca să privească cerul, dacă îl mai pot privi, li se pune și celular de parcă ar mai putea să vorbească cu cei rămași în viață. Și tot ai tras cu HUE
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tras cu Directiva Hue, dar astăzi cei care au bani își fac cavouri în cimitire să reziste sute și sute de ani, adevărate palate, cum am văzut la televizor. Ba, își pun în sicriu și obiecte de lux, pe capacul sicriului își fac geam ca să privească cerul, dacă îl mai pot privi, li se pune și celular de parcă ar mai putea să vorbească cu cei rămași în viață. Și tot ai tras cu HUE!... Să facă pentru ei cei care dau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe o ninsoare ca în plină iarnă și pe un viscol troienind zăpada. Fratele cel mai mare Gelu, împreună cu vărul Ilie Avram, băiatul cel mai mare al mătușii Tinca, soră cu tata, au plecat la Iași ca să-l aducă în sicriu. Au găsit un căruțaș care s-a învoit să-l aducă cu sania până la noi, acasă. Dar din cauza nămeților și a troienelor nu l-a putut aduce conform învoielii, ci s-au oprit în satul Știoborăni, unde tata avea pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
văd pe principalii clienți ai acestei rubrici dînd seara, înainte de culcare, un search ca să vadă ce și cum. Pe de altă parte, pentru cei care se îndeletnicesc cu astfel de manevre, site-ul oferă, printre reclame la diferite tipuri de sicrie, și informații despre morți celebri, de la Pavarotti la Prințesa Diana și de la Coandă la Teoctist sau Dobrin. E ca și cum te-ai plimba într-o duminică pe aleile unui cimitir metropolitan și ai da, la cîte un colț, de cîte un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pagina asta nu e în sine o blasfemie ? E cool să mori mai nou, nu ? E fain, e mișto... Așa e, nu observasem : anunțurile mortuare, tristețea oamenilor se scurg în chenare negre flancate de o reclamă de „capac frigorific de sicriu” și o reclamă foarte sexy la lenjerie intimă. Altcineva comentează mai departe : Andreea says : 25.02.2009 at 11 :58 Site-ul în sine să zicem că e ok, pentru că nu toată lumea cumpără ziarul și îl răsfoiește. De fapt aici
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
rătăcisem ore întregi pe străzile roșii și încețoșate, am avut visul despre care ți-am povestit și apoi mi-a sângerat alunița. Se făcea că o vegheam pe Ester, care murise și zăcea acum pe o masă neagră, într-un sicriu fără capac. Vițe roșii de păr îi atârnau peste marginea sicriului de lemn grosolan. Fața ei era albă și liniștită. Până și pistruii îi păliseră. Ochii ei verzi priveau țintă în tavan. Eu plângeam în hohote, mă copleșise o tristețe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
despre care ți-am povestit și apoi mi-a sângerat alunița. Se făcea că o vegheam pe Ester, care murise și zăcea acum pe o masă neagră, într-un sicriu fără capac. Vițe roșii de păr îi atârnau peste marginea sicriului de lemn grosolan. Fața ei era albă și liniștită. Până și pistruii îi păliseră. Ochii ei verzi priveau țintă în tavan. Eu plângeam în hohote, mă copleșise o tristețe sfâșietoare, de parcă tot ce fusese bun pentru mine se dusese și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia împrejur. Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă s-a încleștat deodată pe marginea jachetei de la deux-pièces-ul șofraniu pe care-l purtam. Atunci m-am smuls urlând de lângă sicriu și-am lăsat în mâna ființei teribile taiorul sfâșiat. M-am trezit în cearceafurile ude și am aprins lumina. Dar Ester, în vremea când mergeam la tanti Aura, era o fată vioaie și foarte deșteaptă, care citea tot timpul cărți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mână ce coboară mângâietor pe trup, alunecând mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de față la înmormântare, continuă tânărul. Închipuiți vă, sicriu lângă sicriu ! Sute și sute de sicrie ! Ceea ce a făcut cea mai penibilă impresie asupra asistenței și fiecare, sunt convins, a gândit că asistă la o repetiție în mic a ceea ce va urma. Altminteri, o lume teribilă, oficialități, discursuri, căldură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
coboară mângâietor pe trup, alunecând mai departe, încă mai departe ? Ce presupunere absurdă ! Freamătul odihnitor al camerei. — Explozia de la Pulberăria Dudești mă obsedează, pentru că circumstanțele m-au silit să fiu de față la înmormântare, continuă tânărul. Închipuiți vă, sicriu lângă sicriu ! Sute și sute de sicrie ! Ceea ce a făcut cea mai penibilă impresie asupra asistenței și fiecare, sunt convins, a gândit că asistă la o repetiție în mic a ceea ce va urma. Altminteri, o lume teribilă, oficialități, discursuri, căldură. Și, astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]