3,605 matches
-
bucolici, Browning și Wordsworth. Ce a găsit el, ce anume funcționa pentru el, e foarte greu de descris. Cred că e util să încep prin a vă arăta că Seymour iubea clasicul haiku japonez, din trei versuri a câte șaptesprezece silabe, mai mult decât orice altă formă de poezie și că a scris el însuși - cu sânge - haiku-uri (aproape întotdeauna în engleză, dar, uneori, sper că o afirm cu strângere de inimă, în japoneză, germană sau italiană). Se poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
alcătuite din șase versuri, într-un metru mai curând iambic și, în parte din afecțiune pentru vechii maeștri japonezi, în parte din înclinația lui poetică naturală de a pătrunde în zone atractive și restrictive, s-a cramponat de treizeci și patru de silabe, adică numărul dublu de silabe față de un haiku clasic. În afară de această caracteristică, nimic din cele o sută optzeci și patru de poeme aflate acum sub acoperișul meu nu seamănă cu altceva decât cu Seymour însuși. Ca să nu spun că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un metru mai curând iambic și, în parte din afecțiune pentru vechii maeștri japonezi, în parte din înclinația lui poetică naturală de a pătrunde în zone atractive și restrictive, s-a cramponat de treizeci și patru de silabe, adică numărul dublu de silabe față de un haiku clasic. În afară de această caracteristică, nimic din cele o sută optzeci și patru de poeme aflate acum sub acoperișul meu nu seamănă cu altceva decât cu Seymour însuși. Ca să nu spun că până și acustica lor e la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la locul lui și Începe să toarcă alene, ca un motan pe cuptor. Mașa nu-și putea explica de unde Îi veneau asemenea imagini. Cuvinte suculente izvorau nesecat din gura sa, aproape fără voia ei, făcând-o să chicotească după fiecare silabă rostită. Un râs cristalin Însoțea fiecare sintagmă, fiecare cuvânt spus nelalocul lui, astfel că vorbirea Mașei devenea cât se poate de plăcută. Seducătoare chiar. În plus, acest râs o incita și mai tare, o aducea Într-o stare de surescitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Și v-am mai pus tot acolo, adăugase ea, și o țâră de rachiu, asta dacă veți simți nevoia să vă dregeți... Răposatul Onisei așa obișnuia...“ „Eu nu sunt răposatul Onisei, să avem pardon, replicase Împleticindu-și limba la fiecare silabă Extraterestrul. Dar, la o adică, l-aș putea Înlocui. Sigur că da. Ori fac pe câinele, ori fac pe Onisei, mi-e totuna...“ „L-ați cunoscut pe fostul meu bărbat?“ Întrebase cu inimă strânsă Mașa. „L-am cunoscut, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
preotului, situată la marginea satului, care le ieșea În Întâmpinare, Înălțându-și barba albă, despicat În două, și privindu-i cu ochi severi. Știau că nu trebuie să greșească nici o notă, așa că se străduiau din răsputeri să rotunjească frumos fiecare silabă, fiecare cuvânt. Banii strânși pe colind Îi Împărțeau În pridvorul bisericii. Fiecare dintre copii se alegea cu mai mulți Tudori și cu câte un Bălcescu, ca să nu mai vorbim de mărunțișul pe care unii Îl aruncau iarna În nămeți, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
adapta sau le făcea aranjamentul pentru grupuri de muzică veche și barocă. Avea și el găinăria lui, după cum spunea. Cânta bine. Vocea de cântat era În regulă, dar vocea de vorbit era gâjâită, rapidă, din gâtlej. Gâlgâia, măcănea, grohăia, Înghițea silabe. Apropiindu-se pe când Sammler era atât de preocupat, Bruch, cu idiosincrazia lui, avu parte de o primire foarte deosebită. În linii mari, astfel: Lucrurile Întâlnite pe lumea asta sunt legate de formele percepției noastre În spațiu și timp și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Comparând evenimentul, cum mintal făcea câteodată, cu un circuit telefonic: moartea nu ridicase receptorul să-i răspundă la apel. Câteodată, mergând pe Broadway astăzi și auzind un telefon sunând Într-un magazin cu ușile deschise, Încerca să găsească, să intuiască, silaba ce s-ar auzi de la moarte. „Alo? A, da, tu ești, În sfârșit.“ „Alo.“ Iar aerul străzii aburea vizibil de plumb și de asemenea de o nuanță de bronz. Dar dacă erau trupuri de New York În viață trecând pe lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nostru se întind 34 de ani de convorbiri cu ușile bucătăriei închise (gineceul nostru cel de toate zilele). Lângă noi au trăit și au murit oameni pe care i-am iubit, privegheat și îngropat împreună. Ajunge să îmi audă prima silabă sau să îmi vadă prima deschidere de pleoape. Și știe. Mă știe. Am văzut Indochina, un Oscar din ’92 pe care, firesc, la vremea lui l-am ratat. Toată tranziția am ratat teatru, concerte, filme și literatură. Chiar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu glas moale. Femeile răspundeau trudite, cu fețele ca de piatră. Iar jupitorul, în clipe de reculegere, înainte de a porni la crunta muncă a zilei, se trăsese într-un colț cu cele trebuitoare pentru rugăciune, și-și murmura în neștire silabele tremurate, bătându-se încet cu pumnul în dreptul inimii... Și Haia zăcea în perine, albă ca varul, cu ochii căzuți în orbite și pierduți în negura sfârșitului. Răceala morții o cucerea clipă cu clipă. Cântecul amintirii, 1909 Haia Sanis a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că „nici în cartea lui Alixandru Machedon nu se scrie“ așa întâmplare ca a lui Culi. Al doilea pasagiu, cu toată osârdia domniilor lor, a rămas până la sfârșit obscur. Era un rând grămădit într-un colț. Îi lipsise acestui rând o silabă, pe care au lipit-o, după ce au aflat-o într-un ostrov: învreme cândiamu rimu erea numeleiana... Domnul de la Sibiu era Ieronim Dragu, vânător tare, decât care mai meșteșugit nu știe nimeni, în toate plaiurile munților, să stârnească cerbii, toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tu, fiule al Nostru mult-iubit, tu, Giovanni-Leone, pe care Providența te-a desemnat între toți oamenii... Giovanni-Leone! Yohannes-Leo! Niciodată nimeni din familia mea nu se mai numise vreodată astfel! Multă vreme după sfârșitul ceremoniei, tot suceam și răsuceam litere și silabe în cap, în gură, când în latină, când în italiană. Leo. Leone. Ciudat obicei au oamenii de a-și lua numele fiarelor care-i înspăimântă, rareori pe cele ale animalelor care le sunt devotate. Le place să ia numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
valvă sau un mușchi care o acționa. Am recunoscut acel efort. Când eram de vârsta lui vorbeam și eu la fel, luptându-mă cu ticăloasele de hașuri și cu oclusivele glotale. Chiar și cuvântul glotal îl pronunțam într-o singură silabă cu un fel de înghițitură sau gâlgâială. Spunk încerca să-și stăpânească zburdalnicele finaluri de cuvinte și vocalele lunecoase. Eu vorbesc normal acum. Dar e vorba de zece ani de trudă istovitoare. — N-am fost suficient de bun. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și nemiloasele sprâncene blonde, care dau ochilor lui licărul unui dihor bătrân, ce știe totul despre cursele de iepuri și găurile de șobolan. Aș zice că Fat Paul nu-și prea face griji din cauza accentului. Nu umblă cu ocolișuri. Fiecare silabă are claritatea unei amenințări. Niciodată n-ai putea să prețuiești un asemenea glas la adevărata lui valoare, ia ascultă-l: — M-am întâlnit cu el duminică pe stradă, spuse Fat Paul. Am zis pfui! Ai mâncat curry? El a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ridicarea hazardului la rangul de principiu de creație. Întâmplarea și irațiunea, manifestate în mod deliberat, erau puse pe soclul cel mai înalt, pentru a servi oricui ca inspirație. În domeniul literar, reprezentative în acest sens rămân poemele dada alcătuite din silabe sau sunete alese la întâmplare, asemenea colajelor artiștilor alcătuite din nimicuri, resturi. În 1913 poetul Guillaume Apollinaire scria “se poate picta cu ce dorești, cu pipe, cu mărci poștale, cu cărți de joc, cu bucăți de mușama, cu ziare, cu
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
m (sursă — obstacol și înapoi) în aproximativ o zecime de secundă. Pentru sunete articulate, distanța trebuie să fie de cel puțin dublul lui 17 m. Astfel, vorbind în fața unui perete reflectător situat la 34 m distanță, ecoul va repeta ultima silabă, din care cauză se numește ecou monosilabic. Dacă distanța este de 68 m sau 102 m, ecoul va fi disilabic sau trisilabic, repetând ultimele două, respectiv, trei silabe. În cazul a doi pereți situați față în față se poate obține
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
unui perete reflectător situat la 34 m distanță, ecoul va repeta ultima silabă, din care cauză se numește ecou monosilabic. Dacă distanța este de 68 m sau 102 m, ecoul va fi disilabic sau trisilabic, repetând ultimele două, respectiv, trei silabe. În cazul a doi pereți situați față în față se poate obține fenomenul de ecou multiplu, produs de reflexia succesivă pe fiecare din cei doi pereți 8 reflectători. Se poate aminti aici castelul Simonetta de lîngă Milano unde un cuvânt
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
în jurul mesei joase de răchită, Vultur-în-Zbor iarăși fără rochie și Virgil fără pălărie, gândindu-se fiecare la lucruri diferite. — Muntele este de-a dreptul irezistibil la ora aceasta a înserării, începu Virgil Jones și nu primi drept răspuns decât câteva silabe. — Da, da, este, spuse Vultur-în-Zbor și fu răsplătit cu o privire cruntă din partea doamnei O’Toole. — Nu se poate să nu fi auzit păsările, încercă din nou domnul Jones. Sunt o armată-ntreagă. Ți-a trecut vreodată prin minte cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce complicate sunt numele astea. Oricum, poate fi mult mai rău. Un coleg de-al meu a fost implicat recent într-o anchetă despre furtul unui camion de către un grup de tamili. Aveau toți nume de familie de câte șapte silabe. Te poate înnebuni. Pun pariu că și Poliția din Sri Lanka se confrunta cu aceeași problemă cu turiștii englezi cu nume care nu se puteau pronunța, care poartă pe cap pantaloni scurți cu steagul Marii Britanii. — Da, așa este. Ce spuneam? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
are mai greoi și mai ticăit venerabilul președinte”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p. 225. footnote>. Agamiță Dandanache e bătrânul ramolit, senil, din aceeași categorie cu Leonida. Rică Venturiano evocă „dezinvoltură”, „junețe”, „aventură”. Acest nume și multe altele sunt construite din silabe stridente. Prin sonoritate Ipingescu, Pristanda sugerează inferioritatea, imbecilitatea, iar Cațavencu „ redă perfect pe demagogul latrans”<footnote G. Ibrăileanu, op. cit., p. 226. footnote>. Lichelismul, demagogismul, inferioritatea, debilitatea fizică sunt sugerate de nume construite de Caragiale în mod asemănător cu Alecsandri: Farfuridi
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
lui Pitagoras, te curăța de aceste resturi verbale, care rămân mult timp Între dinți. Resturile verbale, pe timp de noapte, devin fosforescente... Nu era de mirare că Noimann era bântuit de cifre și alte abstracțiuni. Ideile nedigerate transformau În timpul somnului silabele În cifre. Cuvintele sufereau și ele o metamorfoză sub influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte de suspensie și linii frânte care, unindu-se Între ele, alcătuiau figuri din cele mai abracadabrante. Figurile se deplasau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai iasă din alcov. Același lucru se Întâmpla și cu frazele, pe care le rostea - sau mai bine zis avea să le rostească - Într-o anumită Împrejurare, de multe ori Închipuită: stând În fața oglinzii, Își studia mimica și bibilea cuvintele, silabele și propozițiile, punându-le la punct și virgulă, Încât, În cele din urmă, se plictisea de ele și prefera, În loc să iasă În oraș, să stea În fotoliu În fața unui păhărel de coniac și să privească În gol - sau conversa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui rază! De pământ n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu-mi, adu-mi numai udătură!” În timp ce cu ochii trecea În revistă fețele călătorilor, inima lui Noimann savura fiecare vers, fiecare imagine, fiecare cuvânt, fiecare silabă. „Faclă, vin și lună plină” - ce frumos sună! Doctorul se și vedea Înaintând pe un câmp plin de trandafiri, ale căror petale pâlpâiau În Întunericul nopții ca niște candele pe jumătate stinse, iar deasupra lui plutea o lună imensă, palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și s-o treacă peste buze. Versurile Îi sunau În urechi, În ritmul roților de tren. Fiecare țăcănit le amplifica rezonanța lăuntrică, relevându-i lui Noimann mereu alte Înțelesuri, din ce În ce mai legate de propria sa viață. În fiecare cuvânt, În fiecare silabă apărea chipul drag al lui Lilith. „Și adu-mi, adu-mi numai udătură...” În ultima vreme, visele lui Noimann erau bântuite de ape și furtuni și de lucruri jilave. Tutunul fin, pe care Noimann Îl trăgea În piept, nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
transmutare LIBIDO-GENETICĂ, produce un sunet, sunetul Anahat, acest misterios sunet asemănător celui al greierului despre care am vorbit deja. Trebuie să învătăm să utilizăm această cheie pentru a ieși în Astral. Va voi arata-o: trebuie sa adormiti vocalizând mental silabele LA-RA, astfel: LAAAAAAAAAA-RRRRRRRR-AAAAAAAAAA Dar această practică trebuie făcută cu tenacitate și cu perseverență. Vocalizați mental în timp ce adormiți. Aceste două silabe au puterea de a face să vibreze intens energiile sexuale. Așadar, prin deducție logică, știm că odată ce energiile se situează
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]