2,018 matches
-
cu modul lor de secrețiune. În complex, ele formează statul. Haina instituțiunilor născute instinctiv sunt părerile ce le au oamenii despre ele, spiritul public, opiniunea publică, organismul conținut idealiter în stat, ca posibilitate de esistență și dezvoltare, este religiunea și simțământul aparținerei laolaltă. ["EGOISMUL CARE VIVIFICĂ ACESTE FORME"] 2287 Interesul întovărășit de minte (sub forma minciunei), interesul fără minte (sub forma neroziei), interesul bine înțeles față cu cel rău înțeles, iată cel[e] două părți a unui ș-aceluiași sâmbure ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Cel puțin 90 din 100 sunt flori istorice iară nu adevăruri. Și când strănepoții vor citi odată despre luptele naționale, reflectate nu în lumina nouă a teoriei, care o preface într-o luptă de interese, ci în lumina viorie a simțământului, cu toată bogăția de colori, de pasiune, de înamorare specifică în fetișurile naționalismului - citirea acestor fapte va face asupra lor impresia romantică care asupra noastră o face răzbelul cruciaților și cavalerismul de-atuncea. Cumcă în fond este sâmburele vecinic al
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
idealismul nerozie, religiozitatea bigotism, armata militarism. În faptă nu esistă decât vicii, însă starea de măgulire în care se află un popor, în care se pune el și-l pun alții, îl face ca să deie numiri pompoase viciilor sale, căci simțământul pentru bine nu este înnăscut neamului omenesc și abia numai când răul care se prezintă în interese de stat și de filozofie optimistă capătă o palmă, durerea-l face a numi toate aceste așa-numite virtuți cu numele lor adevărat
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
popor roman, care-a fost corectivul tuturor mișcărilor noastre din trecut, care s-a cristalizat la romani în principiul: Nil admirari sau în adânca întrebare a lui Pilat din Pont: "Ce este adevărul? " Vine acuma interesanta întrebare: Cum de acest simțământ al relativității adevărului și binelui nu au rezistat înnoiturilor importate la noi? Cum de fiecare șarlatan care și-a făcut educația în cafinelele Parizului poate să impuie, așa, nitam-nizam, toate chițibușurile necoptului său creier unor țări cari au o istorie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cei moderni parcă mă simt într-o cameră rece și, într-o cameră rece, va fi observat oricine asta, pare că lipsește ceva, nu căldura însăși, ci ceva pipăit, parcă pe peretele curat fusese ceva și nu mai este, sau simțământul în familie când a murit cineva în casă. E un fel de deșert atât de simțit de fiecare, un fel de suflare care cuprindea toate obiectele nu mai este, parcă lipsesc din casă lucruri, nu 140 {EminescuOpXV 141} numai corpul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Vine un alt om acolo, dar simțirea pentru tine nu se schimbă. Pare că ești obicinuit a vedea privazul cu alt portret și portretul cu alt privaz. Față cu cea mai mare parte din scriitorii noștri moderni ți se impune simțământul că ei nu sunt pentru public, nici publicul pentru ei, în fine că ei nu sunt inele în lanțul continuității istorice a culturei noastre, ci cum s-ar zice extra muros. Și asta e soarta orcărei culturi importate atât de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Orice pământ bun e bun. 405 {EminescuOpXV 406} {EminescuOpXV 407} {EminescuOpXV 408} {EminescuOpXV 409} FILOZOFIE ["FRUMOSUL - ESTETICUL... "] 2257 6/1/[18]73 Frumosul - esteticul abia se lasă definitivu. Definițiunile n-a succes. Cum nu se poate acoperi pe deplin un simțământ în definiție, tot așa frumosul. Este o mulțămire pentru cel care se intere[se]ază pentru el însuși. Această satisfacere se bazează pe satisfacerea unei trebuințe. Unde este trebuință este o lipsă. Schopenhauer. Intuițiunea curată. Interesul, egoismul naturei omenești. Primirea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Leibnitz - ar fi închipuiri de care n-am avea conștiință Neadevărul ). Este un mecanism intern fără idei. Acest colț întunecos: nu-i idee, nu-i închipuire (percepțiune). Sunt în ființa noastră predispozițiuni cari nasc idei. Când se trezește cineva are simțământul esistenței curate. Închipuirile se nasc. Acele puteri stimulatorii nu sunt însă percepțiuni. În predispoziție sunt, însă nu sunt altfel. Raportul între natură și arte în propria fantazie. Este un dar al rațiunei noastre. Dar știința asemenea are să-i mulțămească - numai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
un tip mai nobil? Să luăm tendințele și pasiunile omului primitiv. Sunt confuze, fără margini, crude. Poate deci să esiste o estetică a pasiunilor. O ținută mai nobilă. Mărirea poate să se manifeste într-o formă nobilă. Poeții nobilează erupțiunea simțămintelor // - ei măistresc la natura omenească fără ca omul s-o bage de samă. Este o estetică care arată cum pasiunile să se înfrîneze în forme. Măsură și formă în espresia simțământului. Schiller. Chemarea esteticei. Forma simțământului este mult mai lesne de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
să se manifeste într-o formă nobilă. Poeții nobilează erupțiunea simțămintelor // - ei măistresc la natura omenească fără ca omul s-o bage de samă. Este o estetică care arată cum pasiunile să se înfrîneze în forme. Măsură și formă în espresia simțământului. Schiller. Chemarea esteticei. Forma simțământului este mult mai lesne de aplicat asupra omului. O dovadă din antichitate pentru influința esteticei este teoria tragediei lui Aristotel. Aristotel a avut ideea unei disciplinări estetice a pasiunilor. 9/1/ [18]73 Să stabilim
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
formă nobilă. Poeții nobilează erupțiunea simțămintelor // - ei măistresc la natura omenească fără ca omul s-o bage de samă. Este o estetică care arată cum pasiunile să se înfrîneze în forme. Măsură și formă în espresia simțământului. Schiller. Chemarea esteticei. Forma simțământului este mult mai lesne de aplicat asupra omului. O dovadă din antichitate pentru influința esteticei este teoria tragediei lui Aristotel. Aristotel a avut ideea unei disciplinări estetice a pasiunilor. 9/1/ [18]73 Să stabilim întru cât icoană de fantazie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Aproape inconștientă gemu adânc, îl ținu strâns de umeri... nu mai văzu nimic.. doar lumini, umbre și-o iubire simfonică. El rămase nemișcat, înțelegând-o și eliberă automat jetul puternic care îi frământa starea. Îl primi supusă, amestecându-l cu simțămintele ei, răvășind-o și mai mult. Rămase fără gânduri, totul dispăru ca prin farmec pentru amândoi înecați în suspine și certitudini, fiecare cu iluziile lui. Respirau greoi selectiv, se receptau ca un tot. Pasiunea îi aduse într-o stare de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de-a face o incursiune în împrejurimile șantierului și a le descrie sub semnul resemnatei cuviințe. Laur, cel de-al doilea personaj, atletic, care se urcă cu ușurință în copac pentru a culege nuci verzi, identificat într-un fel cu simțământul plonjării în viață și hotărât lucru, dar nu în cele din urmă un al treilea personaj, demn de luat în calcul și poate cel mai bine construit, rămâne Radu. Cartea vine, indiscutabil, să aprecieze, întru fermitatea unicității, stimulii personalității domnului
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu se mai sfârșește? O fi pentru vremurile ce s-au dus... Timpul nu se mai întoarce niciodată. Nici viața care a apus... Creație Dacă am folosit cuvinte-n text, Ele au fost doar un pretext. Am înmănunchiat idei și simțăminte, Purificate și turnate-n necuvinte. Strai de poezie Scotocind aducerile-aminte, Am transformat trăirile-n cuvinte. Și, cu un strop de fantezie, Le-am îmbrăcat în strai de poezie. Vrăjitorul de cuvinte De când în lumea literară a pășit, Un vrăjitor al
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
încredere. Dar deodată, în partea dinspre miazăzi a satului, se auziră strigăte și se zări învălmășeală. Satul, ca toate satele oamenilor negri, era foarte mic și se putea cuprinde tot într-o privire. Țipau femeile, însă parcă țipau de bucurie, simțământ care în aceste împrejurări nu putea fi decât nefiresc. Unul dintre robii cei noi, care fusese luat să care hrană pentru frații săi dinăuntrul țarcului, veni repede, lăsând hrana săracă pe pământ, și strigă din răsputeri: - Au adus-o pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Nu. Puțin. Marele Preot își roti din nou ochii prin încăpere, apoi privirea îi căzu pe ulciorul de lut, adus de sclav. I se păru caraghios ulciorul printre toate celelalte lucruri care le vedea. Se rușină și, ca să-și învingă simțământul neplăcut, spuse repede: - Auta, nu văd printre ei nici un bătrân, numai tineri. Oare bătrânilor le-a fost frică să se suie în luntrea asta a lor? Întreabă-i... Întrebîndu-i pe străini, Auta îi tălmăci stăpânului său, el însuși parcă speriat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arate. CAPITOLUL XIX Ocolind în zbor Piscul Sfânt, străinul vârstnic se gândi că totuși le-ar fi de folos să cunoască palatul Marelui Preot. Auta era și bucuros și îngrijorat, dar nu avu răgaz să cerceteze care din cele două simțăminte e mai puternic; în scurtă vreme luntrea se așeza în fața grădinilor marelui palat. Urcând treptele de marmură, străinii băgară de seamă că în preajma clădirii nu era nimeni. Auziseră de la Auta despre marile case de robi și soldați, dar grădinile și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
minte și și-a dat seama! Nu e prost cum l-aș fi bănuit... spuse luminat cârmaciul. Știa unde se duce Tefnaht! Hor se încruntă. Ceva se tulburase înăuntrul lui. Stătea țeapăn. Nici cârmaciul nu era liniștit. Spuse cu ciudă, simțământ pe care Auta nu-l mai cunoscuse la nici unul dintre ei: - De ce am lăsat luntrea singură? - N-aveai de unde să bănuiești că are să vină Tefnaht! încercă pământeanul să-l liniștească. Dar Hor îl opri: - Nu căuta să ne mângâi, Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
proză pentru că nu este discursiv sau retoric, nu spune o poveste și nici nu descrie ceva, nu Încearcă să ne convingă de nimic. Așa cum nu este nici un text poetic pentru că În el nu aflăm acea Încercare de a ne trezi simțămintele prin intermediul figurilor de stil atît de familiare nouă. El nu conține nici măcar acele elemente minime de referință care să ne introducă În context și În atmosferă, cum ar fi acel a fost odată ca niciodată pentru poveste sau trucurile care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Haiku-ul mizează pe forța imaginilor. Odată ce l a plasat pe cititor În fața lor, orice ingerință a textului În activitatea de contemplare este neavenită. Textul nu trebuie deci să spună vreo poveste, să descrie expresiv ceva, să facă apel la simțămintele și la emoția autorului, să se erijeze În discurs persuasiv. Textul nu este În competiție cu imaginile și nici nu ține loc de imagini. El le numește sau le invocă pentru că are Încredere În puterea lor revelatoare. Supus acestor exigențe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dintotdeauna, din relația firească a oricărui om cu pomul doldora de roade. Merită să observăm că În toate cele trei poeme avem de a face cu personificări ale toamnei, ierbii și corcodușului. Și că acestea dau valoare poemelor. Fac ca simțămintele nerostite ale omului să se obiectiveze În gesturi ale lucrurilor. Rochia de in rochia de in parcă ghicindu-mi gândul vântul șugubăț Cornel Beldiman SÎnt evocate două lucruri: rochia și vîntul. Între ele gîndul neexplicitat al presupusului autor. Sau, mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de la înlănțuirea karmică la starea de iluminare: „Faptele [mele] nu se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care mă cunoaște așa nu este înlănțuit de faptele [lui]. [...] Mulțumit cu ce-i aduce întâmplarea, trecut dincolo de dualitate, lipsit de simțăminte egoiste, același în reușită și nereușită, chiar făptuind, nu este legat. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixată în Cunoaștere, care făptuiește pentru a sacrifica, fapta se șterge în întregime. Brahman este aducerea ofrandei; Brahman este ofrandă jertfită
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
proprietăți, forța de muncă, chiar locuința, împrumută etc. pentru a reveni la situația în care se descurcau bine. Dacă nici una dintre încercări nu dă roade, familia ajunge să nu-și poată plăti impozitele, întreținerea, utilitățile, apar neînțelegeri în casă, violența, simțământul că situația e fără ieșire... Cum "o nenorocire nu vine niciodată singură", autopercepția prăbușirii contribuie și ea la căderea liberă în sărăcie... Cei săraci sunt evitați de "prieteni", de rude. Nu sunt respectați cei care-și duc viața "de azi
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
devin cu toții atunci când comunică, intră în comuniune, fac o comunitate, intreprind acțiuni laolaltă. De regulă, în orașele noastre există tendința de a lăsa ca funcționarii publici să acționeze "în numele orașului"... Ar fi eronat să presupunem că oamenii se nasc cu "simțământul" cetățeniei și al democrației... Acesta poate apare și se poate dezvolta într-un mediu favorabil creat de familie, școală, comunitatea educativă. În cadrul relațiilor familiale, de vecinătate, pe stradă, în cartier se învață avantajele și limitele democrației, toleranța față de cei de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Educație și sociologie (1922), E. Durkheim a vrut să lămurească faptul că liantul social este, înainte de toate, moral. Există două modele conceptuale de societate, spunea el. • unul în care diviziunea muncii este redusă, oamenii sunt asemănători până la identitate, împărtășesc aceleași simțăminte, trăiri, idei, poate chiar cu aceeași intensitate, fiindcă nimeni nu poate avea o identitate particulară, nu poate "să iasă din rând", să se evidențieze, deoarece nu există ocupații, sarcini specializate; oamenii se aseamănă într-atât încât similitudinile sociale dau naștere
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]