14,124 matches
-
afară, spre a fi dat împărtășaniei colective, japonezii au "construit" cultural baia ca pe singurul moment care permite o comuniune întru odihnă, alături de ceilalți. Pentru că, înainte, doar cei bogați își puteau permite o baie proprie, baia publică reprezenta acest loc simbolic al purificării și al renașterii prin ieșirea din timpul castrator și regăsirea de sine prin trăirea odihnitoare, nemediată a celuilalt. De ce spun aceasta? Raporturile sociale sunt atât de îngreunate de codurile care reglează orice contact interuman, coduri preexistente deja în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ploaia), plante și animale (soare, ploaie, vita, pasărea etc.), părți ale corpului (mâna, piciorul, capul, inima, ochi etc.) și acțiuni fundamentale (a apuca, a mânca, a merge, a copula etc.). Trecerea de la concret la abstract se face întotdeauna prin investirea simbolică, adeseori magică, a acestor obiecte-fenomene-acțiuni. Astfel, un kanji care desemnează, stilizat, gura și orice deschizătură drept un pătrat 口, asumă în rolul său de subansamblu diferite funcții legate toate de ideea de "a vorbi, a exprima", după cum alt kanji, care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lovi și aici (și germenii acesteia se văd deja în cei câțiva adolescenți supraponderali), că bogatele pizze în stil american, uriașele fripturi cu cartofi prăjiți și prăjiturile grele cu ciocolată vor începe, treptat, să rotunjească măcar superficial pântecele retractile și simbolice ale japonezilor de azi. Nutriționiștii s-ar revolta, pe bună dreptate, dacă ar citi umilele și neinspiratele mele rânduri, dar nu aceasta este miza. Viața este palpitantă și plină de surprize până când intervine un fenomen dizgrațios și tezist, moartea, ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cântând în permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea afară reproșând cerului. Aruncând pălăria în sus își manifesta mâhnirea de atâta pustiu, alungând cu pălăria doar simbolic, către pustietate, arăta prin acest gest că este atât de nemiloasă încât a reușit să o lase doar în compania cucuvelei care atunci când se așează pe casa cuiva anunță prin cântec omului că trebuie să se pregătească să plece în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și a lui Dumnezeu. Încerc să unesc fără contradicții cele două lucruri: pe de o parte, îmi conserv credința creștină într-un Dumnezeu căruia putem să ne adresăm ca unei persoane, iar pe de altă parte, să dăm o interpretare simbolică tuturor aspectelor antropomorfe prezente în imaginea lui Dumnezeu. După splendida sa restaurare, am fost din nou să vizitez Capela Sixtină și am admirat frescele geniale ale lui Michelangelo reprezentând pe creatorul luminii, soarelui, lunii și stelelor, iar în cele din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
arată manifestările sportive de succes. Sportul are o semnificație ce transcende națiuni, culturi și religii. Aici rezidă și în ziua de azi forța idealului olimpic, care, în ciuda comercializării și doping-ului, nu este încă complet uzat, ci are o putere simbolică foarte importantă pentru înțelegerea interculturală și inter-religioasă. Oamenii s-au pus de acord asupra unui corp de reguli comportamentale, independent de caracterul lor național, cultural și religios. Cu ajutorul sportului se întâlnesc, colaborează și învață înțelegerea reciprocă: un exemplu excelent de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
numai, ca Evreii să se deosebească de alte popoare, care nu credeau în singurul și adevăratul Dumnezeu al lor. Totuși, în sufletele lor apreciau focul, ca element purificator al trupului păcătos și mort și atunci au recurs la o stratagemă simbolică substituind trupului // omenesc care trebuia incinerat, diferite animale (boi, oi, capre, junci, iezi, porumbei, turturele etc.) plus sacrificii vegetale (grăunțe, făină, untdelemn, vin etc.) după felul și intensitatea păcatului fiecăruia. Aducerea unor atari sacrificii, înseamnă că ei își recunosc păcatul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un ecou, răsfrânt de veacurile dispărute și prelungit la infinit cu accente de permanentă chemare spre o viață ideală, cum și spre fericirea de toate zilele a celor ce se numesc "creștini" răsună sub boltele-nstelate ale bisericilor creștine sublimele și simbolicele cuvinte: "Veniți de primiți lumină!" Așa se vestește creștinilor Învierea Aceluia care ne-a spus: "Eu sunt calea, adevărul și viața"; "Eu sunt Lumina luminii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în Barometrul de gen (2000) și în Barometrul de opinie publică (2002-2005). O altă linie de interes a fost cea referitoare la modelele, simbolurile, miturile, prejudecățile asociate familiei monoparentale: cum influențează toate acestea reprezentările sociale? Am recunoscut o anume violență simbolică 23, posibilă prin interiorizarea de către femeile mame singure a relației de dominare sub care se aflau. Astfel, a fi mamă singură reprezintă o situație problematică, în care este sancționată indirect (prin atitudini și comportamente cotidiene, la nivelul practicilor instituționale) devierea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Această calitate, a puterii, viza în primul rând o manieră mai detașată de a înțelege relațiile cu ceilalți, suficientă tărie de caracter pentru a suporta încercările (a se reține faptul că persoanele în cauză au cunoscut toate formele de violență: simbolică, verbală, fizică) și, abia apoi, continuarea studiilor și/sau găsirea unui loc de muncă, prin care să fie posibilă independența economică. Experiența trăită în copilărie, semnificativă pentru viața adultă, este diferită pentru persoanele crescute în familii față de cele din instituții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
I. Mitrofan, C. Ciupercă, 1998, p. 72), procesele de paternitate nu sunt decât un ultim tribut plătit tradiției patriarhale. Deși se doresc un gest de legitimare a mamei și a copilului, nu fac decât să accentueze dependența, fie ea și simbolică, de autoritatea masculină. Se confirmă încă o dată teza legăturii psihice dintre victimă și agresor. De data aceasta, se desfășoară un adevărat război civil, cu tabere ostile în care intră părinți, vecini, prieteni, colegi, asistenți sociali, medici, avocați, o confruntare cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
greu de stabilit, fiindcă traumele sufletești îi marchează pe toți. Poate doar privind concordanța rezultatului cu intențiile inițiale, dar aceasta este puțin relevantă în contextul general negativ. Interesant este că fetele mame nu pot, din punct de vedere al legitimării simbolice, să fie apropiate imaculatei Maria (alăturarea nu este forțată, pornind de la ideea că o mamă perfectă e o mamă virgină), deși li se refuză sexualitatea ca sursă suplimentară de pângărire și chiar ele tind spre abstinență, ca soluție de purificare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
o mamă virgină), deși li se refuză sexualitatea ca sursă suplimentară de pângărire și chiar ele tind spre abstinență, ca soluție de purificare capabilă să le facă mai apte pentru rolul de mamă. Fetele mame se află într-un conflict simbolic, undeva la mijlocul distanței între cele două posibilități fundamentale ale naturii feminine 15: arhetipul afrodic, având ca suport mitologic imaginea Afroditei, zeița frumuseții, și cel demetric, cu trimitere la zeița fertilității, zeița maternă a pământului, Demeter (J. Evola, 1994, p. 24
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu-și continuau studiile și erau apte de muncă. Legea permitea totuși exceptarea femeilor care stăteau acasă să-și îngrijească copiii. În acest fel, se recunoștea indirect importanța muncii acestora, activitate care, deși nu era remunerată, își avea o recunoaștere simbolică. În 1950, se constituie ajutorul familial de stat, de care puteau beneficia, pe lângă familiile ai căror membri erau salariați ori lucrau în gospodării agricole individuale sau colective, și mamele singure, dacă erau salariate sau membre în gospodăriile agricole. În categoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decât fericirea noastră”24 (Nicolae Bălcescu, „Scrieri istorice, politice, economice”, în Opere, vol. I, 1940, p. 203). Sfera publică rămâne clar delimitată de cea privată. Singurul sens al aparițiilor publice ale femeilor se poate justifica numai dacă este un gest simbolic de susținere a idealurilor politice ale soților. Un bun exemplu este, în acest sens, cazul Mariei Rosetti care, purtând pe fiica lor în brațe (prima funcție este cea de mamă), oferea pâini țăranilor, în timp ce armatele otomane pătrundeau în București pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
muncă. Dobândirea de către femei a drepturilor politice și civile este o consecință a nivelului din ce în ce mai înalt de civilizație. Toate acestea pot fi privite și ca aspecte ale emancipării femeilor. În fond, însă, dificultățile lor (subordonarea, dependența, exploatarea, violența fizică sau simbolică) sunt o constantă, indiferent de regimul politic sub care trăiesc. Acestea se constituie și pot fi înfruntate numai în plan privat. Aici va avea loc marea confruntare cu patriarhatul. Familia monoparentală oferă un tip de soluție care poate fi apropiat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
al libertății personale. Apoi, în acest spațiu al libertății, sunt asumate diverse strategii de capacitare. Crearea de capacități funcționale poate fi privită ca fiind necesară individului atât în raporturile interumane directe, cât și față de instituții. Capacitarea include și o dimensiune simbolică, de recunoaștere din partea celorlalți participanți în contextul social a abilităților existente. Dimensiunea de gen a modului cum este înțeleasă deținerea puterii arată că bărbații o receptează mai cu seamă pe o coordonată ierarhică (cineva domină, deține puterea, altcineva este subordonat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
șansele de afirmare, de acțiune, de a afecta, după o expresie existențialistă, proiectul cuiva. Atunci când se intenționează deținerea controlului asupra cuiva, dominarea situațiilor de viață în care acesta se află, cele mai frecvente modalități sunt cele de influențare la nivel simbolic. Aceasta presupune modalități diverse, de la accentuarea unor stereotipuri (de pildă, femeile sunt sensibile, poartă de grijă, sunt preocupate de binele celorlalți) până la determinarea brutală a cuiva de a se conforma prescripțiilor sociale de rol: femeile trebuie să îngrijească de casă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sunt excluse astfel de la accesul la alte dimensiuni ale puterii. O temă tangentă este problema puterii în viața cotidiană în general, nu numai în sfera privată. A deține o anume putere înseamnă a avea acces la resurse materiale, relaționale și simbolice. La nivelul politicilor publice, această direcție poate fi exprimată în micropolitici. Ele pot fi opuse macropoliticilor încă dominate de puterea de tip patriarhal. Rolul micropoliticilor ar fi să creeze oportunități de dezvoltare, contexte de împuternicire a celor vulnerabili. Pentru femeile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile din familiile monoparentale pot fi receptate ca aflându-se pe poziții radicale. Pot fi considerate chiar mai radicale decât cele radicale (în abordarea radicală, separarea teoretică și politică de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de ținere în subordine a femeilor de către bărbați ca tați, frați, bunici 90. Acest fapt se petrece uneori și în cazul familiei monoparentale (cumva paradoxal, deoarece exponentul ordinii patriarhale nu este prezent direct, nemijlocit, dar poate fi prezent în mod simbolic). Absența propriu-zisă a tatălui din mediul familial nu este deplină, ca și cum nu ar exista efectiv; apare totuși o prezență de așteptare, se creează o frustrare tacită față de neexercitarea rolului de suport parental (pe care o resimt mai ales copiii, prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este în mare măsură o creație a interiorității noastre” (2001, p. 15), iar în contextul de față, și a prejudecăților pe care le-am deprins în viața de fiecare zi. Sunt situații când prejudecățile funcționează ca parte a unui cadru simbolic mai larg, ca rezultante ale unor mituri. Mitul, de orice natură ar fi, este întotdeauna un precedent și un exemplu, nu numai în raport cu acțiunile („sacre” sau „profane”) ale omului, ci și în raport cu propria lui condiție; mai mult: un precedent pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
circumstanțele economice). Un grup social care ar funcționa în aria trăsăturilor menționate ar fi unul cu bune șanse de integrare socială. Familia tradițională valoriza relația care-i unea pe participanți; aceasta era oficializată în cele mai multe cazuri și constituia o barieră simbolică între cei din familie și cei din afara ei. În societatea contemporană, se recunoaște, din ce în ce mai vizibil, valoarea în sine a individului: Bineînțeles că în societatea noastră există relații între indivizi, se creează legături, se formează cupluri și familii... Dar aceste legături
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Cavallino a fost unul dintre cei mai importanți elevi ai lui Caravaggio. Cele mai emoționante motive Cavallino le află adesea în Vechiul Testament. Aici Iosif își lasă frații să bănuiască și să înțeleagă cine este, dar o face într-o formă simbolică. Nu renunță la situația lui înaltă și la măreția sa, ci rămâne cel ce a devenit. Frații și chiar tatăl se pleacă în fața lui, plini de admirație și supunere. Dăruit de regele Karl al XVI-lea în anul 1863. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
viață superior, legitimându-l ca pe o comoară de care nu te dezici în vremuri grele. Toate evenimentele crunte din lagăr sunt rememorate peste ani de Hans în cheie sonoră, anumitor motive și teme li se certifică putința cathartică și simbolică. Atuul șvabilor este credința în lucrul bine făcut. Efortul uman este demn de stimă și, în concepția lor, inatacabil. De aceea, strădania sovieticilor de a-i folosi, după "reeducare", ca pioni ai comunismului în România, nu pare a avea sorți
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]