2,409 matches
-
cimitirul (vezi studiul amintit mai sus, nota 3, pp. 8, 13). În România, În ultimul timp a fost publicat un studiu special consacrat inscripțiilor ebraice În secolele XVII-XIX, descifrate pe monumentele funerare din cimitirul vechi din Iași și pe terenul sinagogii mari și al sinagogii croitorilor - vezi I. Kara XE "Kara, I." și S. Cheptea XE "Cheptea, S." (ed.), „Inscripții ebraice”, În Inscripții medievale și din epoca modernă, vol. 1, Iași, 1994. Un ziarist evreu a rezumat imaginea lui Ifrim - G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
mai sus, nota 3, pp. 8, 13). În România, În ultimul timp a fost publicat un studiu special consacrat inscripțiilor ebraice În secolele XVII-XIX, descifrate pe monumentele funerare din cimitirul vechi din Iași și pe terenul sinagogii mari și al sinagogii croitorilor - vezi I. Kara XE "Kara, I." și S. Cheptea XE "Cheptea, S." (ed.), „Inscripții ebraice”, În Inscripții medievale și din epoca modernă, vol. 1, Iași, 1994. Un ziarist evreu a rezumat imaginea lui Ifrim - G. Spina, „Portretul unui huligan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
În posesia autorului); adresa primarului Ifrim către Radu Lecca XE "Lecca, Radu" , În aceeași chestiune, Ancel XE "Ancel, Jean" , Documents, VII, nr. 355, p. 501. Cu privire la toate propunerile primarului Ifrim În chestiunea Îndepărtării evreilor din oraș, distrugerea caselor lor, distrugerea sinagogilor ș.a., vezi Ancel XE "Ancel, Jean" , Documents, VII. Raport informativ al Inspectoratului General al Poliției din București către ministrul de Interne, 30 iunie 1941, ora 10.25, Arhiva Ministerului de Interne, Dosar 40010, vol. 89, p. 470 (USHMM, microfilm 36
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
niște bani, că dacă nu plătim ne dau afară. Zorile se răspândeau printre platanii de pe malul fluviului, iar Zero trebuia să se grăbească, căci noaptea se retrăgea, ridicându-se ca un covor. Discul Încă palid al soarelui se zărea În spatele sinagogii, printre frunzele de un verde Întunecat, printre Încrengăturile coroanelor seculare ale platanilor, aruncând așchii de lumină peste apa Tibrului. Pe pontoane Începeau să se contureze primele umbre. Stoluri de rândunele se roteau deasupra acoperișurilor și ale antenelor, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Bergel a fost dirijor principal al Orchestrei Societății Filarmonice din Budapesta. Așa au apărut, la casa Budapest Music Center Records, discurile compact cu Arta Fugii (înregistrare live a radioului ungar dintr-un concert al Filarmonicii clujene din 1991, dat în Sinagoga de pe strada Dohány, la Budapesta), Metamorfozele lui Richard Strauss și Simfonia a 2-a de Honegger la pupitrul Cameratei Transsylvanica, iar apoi integrala Simfoniilor de Brahms, tot cu Orchestra din Cluj, al cărui director fusese între 1966 și 1970. De ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
impresie pieirii. Asta e salvarea. Cum să piară temeliile? - Mă gândeam la Tablele Legii, la Creștinismul care le-a urmat. Ni se spune de câțiva ani că sunt născociri ale misticismului și din cauza asta învățământul religios a fost interzis, iar sinagogile și bisericile pe care le mai vedem ori moscheile sunt toleranțe amăgitoare, menite și ele dispariției. Ce se va pune în locul lor? Mă gândesc la afișele de pe stradă, se va face în schimb vorbire de ele... - Sunt simple afișe - mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în locul chilienilor pentru ca Pinochet să fie judecat, dar Castro, care a împușcat de patru ori mai multe persoane, îi lasă indiferenți. Ei protestează împotriva turismului cultural în noul Reich austriac pentru că un Mégret local apare de acolo, în timp ce în Franța sinagogile sunt incendiate pentru prima dată după 1945 ș...ț. Importantă este postura. Să fii informat. Să se știe acest lucru. și să urmărești lovitura următoare. Să înlănțuiești cauzele fără să te întorci niciodată la cele de odinioară. Pentru că intelectualul angajat
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în această zonă. Alte puncte de interes pentru vizitatorii aflați în vacanță în zona Bârladului mai sunt Casa Cuza, Casa Sturdza, Casa Tuduri, Casa Bulbuc, Casa Silvian, Casa Șuțu, Casa Roșie, Casa Gheorghe Gheorghiu Dej, statuia lui Gheorghe Roșca Codreanu, Sinagoga, precum și Casa memorială Sergent Buhuș Vlad. Pentru iubitorii de natură, în sudul Bârladului există o porțiune cu vegetație mai bogată decât în restul orașului, aici aflându-se Balta Prodana, pe malul căreia există și un motel. Pentru pescari, Bârladul oferă
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
se aflau mai multe tradiții textuale, dintre care una a devenit mai târziu textul ebraic canonic al Vechiului Testament. Kahle a ajuns la elaborarea acestei teorii în urma studierii fragmentelor biblice 4 descoperite într-o cameră de păstrare (genizah) a unei sinagogi 5 din Cairo. Câteva din aceste manuscrise biblice ce datează dinaintea secolului al IX-lea d.Hr. prezintă deosebiri textuale considerabile față de textul masoretic. Potrivit lui Kahle, nu a existat un singur text al Bibliei ebraice, ci câteva Vulgärtexte. El presupunea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
împărțit în trei familii textuale de bază; Talmon susține că numărul tradițiilor textuale era cu mult mai mare decât pretinde Cross 4, însă acestea au dispărut întrucât nu au fost acceptate de nici o grupare religioasă, așa cum s-a întâmplat când Sinagoga a acceptat textul masoretic, când Biserica a primit textul Septuagintei și când comunitatea samariteană a atribuit Pentateuhului său caracter normativ. Descoperirile de la Qumran demonstrează că în Palestina existau mai multe tradiții textuale la acea vreme. Întrucât persoanele care locuiau în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Biblia ebraică și Vechiul Testament. Datorită convingerilor religioase, creștinii nu vorbesc despre Biblia ebraică, iar evreii, din motive foarte clare, nu își numesc scrierile sfinte Vechiul Testament. Din moment ce primii creștini au continuat să meargă la Templu, să păstreze obiceiurile iudaice, să frecventeze sinagoga și să se implice în controverse cu autoritățile iudaice, s-ar putea spune că atât iudeii, cât și creștinii au văzut mișcarea creștină ca fiind iudaică. Abia după ce au fost alungați din Ierusalim și și-au stabilit capitala la Antiohia
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
foarte multă seriozitate transmiterea, dintr-un manuscris într-altul, a fiecărui cuvânt și a fiecărei litere a textului biblic 1. Atunci când, în urma folosirii continue, manuscrisele se uzau foarte mult până la a deveni ilizibile, erau așezate în „camera de păstrare” a sinagogii, cunoscută sub numele de genizah, după care, la timpul potrivit, erau îngropate în pământ, în cadrul unui anumit ritual. În acest fel, manuscrisele greșite erau scoase din circulație și plasate într-o genizah. De obicei, o copie care prezenta mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prin suprapunerea lor peste alte cuvinte, îndreptarea lipsurilor prin inserarea, între rânduri, a unor litere sau a unor cuvinte, îndepărtarea cuvintelor inutile prin tăierea lor cu o linie, dovedesc foarte clar că acest manuscris nu era destinat citirii publice, în sinagogă, a pasajelor profetice. Deși secta de la Qumran se deosebea în anumite privințe de corpul central al iudaismului contemporan, nu există nici un motiv care să ne determine să credem că metodele de copiere a textelor sfinte ar fi fost diferite. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
perioadă premasoretică nu se poate vorbi de o împărțire a textului fixată și universal acceptată. Fiecare comunitate își dezvoltase propriile tradiții și principii 1. Cu toate acestea, împărțirea în versete reprezenta un aspect important al întrebuințării textului în lecturile de la sinagogă; ne dăm seama de aceasta dacă ținem cont de faptul că Targumurile Aramaice erau lucrate traducând verset cu verset textul Pentateuhului. Practica scrierii continue a textelor, fără a fi împărțite în capitole sau în versete, a fost abandonată în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
despre existența a trei sisteme de vocalizare: babilonian, palestinian și tiberian. 3.4.1. Vocalizarea făcută de către masoreții orientali - sistemul babiloniantc "3.4.1. Vocalizarea făcută de către masoreții orientali - sistemul babilonian" Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în magaziile unei sinagogi din Cairo a fost descoperită o cantitate uriașă de fragmente de texte, menite să arunce o nouă lumină asupra istoriei sistemului de vocalizare babiloniano-masoretic. Aceste fragmente arată că sistemul de vocalizare s-a dezvoltat pe baza unor vocale-litere (matres lectionis
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în prolegomena sa la BHK, lista care conținea majoritatea manuscriselor ce purtau urmele vocalizării babiloniene. Mare parte a acestor manuscrise se află în prezent în Biblioteca Universității din Cambridge și la Biblioteca Bodleian din Oxford, chiar dacă provin din genizah vechii sinagogi din Cairo; alte manuscrise din aceeași genizah se află în Biblioteca Publică Rusă din Sankt-Petersburg. Trebuie precizat că majoritatea manuscriselor babiloniene descoperite în genizah din Cairo datează din secolele VI-IX d.Hr., așadar din perioada de glorie a masoreților
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraică de atunci. În acest sens, au făcut mult mai mult decât a adăuga vocale la consoane: au introdus semne care reprezintă accente ale cuvintelor și propozițiilor. Cel mai vechi manuscris biblic cu vocalizare tiberiană este codexul Profeților din genizah sinagogii din Cairo, text ce a fost copiat, vocalizat și înzestrat cu toate celelalte semne masoretice în anul 896, de către Moșe ben Așer, al cărui fiu, Aaron, a vocalizat celebrul „manuscris Alep” ce conținea toată Biblia. Desigur, nu putem nesocoti posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cel mai bun însoțitor al misionarului creștin. Adoptarea rapidă de către creștini a codexului, simboliza totodată ruperea de tradiția iudaică, în cadrul căreia textele sacre trebuiau copiate doar pe suluri. Până în zilele noastre, Sefer Tora, adică Pentateuhul folosit pentru lecturile publice de la sinagogă, se folosește în format de sul. La jumătatea secolului al II-lea d.Hr., formatul codexului era folosit pentru transmiterea tuturor Scripturilor Sfinte creștine, incluzând cărțile moștenite de la evrei. Posibilitatea copierii diferitelor cărți biblice într-un singur codex a contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
așa, înseamnă că totuși putea fi consultat atunci când apăreau îndoieli în privința textului corect. Acest codex a fost alcătuit în cursul secolului al X-lea, dus în Egipt, pentru ca mai apoi să ajungă la Alep, unde s-a păstrat într-o sinagogă sefaradică. Codex Aleppo conține toate cărțile Vechiului Testament. Pe fiecare pagină se află trei coloane, excepție făcând cărțile Iov, Pildele lui Solomon, Psalmii și alte câteva pasaje poetice care sunt scrise pe două coloane. Fiecare coloană are 28 de rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
târziu de anul 9101. În secolul al XVIII-lea, rabinul comunității din Alep, Rafael Solomon Laniado, vorbește despre obligația evreilor din acest oraș de a jura pe textul codexului ori de câte ori trebuia să-și declare averea și să plătească taxa pentru sinagogă. Această tradiție s-a păstrat până în zilele noastre. Codexul se păstra într-unul dintre cele șapte „altare” ale vechii sinagogi din Alep, o descriere amănunțită a locului de păstrare fiind oferită de către rabbi Abraham, fiul lui rabbi Isaia Dayan, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din acest oraș de a jura pe textul codexului ori de câte ori trebuia să-și declare averea și să plătească taxa pentru sinagogă. Această tradiție s-a păstrat până în zilele noastre. Codexul se păstra într-unul dintre cele șapte „altare” ale vechii sinagogi din Alep, o descriere amănunțită a locului de păstrare fiind oferită de către rabbi Abraham, fiul lui rabbi Isaia Dayan, într-o lucrare scrisă în anul 1847-1848: „În altarul din partea sud-estică se află o nișă care conține patru Coroane ale Legii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
În prezent, două dintre cele trei manuscrise se află la Biblioteca Universitară din Tübingen, iar cel de-al treilea la Biblioteca de Stat din Marburg. 5.3. Fragmentele din genizah de la Cairotc "5.3. Fragmentele din genizah de la Cairo" Majoritatea sinagogilor cuprindeau o încăpere numită genizah, în care erau adăpostite vechi obiecte de cult și cărți de rugăciune care nu mai erau folosite, dar care, conform legii evreiești, nu puteau fi distruse deoarece conțineau numele lui Dumnezeu. În unele cazuri, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
le făceau ilizibile într-o generație sau două. Egiptul însă este renumit pentru capacitatea sa de a păstra fragmente pe hârtii și papirusuri datând din mileniul I î.Hr., dată fiind clima foarte uscată. În anul 1890, când s-a reconstruit sinagoga din Cairo, în magaziile acestei sinagogi s-a descoperit o adevărată comoară: aproximativ 200.000 de texte, manuscrise și fragmente. Imediat au venit cercetători 1 din întreaga lume spre a analiza aceste texte, astfel încât, în zilele noastre toate aceste materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sau două. Egiptul însă este renumit pentru capacitatea sa de a păstra fragmente pe hârtii și papirusuri datând din mileniul I î.Hr., dată fiind clima foarte uscată. În anul 1890, când s-a reconstruit sinagoga din Cairo, în magaziile acestei sinagogi s-a descoperit o adevărată comoară: aproximativ 200.000 de texte, manuscrise și fragmente. Imediat au venit cercetători 1 din întreaga lume spre a analiza aceste texte, astfel încât, în zilele noastre toate aceste materiale sunt răspândite în mai multe librării
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unii cercetători au emis ipoteza existenței unor genizah, adică a unor depozite în care erau abandonate scrieri sacre care nu se mai foloseau, pentru a fi distruse în mod natural, fără intervenție umană. În acest sens, genizah descoperită lângă o sinagogă din vechiul Cairo, de unde S. Schechter, la începutul secolului XX, a recuperat o mare cantitate de manuscrise care au adus o contribuție majoră la înțelegerea gândirii iudaice medievale, pare să constituie un precedent evident 2. În orice caz, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]