4,167 matches
-
cursul ontogenezei, prin experiența de viață dobândită, în sensul în care teoria cognitivă a lui Beck prezintă problema. Pe această perspectivă, Benjamin a organizat o evaluare a personalității și o terapie a tulburărilor de personalitate. Deficiența de coerență internă a sinelui se exprimă în disfuncția identității. Widiger, un autor care pledează de decenii pentru o interpretare dimensională a tulburărilor de personalitate pe baza teoriei celor cinci mari factori (FFTĂ, sublinia recent că aspectul esențial al acestei perturbări este deficiența de identitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
exprimă în disfuncția identității. Widiger, un autor care pledează de decenii pentru o interpretare dimensională a tulburărilor de personalitate pe baza teoriei celor cinci mari factori (FFTĂ, sublinia recent că aspectul esențial al acestei perturbări este deficiența de identitate a sinelui (self-ului, persoaneiă. Aceasta nu se manifestă doar la TP de tip borderline - la care e inclusă în criteriile de diagnostic -, ci și la cea dependentă (ce nu poate exista fără a fi dirijatăă, la cea evitantă (ce nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cea obsesiv-compulsivă (ce are limite difuzeă, la cea histrionică (ce adoptă variate identitățiă, la cea narcisică (ce își construiește o imagine fantezistă despre sineă, la cea schizoidă (ce se resimte ca un „nimeni”Ă ș.a.m.d. Tot de patologia sinelui ar ține tulburările de autodirecționare a celor cu tulburări de personalitate, ce pot fi bine evidențiate prin instrumentul TCI a lui Cloninger. Autodirecționarea pe termen mediu și lung în cadrul comportamentului se desfășoară în mijlocul vieții sociale. De asemenea, și atributul „incapacității
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
TCI a lui Cloninger. Autodirecționarea pe termen mediu și lung în cadrul comportamentului se desfășoară în mijlocul vieții sociale. De asemenea, și atributul „incapacității de a învăța din experiență”, prezent la multe tulburări de personalitate, dar mai ales la cea antisocială. Desigur, sinele se cere - la acest nivel - înțeles într-un sens larg, ce cuprinde eul conștient și, practic, toate structurile persoanei până la zona de inserție interpersonal-socială. Tulburările în direcția relațiilor intepersonal-sociale în cadrul tulburărilor de personalitate au fost amplu și permanent discutate în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
discutate în literatură. Ele conduc la acel comportament maladaptativ, observabil de către alții, apropiați, cunoscuți sau chiar străini. Tulburarea relațiilor interpersonale poate fi considerată patognomonică în tulburările de personalitate, așa cum subliniază mulți autori. Ea se bazează, desigur, pe structura distorsionată a sinelui în care ceilalți sunt reprezentați, așa cum s-a menționat mai sus. Atitudinile interpersonale constant distorsionate pot fi investigate pe baza circumplexului interpersonal (Leary, Kiesler, Wiggins, Benjamină și caracterizate prin epitete. Se evaluează de asemenea „problemele interpersonale” ale celor cu tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
extrem; 14. autoapărarea; 15. deficiența autodirecționării; 16. lipsa umorului; 17. dificultatea de a face față stresorilor. Fiind vorba de deficiențe ale „funcționării”, caracteristicile menționate sunt predominant din aria manifestărilor interpersonale, dissociale și anetice ale persoanei, mai puțin din aria inconștienței sinelui și a suferinței subiective. Un efort de acest tip este util pentru a nu se uita de nevoia unei caracterizări generale a tulburărilor de personalitate. Dar puțină ordine în analiza celor cu tulburări de personalitate este, de asemenea, necesară. Problema
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
evitarea suferinței, corelată cu neurotransmisia serotoninergică; căutarea noului, corelată cu neurotransmisia dopaminei; dependența de recompensă, corelată cu neurotransmisia noradrenergică; persistența, corelată cu neurotransmia mediată de glutamat. Caracterul e considerat ca formându-se prin experiențe interpersonale și educative, corelate cu limbajul, sinele, memoria episodică și biografică, învățarea și conștiința, relaționarea cu alții și cu lumea, în general. El s-ar putea descrie bine prin trei factori: autodirecționarea, cooperarea cu alții și autotranscendența. Se are în vedere ideea că fiecare dintre cele șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
crud sau dorește răul altora. 3.5. Acru: e supărat pe toți și pe toate sau se simte deseori victimizat, folosit și exploatat de ceilalți. 4. Autotranscendență scăzută 4.1. Imagine de sine instabilă: nu are un stabil sens al sinelui sau este incapabil să admită defectele proprii. 4.2. Perspectivă fluctuantă asupra vieții: privește mediul sau lumea, în general, ca fiind haotică și impredictibilă sau este incapabil să recunoască acele relații care să îi permită anticiparea problemelor. 4.3. Gândire
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cinci mari factori (FFMĂ sau a circumplexului. De asemenea, consideră că pentru caracterizare nu e suficientă sesizarea perturbării comportamentului și a funcționării sociale, dezadaptarea, încălcarea normelor sau infracționalitatea. Persoanele cu tulburare de personalitate au o modificare a structurării eului, a sinelui, nu doar resimțită subiectiv, ci suficient exprimată printr-o serie de caracteristici deficitare ale sinelui. Viziunea lui Livesley asupra tulburărilor de personalitate e sintetică și puțin eclectică. Ea se impune prin sublinierea faptului că e vorba de o tulburare psihică
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
suficientă sesizarea perturbării comportamentului și a funcționării sociale, dezadaptarea, încălcarea normelor sau infracționalitatea. Persoanele cu tulburare de personalitate au o modificare a structurării eului, a sinelui, nu doar resimțită subiectiv, ci suficient exprimată printr-o serie de caracteristici deficitare ale sinelui. Viziunea lui Livesley asupra tulburărilor de personalitate e sintetică și puțin eclectică. Ea se impune prin sublinierea faptului că e vorba de o tulburare psihică specifică, distinctă de altele, dar de aceeași natură cu aceasta, în cadrul unui continuum maladiv. Viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ca FFM să fie unica completare a sistemului categorial într-un viitor DSM-V, limitează perspectiva asupra persoanei. Circumplexul interpersonal rămâne interesant și util din multe puncte de vedere, dar și în acest caz, în forma clasică a circumplexului eul, sinele și conștiința morală sunt doar implicate, presupuse. O serie de aspecte ale psihismului nu sunt comentate, așa cum au indicat cei care arătau că doar doi din cei cinci mari factori sunt bine reprezentați. Lipsește, de exemplu, ceea ce se leagă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
transpersonale. Tyrer nu comentează persoana normală decât aluziv. Totuși, acordă atenție inserției acesteia în universul interpersonal-social cu referință la familie, microgrupuri, profesie, locuință, norme sociale, toate aceste zone fiind indicatori posibili ai tulburărilor de personalitate. Livesley insistă mai mult asupra sinelui, Eului, relațiilor interpersonale și celor de microgrup, lăsând și el în umbră diferențierile între temperament și caracter sau tema conștiinței morale. Millon sugerează o schemă vagă a personalității și dezvoltării acesteia, susținând continuumul tulburărilor psihice între simpla reacție, sindroamele complexe
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un instrument dimensional-categorial adaptat la DSM-IV-R și ICD-10. • Structured Interview for DSM-IV Personality Disorders (SIDP-IV; PFohl et al., 1997Ă are 101 itemi și evaluează categoriile oficiale din DSM-IV, precum și cele trei propuse. Cel intervievat e solicitat să se concentreze asupra sinelui obișnuit, predominant în ultimii cinci ani, și să evalueze dacă, în ultimul timp, nu au fost schimbări importante în personalitate. Aplicarea sa cere un antrenament special. Există interviuri structurate pentru evaluarea anumitor categorii de tulburări de personalitate: • Composite International Diagnostic
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
unei realități antropologice mai adânci. În existența oricărui om, fără nici o implicare specială a psihopatologiei, există în mod firesc o diferență dar și o interrelație între două perspective. Pe de o parte dimensiunea structurală, de identitate cu sine organizată în jurul sinelui, a Eului său, exprimată prin trăsături care-l identifică și îl diferențiază de ceilalți, care integrează durata propriei biografii într-o exprimare personală proprie, într-o concepție despre lume, particulară care structurează destinul personal. Pe de altă parte se plasează
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de forță ale unor opinii, convingeri, credințe care deseori sunt influențate de afilierile sale la diverse microgrupuri. În raport cu diverse situații și persoane subiectul se poate manifesta variat dar se consideră că în mod normal, pe măsura maturizării, crește și consistența sinelui „nuclear”, care integrează multiplicitatea sine-urilor circumstanțiale. Teoria „individuației” a lui JUNG susține că la vârsta adultă persoana poate progresa spre o adâncire a caracteristicilor sale proprii, a unicității sale, spre o crescută cunoaștere și conștiință de sine, spre câștigarea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
funcții psihologice și mecanisme de apărare care asigură adaptarea la stimulii mediului. Tulburările caracteriale, exprimate prin autocontrol deficitar, manifestări impulsive, neelaborate și distorsiuni emoționale sunt rezultatul apelului la mecanisme defensive maladaptative precum reprimarea sau identificarea proiectivă. În același cadru patologia Sinelui (KOHUT, 1977, KOHUT, 1984, ORNSTEIN, 1998Ă este centrată pe raportul dintre coeziunea și vitalitatea respectiv slăbiciunea și fragmentarea acestui pol structural individual. Primele două atribute sunt favorizate de calitatea și cantitatea relațiilor interpersonale. BUIE și ADLER (1982Ă integrează acest model
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
1977, KOHUT, 1984, ORNSTEIN, 1998Ă este centrată pe raportul dintre coeziunea și vitalitatea respectiv slăbiciunea și fragmentarea acestui pol structural individual. Primele două atribute sunt favorizate de calitatea și cantitatea relațiilor interpersonale. BUIE și ADLER (1982Ă integrează acest model al sinelui psihologic abordării specifice a tulburării borderline de personalitate. În acest sens se consideră că structurarea dizarmonică a personalității dar și alte condiții psihopatologice de Axă I sunt favorizate de deficiențele îngrijirii și educației din perioada infantilă care împiedică internalizarea imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
psihopatologice de Axă I sunt favorizate de deficiențele îngrijirii și educației din perioada infantilă care împiedică internalizarea imaginii părintelui ideal și structurarea sentimentului stimei de sine. Un alt model psihodinamic este centrat pe relațiile obiectuale. Ele integrează reprezentări particulare ale sinelui și ale comportamentelor lumii exterioare (FAIRBAIRN, 1954, KLEIN, 1946, 1975, KERNBERG, 1995Ă. Aceste raporturi sau „diade” devin unitățile componente ale structurii psihologice în cadrul căreia se diferențiază și sunt integrate progresiv. Personalitatea matură coalizează acele reprezentări care mediază la rândul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și raportul dintre bine și rău, dintre nesiguranță și toleranță, dintre sine și lume. KERNBERG (1984Ă distinge trei niveluri de organizare a personalității: borderline, nevrotic și psihotic. Primul uzitează de mecanisme defensive primitive și integrează cele mai simple reprezentări ale sinelui și ale celor din jur așa cum se întâmplă în cazul personalităților patologice de cluster A, B și TP dependentă dar și a celor afective, deci a majorității tulburărilor de personalitate. Având ca punct de plecare conceptul de relație obiectuală s-
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
încurajarea elaborărilor → validare empatică → consiliere și stimulare laudativă → afirmare. Această variantă psihoterapeutică favorizează schimbarea în bine prin creșterea capacității de înțelegere a pacientului aferent interpretărilor și prin experiența unui nou tip de rol în cadrul relației cu terapeutul. Varianta corespunzătoare psihologiei Sinelui este centrată pe afirmarea empatiei care va activa potențialul individual latent, întreținută fiind de relația de transfer sine-obiect (ORNSTEIN, 1998Ă. Terapeutul nu apelează la interpretări ci empatizează cu atitudinile defensive ale pacientului sprijinându-l în încercările de menținere a coeziunii interioare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și adaptate pentru perioada imediat următoare contactului sau raportului terapeutic. BATEMAN și FONAGY (2003Ă descriu reperele dominante ale tehnicilor psihodinamice derivate din teoria atașamentului, aplicabile cu precădere la tulburările de personalitate de cluster C. Scopul major îl reprezintă stabilizarea structurii Sinelui prin dezvoltarea unor reprezentări coerente și a abilității de a stabili relații interpersonale securizante. Terapeutul trebuie să devină cât mai repede - în mod tranzitor desigur - principalul element protectiv care simultan să stimuleze capacitatea pacientului de a prelucra și înțelege progresiv
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
s-ar referi mai ales la comportament, bazându-se predominant pe informații din dosarul individului, evidențiind un stil de viață în mod cronic instabil și antisocial. Analiza factorială a itemilor din PCL-HARE Factorul 1 Factorul 2 2 Sens grandios al sinelui 15 Iresponsabilitate 4 Minciună patologică 13 Lipsa unor scopuri realiste pe termen lung 5 Manipularea altora 9 Stil de viață parazitar 6 Lipsa remușcărilor și vinovăției 12 Probleme comportamentale timpurii 8 Lipsa empatiei 18 Delicvență juvenilă 16 Neacceptarea responsabilității pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la identificări dificile și distorsionate. Nu se mai depășesc firesc etapele necesare, apare un deficit de Super-Ego și o predispoziție crescută la impulsivitate și agresivitate. Cel mai greu se realizează identificările - cu imagourile părinților - ceea ce face dificilă și structurarea Eului. Sinele ajunge un obiect straniu pentru sine. S-ar produce procese de proiecție și reîncorporare a agresiunii similare cu ceea ce ar sta la baza paranoidului nuclear. HARE încearcă să explice pe această cale structurarea psihopatului ca „predator”. O serie de psihanaliști
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu teza lui KERNBERG (1984Ă privitoare la organizarea de tip borderline a personalității, intermediară între cea de tip nevrotic și psihotic. Se ajunge astfel la teza „narcisismului malign”. Ar exista două nivele de structurare a personalității. Pe de o parte sinele real, care e nesigur, inferior, singur, gol, incapabil să învețe, neadaptativ, iar pe de altă parte, o fațadă de grandiozitate narcisistă și destructivă. Super-Egoul narcisicului nu se formează, e fragmentat, cu trăsături sadistice și de paranoia non-psihotică. Se structurează astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în roluri nu e de la început și prin sine un semn de anormalitate, societatea putând-o cultiva, ca de exemplu în meseria de spion. Dar duplicitatea și neautenticitatea pot fi și marca unei dizarmonii și inconsistențe a identității persoanei, a sinelui („self”-uluiă congruentă cu tulburările de personalitate. Este unul din sensurile expresiei „om lipsit de caracter”, iar comportamentul duplicitar în multe împrejurări și forme poate fi nociv moral pentru ceilalți. În cazul atitudinii și comportamentului duplicitar celălalt nu mai e
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]