6,584 matches
-
știe mai puțin și cel mai învățat vorbesc aceeași limbă, atât e diferită cultura cu privire la un popor și la un individ. Moravurile unei națiuni pot, ca expresiune a individualității naționale și în comparațiune cu altele, să fie culte, însă omul singular care exercită aceste moravuri nu demonstră prin asta încă cultură, ci numai morigenitate, civilitate. {EminescuOpXIV 916} Unui spirit poporal sau unui popor i se pot atribui așadar toate semnele caracteristice ale culturei cari vor rezulta în decursul studiului nostru, fără
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încă cultură, ci numai morigenitate, civilitate. {EminescuOpXIV 916} Unui spirit poporal sau unui popor i se pot atribui așadar toate semnele caracteristice ale culturei cari vor rezulta în decursul studiului nostru, fără din aceasta să urmeze cumva cum că indivizii singulari ai acestui popor sânt într-adevăr oameni culți. Studiul nostru se îndreaptă exclusiv asupra culturei individuale sau a aceleia care-i numită astfel în sens restrâns și propriu. Cuprinsul și esența culturei nu e simplă, sânt mai multe și deosebite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de știință, ci de dezvoltarea sa ca membru în comunitatea celor știutori. Abia în numărul și în măsura activității celora ce se ocupă cu știința zace propria realizare obiectivă a științei; știința există într-adevăr și ca atare, afară de individul singular, obiectiv; însă ea planează oarecum numai asupra și între individe, ea are o formațiune și obiectivitate numai ideală; ci numai abia în individele ce o cugeta și-o știu ea există în orce vreme real; aicea are realitate obiectivă *. Chiar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a diletantismului curat personal și subiectiv, în genere van, întra-sta-n fine rușinea mărunțușerilor literari, a căror spirit samănă pe deplin bibliotecelor de-mprumut unde opurile de știință se câștigă și se-mprumută... pentru groșița de citit. După aceea lucrarea omului singular în și la științe mai are de scop ca el să contribuie, cel puțin după putința [lui] la progresul ei, și afară de-aceea că poate îngriji de ereditarea ei prin generații viitoare, prin simpla ei propagare. Și arta are
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
precum omul se unește nemijlocit cu omenirea, vede, împlinește și pricepe scopul și chemarea sa în ea mai mult decât în comunitatea mai îngustă a familiei, comunei și statului cu cari el stă oarecum în referință faptică. Toată moralitatea omului singular, referească-se ea la raporturi individuale sau publice, își are întemeierea în natura și chemarea sa ca om, așadar în lucrul cel mai general, în omenire - în umanitate. Astfel și cultura e înainte de O cercetare mai departe a acestei cugetări va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lipsei individualismului la națiunile clasice; sigur este însă că, orcît de individual s-ar fi format un obiect sau un raport după năzuință și facultate, nu era aprețuită decât din punct de vedere al generalității. Unde de-sine-starea și valoarea omului singular ca atare nu-și găsește recunoaștere, acolo nu se poate afla nici [în] cultura individului pentru el însuși vreun scop demn de băgat în samă. Mai important în toate acestea e că cei vechi nu venise încă la cunoștința cum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este totodată și tot atât de mult {EminescuOpXIV 920} și cel mai general (o cunoștință de care nici azi lumea, unde iar individualismul a căpătat o așa de mare preponderanță, nu e conștie decât într-un mod foarte imperfect); că fiecare om singular e membru și reprezentant al națiunii sale fără vreo activitate faptică pentru ea; așa încît viața și faptele sale individuale sânt de valoare națională și de preț general. Socrate nu numai prin viața și învățătiirile sale, ci și prin felul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chemarea morală individuală a omului, de-a mări valoarea sa, de-a corespunde demnității sale, ci ea trece cu deosebire... de o plăcere ș-un lux. În poporul grec cu deosebire era un grad nalt de cultură publică, însă oamenii singulari o posedau nemijlocit și nu și-o câștigau nici în sensul, nici cu intențiunea morală a culturei, tot așa de puțin cum omul prost nu-și apropriază limba noastră cultă spre scopul și ca un element al culturei. De acolo
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
moment personalitatea în lumina cea mai bună a frumuseței și înfrumusățează și înnobilează mișcarea ei și, mijlocit, chiar figura ei. Însă nu numai în mișcarea întregei figuri, ci și acolo unde nu se mișcă și nu-s active decât organe singulare trebuie să domnească frumusețe. La vorbit și citit modul și forma cum acestea se-ntîmplă probează gradul de cultură; declamarea; i mimele ce-o acompaniază descopăr multe, până și din individualitatea internă a unui om.; ele sânt semnul grației. Chiar declamațiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adevărată o națiune care ar îmbla numai după arta și ideale și ar uita asupra lor toată mărimea practică, cât de puțin ar rămâne ea prin asta în putere și libertate, tot așa de puțin îi e permis și omului singular de a urma numai înclinațiunei frumosului; însă podoaba cea mai nobilă a unui popor este arta și cel mai nobil simț al omului e cel estetic; e un privilegiu al culturei de a se bucura de această podoabă a vieții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zice, cu timpul. Puncte de vedere de-acestea conducătoare, asemenea idei regulative sânt pe orice teren a științei sau a vieții; ele formează sâmburele propriu al inteligenței, exersă o influință oarecum organică, formătoare, asupra masei de particularități, imprimă fiecărei cugetări singulare sigilul unei inteligențe specific ***, adică conștie, și-i dau acea putere vie și învietoare de-a influința asupra unei alte conștiințe. Astfel cultura preface sufletul într-un organism pentru cari fiece experiență e un nutremînt, pe care el o recipează
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
statuează din contra un nex între H și O pe de o parte și apa de cealaltă parte. În modul următor ne-am putea închipui nexul natural dintre putere de cădere, mișcare și căldură. Știm că căldură apare atunci când părticelele singulare ale masei unui corp se apropie întreolaltă. Îndesarea (condensarea) produce căldură. Ceea ce însă e valabil pentru cele mai mici părticele ale masei trebuie să fie aplicabil și la masele mari și la spații mensurabile. Căderea în jos a unei sarcini
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
folos, frumusețe si bine. Astfel recunoaștem adevărul vechiului proverb: Varietate în unitate e perfecțiune. {EminescuOpXIV 959} ["CU CÎT O FĂPTURĂ E MAI IMPERFECTĂ.... "] 2264 Cu cât o făptură e mai imperfectă - zice Gothe - cu atât mai asemănătoare sânt părțile sale singulare și cu atât ele seamănă cu întregul. Cu cât e mai perfectă o ființă, cu atât mai neasemenea sânt părțile lui. În cazul dentăi părțile nu sânt decât o repetiție a întregului, în al doilea sânt cu totul neasemănătoare cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unuia poate periclita însăși existența Cosmosului ; 4. „muncile” lui Iuda sunt veșnice. Momentul critic, când balanța s-ar putea înclina în favoarea lui, este sfârșitul anului vechi și începutul celui nou. în paranteză, notez faptul că astfel de credințe nu sunt singulare în sud-estul Europei. În Grecia, de exemplu, se credea că demonii htonieni (Callicanțari) bântuie așezările omenești timp de 12 zile, între Crăciun și Bobotează. „Este vremea când ei ies la suprafața pământului, încetând să mai roadă arborele lumii, care tocmai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mitic apariția și să justifice existența unui umil arbust de pădure (Viburnum opulus). Și, în același timp, să motiveze culoarea roșie și forma globuloasă a fructelor sale, care seamănă cu niște picături de sânge. N-ar fi aceasta o legendă singulară. Dimpotrivă, o mulțime de plante și-ar datora existența sângelui scurs pe pământ din trupurile diverșilor zei, demoni sau eroi mitici. Din sângele dracului a răsărit tutunul, din sângele zeului Atis - violetele, din cel al lui Prometeu - ierburile magice, din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-o, cuprinzând o lungă, dar deloc exhaustivă enumerare, are rostul de a arăta că „imaginea” unor preoți traci despre care se credea că stăpânesc fenomenele atmosferice călătorind prin nori (pe balauri sau pe alte vehicule fantastice) nu era o „imagine” singulară, de excepție, pentru gândirea magico-mitică a Antichității. Prin urmare, nu era obliga- toriu să pară „prea frapantă, prea exotică pentru a nu fi reținută și redată de autorii greci” (4, p. 125). Existența unor astfel de practici și credințe la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
templului (cf. 28, p. 93). Probabil că tot la acest eveniment se referă un pasaj din Vechiul Testament, în care se spune că Iezechia „a sfărâmat stâlpii cu pisanii idolești” (II Regi, XVIII, 4). Gestul regelui iudeu nu a fost unul singular. El a „desființat închinarea de pe înălțimi” și a sfărâmat toate „Asherah”. Adică a dărâmat toți stâlpii de lemn simbolizând-o pe zeița Astarteea, zeiță cinstită de Solomon, căreia i-a ridicat 287Balaurul și solomonarul „capiști pe înălțimi” (cf. I Regi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Comisia Mixtă. Alegerea acestui delegat se va face după alfabetul francez (Allemagne, Autriche etc. ), încît ar veni la rând întîi delegatul german, apoi cel austriac și mai târziu reprezentanții celorlalte puteri, după cum le ajunge rândul. Daca durata mandatului pentru delegații singulari ar fi hotărâtă și fixată pentr-un timp mai îndelungat, optimiștii ar putea găsi admisibilă propunerea franceză. Dar această propunere nu spune nimic în privirea duratei mandatului, iar unele puteri se zice că tradează înclinarea de-a cere o succesiune
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
s-a dezvoltat ca material la un proiect de lege dintr-un caz provenit la un gimnaziu greco-oriental român, așa e afară de îndoială că ascuțișul ei este îndreptat cu deosebire contra învățămîntului bisericii greco - orientale române; pentru că pot fi cazuri singulare și se pot dezvolta din când în când astfel de relațiuni, cari din punct de vedere al intereselor mai înalte de stat îndreptățesc pe guvern la astfel de măsuri; dar - a le transpune din cadrele dreptului internațional într-o lege
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
EminescuOpXIII 109} Propunerea Barrere, accentuată din partea Franței prin titlul de ministru ce i s-a conferit delegatului ei și prin termenul de zece zile, păcătuiește în prima linie prin a nu reprezenta un punct de vedere colectiv european, ci unul singular austriac. Ne permitem a ne îndoi daca Franța ori altă putere e competentă a reprezenta interese austriace pe Dunărea română. Raporturile noastre cu Viena sunt, credem, încă îndestul de deschise ca să putem trata noi înșine, în numele nostru, pentru concesiile ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
tendința ce-au cheltuielele de-a crește poate acoperi monstruozitatea de la noi. Ne permitem și noi a cita pe același autor: Daca examinăm, zice, curentul general al civilizației noastre, de două secole încoace mai cu seamă, suntem izbiți în mod singular de progresiunea cheltuielelor statului. Cei mai mulți contimporani sunt spăimântați de acest fenomen, pe cari sunt ispitiți a-l atribui relei adminstrații și neprevederii guvernanților. Cumcă această neprevedere și dezordine figurează asemenea între cauzele dezvoltării cheltuielelor publice n-o poate contesta nici un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bine că există mulți publiciști pentru cari evenimentele din Ungaria vor fi o oroare, însă nu de indignarea 198 {EminescuOpXIII 199} lor poate fi vorba, nici de umanitarismul ideologic, ci de realitatea economică și de neajunsurile ei, produse prin activitatea singulară a izraeliților. Se va observa din cele mai de jos că evreii exercită o acțiune dizolvantă atât asupra moravurilor cât și asupra echilibrului economic al populațiunilor rurale. Țăranul și proprietarul, oameni ocupați cu producțiunea brută, fără aptitudini negustorești, cad în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi așa, înseamnă că avem primul contact al omului cu o civilizație extraterestră. ― Acesta este și motivul pentru care am convocat acest Consiliu de Coroană, care nu va fi deloc formal, fiindcă intenționez să nu-mi iau pe umeri povara singulară a hotărârii destinului omenirii într-un moment atât de important. Da, se pare că mătcile sunt inteligente și vă cer acordul să le folosesc pentru înlocuirea populațiilor de clone de pe Lumile Agricole. Conștiința lor de sine, presupusă deocamdată de noi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi o excepțională punte între clone și restul lumii, că le putea oferi reflectarea imaginii proprii cu o obiectivitate pe care nici unul dintre ei nu ar fi putut-o atinge. Era unica clonă irepetabilă. Deși era de-a lor, era singulară. Femeia scrisese o introducere în studiul Regulamentului militar de conduită, în care dezvolta ideea că ansamblul de reguli pe care Statul Major le impunea tuturor clonelor nu era decât o încercare jalnică de a recrea religia cercului cu mijloace stângace
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
preferință pentru acele elemente narative care, atunci cînd sînt privite separat, nu determină în mod decisiv situația narativă, de pildă timpul prezent și adverbele temporale (excepție făcînd, desigur, cele care indică orientarea temporală a unui personaj-reflector.). Totuși, forma persoanei întîi singular este întotdeauna exclusă din acest gen de rezumat, pentru că folosirea sa ar predispune la un anumit mod de configurare a intermedierii. 2.2. Rezumat, repovestire și didactica literaturii Analiza în paralel a unui rezumat și a unei repovestiri a unui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]