2,658 matches
-
în cazul Titanicului, cum se spune în sport, evenimentul de la începutul lui noiembrie. La pensiunea ieftină din Chicago a părinților lui, cunoscuse, în „zvăpăiații ani '20" și la începutul marii crize, lucrători de la căile ferate, veterani ai Primului Război Mondial și alți singuratici, fiecare cu povestea lui. în timpul New Deal-ului a cunoscut și oameni politici dar și modești participanți la programul de ieșire din criză prin și încă și mai modești beneficiari ai lui. A fost doar începutul. Iși luase licența în
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
mijloacele de a nimici existența de pe pământ. Irezistibila mașinărie, rachetă sau ce se întâmplă să fie, este fixată să declanșeze prăpădul la ora dorită de patronul slujit cu cea mai deplină fidelitate de inși roboți, sinucigași la poruncă. Un bărbat singuratic, o femeie inimoasă ce i se alătură, vor împiedica masacrul în secunda premergătoare exploziei, anihilând marcatorul ce clipocește roșu, sinistru. Scenariul suportă nu tocmai o infinitate de variante: există una încă neabordată de cineaști, în care avionul, racheta criminală nu
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
tensionată de deasupra, care va exploda o dată cu lăsarea nopții. La ei ajung sunete îndepărtate, zvonuri, imagini discontinui (Horia Pătrașcu fiind, în acest sens, un maestru al gradației) - coloana de manifestanți mărșăluind spre Piața Palatului, elicopterul care survolează orașul, TAB-ul singuratic "bolovan din oțel cambrat pe la colțuri, care se rostogolește acum alunecând în tăcere și fără a da socoteală la nimeni aici... pe asfalt" (asfaltul ca simbol al habitatului urban, dar și al unei lumi uniforme, cenușii, în care până și
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
ani m-a iritat pe mine însumi, cînd am citit-o, strînsă în volum, trei decenii mai tîrziu. Conflictul meu din 1972 cu succesorul lui G. Ivașcu la conducerea Contemporanului s-a încheiat, se știe, cu o recenzie la Marele singuratic de M. Preda, dar a început, ceea ce nu se știe, cu una la culegerea de articole a lui Călinescu. Recenzia la Preda, refuzată de la publicare, a fost picătură care a făcut să dea pe dinafara apă din vasul umplut deja
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
moarte” e demontată cuvânt cu cuvânt, scenă cu scenă. Directețea experienței cere abilități estetice speciale, instrumentele scriitorului sunt obligate la o rafinare mai puțin obișnuită, se lucrează cu precizie chirurgicală și exactitate a proporțiilor alchimică. Din cea mai cutremurătoare și singuratică împrejurare biografică („nimic mai greu decât singurătatea de sânge” - M.C.) este extrasă esența general-umanului, fără a eluda vreun detaliu personal, intim. În spital („aici în orice pat moartea își face-ncercarea“) afli despre „nebănuitele foloase ale nenorocirii”, despre „flirtul fiecăruia
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
baluri și de întruniri a orașului, două cîrciumi, judecătoria, un atelier fotografic, încă un hotel, geamia, iar printre ele case și mai așa și mai pe dincolo. În deal, cartierul turcilor, cu case fără ferestre la stradă. Tot în deal, singuratic, un imobil lung, la Chelu, iar în vale barăcile regimentului de infanterie. Fănică aflase dinainte de a veni în oraș și de casa vagon de pe deal și de regiment. La Chelu funcționa un bordel cu două compartimente. Unul pentru ofițeri, cu
Clauzele contractului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8133_a_9458]
-
zeflemitor zâmbește parcă ironic la toți cei din jur.Întră din nou în scenă barmanița-bărbat care îî interoghează pe muncitori,le aduce rapid câte-o bere și dispare. În căutarea unui partener de discuție,apare lângă mine la masă omul singuratic și tresar.Nu știu ce vrea dar aflu îndată.Salută respectuos și constat că vorbește foarte frumos,coerent ,folosește cuvinte potrivite de fiecare dată,este atent la privirea mea și mă întreabă dacă îmi poate ține companie.Răspund afirmativ iar în gândul
Divorț în "Cârciuma Prieteniei" by Lazarescu Corina () [Corola-journal/Journalistic/81242_a_82567]
-
al lui Boca, partener nemijlocit, aproape vivant, pentru orice privitor atent. Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentală, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictura noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria sa pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și, probabil, tot mai puține opțiuni
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
Prin chiar această conciliere a unei sensibilități delicate cu mișcarea amplă, monumentală, a contemplației melancolice cu impulsul prometeic, de o amplitudine creatoare plină de patetism, Ilie Boca este un singuratic, pînă la urmă, în pictura noastră de astăzi. Așa cum un singuratic este chiar în propria sa pictură, pentru că pluridimensionalitatea lumii pe care a construit-o pînă acum îi lasă tot mai puțin spațiu neocupat și, probabil, tot mai puține opțiuni. Boca este artistul care și-a pierdut, în timp, prerogativele de
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
wagneriene (construită din extreme, reprezentând cele două laturi ale femeii la vechii germani, luptă/ucidere și apărare/vindecare. Ca și Kingsor, de altfel. E vorba, în ultimă instanță, constată autorul Pătimirilor și măreției, de „lumea cunoașterii creștine a stărilor sufletești singuratice și infernale, lumea lui Dostoievski”). O altă părere infirmată de critica wagneriană e neîncrederea lui Thomas Mann în „sinestezia artelor” practicată de Wagner („Nu trebuie să reunim speciile ei pentru a le desăvârși”). Wagner a precedat totuși într-adevăr estetica
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
așa se întâmplă în mica „simfonie” a Veronicăi D. Niculescu, în care se trece de la exterioritate, de la perspectiva exterioară asupra lumii (o perspectivă animalieră) către interioritate, retractilitate, repliere - mișcări interioare reprezentate de cele trei figuri animaliere (aici: ariciul Doinel, un singuratic; hârciogul Ciobi, un „prieten tăcut”; cârtița cea oarbă Dede, pe numele ei întreg Dedesubtilă). La finalul verii, apoi al anului petrecut în compania - directă ori epistolară - a celor trei prieteni, care se retrag ei înșiși, dispărând discret, versurile inițiale ce
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
propria-i umoare, a cărei manifestare predilectă e caligrafia și a cărei limită de expansiune e ironia, jocul umoresc. În felul acesta ni se recomandă Emil Brumaru, căruia i-au priit din adolescență "vacanțele de vară și toamnele prelungite, interminabile, singuratice". Ebrietat de năvala percepțiilor, "mărită, exacerbată de fiece amănunt ce-mi lărgea ochiul și-mi surescita pavilionul galant al urechii", deambula de unul singur prin Iași, "în orele toride ale amiezii, pe străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
numai că Albert Einstein este cel mai popular om de știință din toate timpurile, dar și un simbol cultural universal. "Iconicitatea" simbolului Einstein e dată și de percepția că spiritul său de geniu trăia într-o lume aparte, ca un singuratic al timpurilor moderne. Cum el însuși s-a putut face responsabil pentru această imagine, construită și prin declararea sau publicarea reflecțiilor sale din anii târzii asupra solitudinii, izolării sau creației, gândirea lui Einstein și teoria relativității s-au transformat într-
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
de recreere al recruților să vin să le citesc la după-amiaza culturală a săptămânii. „Ceva vesel, vă rog, căci coarda mereu întinsă se rupe.” I-am promis. Lectura mea trebuia să aibă loc într-o asemenea cazarmă care se înălța singuratică în mijlocul câmpului ca o stație spațială. Căpitanul, care avea în mod vădit chef să iasă la pensie, dar deocamdată se mulțumea cu țuică, mi-a turnat în camera lui un păhărel matinal și a anunțat apoi că e timpul să
Simon Carmiggelt - Despre ținerea unui discurs () [Corola-journal/Journalistic/4394_a_5719]
-
cântă nimeni. Nici atunci când vin stăpânii la revelion și nici atunci când vin special să-și pupe câinii. Ei bine, la acel pian, cântă cine credeți? Cântă un câine buldog, urât, teribil de urât, cu fălci ca de hipopotam, bătrân, șleampăt, singuratic, dar care este înzestrat cu ureche muzicală. Nemernicul se așează cu labele din spate pe-un scaun plușat, dar apasă pe clapele pianului cu labele din față. Și se-aude ce se-aude.
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
și slujind în casă cît de bine poate, și Jef, pajul licean, și corigent la matematici pe deasupra, al Corinei, cei doi care, previzibil, vor forma un cuplu promis destrămării: Corina și Ștefan Valeriu. Ei vin din cealaltă lume, a modernilor singuratici, pariind pe himere mai mult decît pe realitatea la care nu consimt. El, omonimul aceluia din Femei, e un rezistent, un retras, dar unul de cursă scurtă: „unsprezece luni pe an sunt și eu un om grăbit, un om crispat
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
lucru cu scuturări de sfîrșit de lume. „și, dacă munca trosnește din brațe, din piatră, din fer" (Note de toamnă) nu o face decît spre a-l neliniști pe cel care vrea să țină de alt rost, mai leneș, mai singuratic, mai deosebit. Uniformitatea de furnal e cea care zguduie acest anotimp în care poeții au „brațele învinse". Sub pustiul pe care ți-l închipui, pustiu de lume fără rost, e freamătul acestor mașini ocupate, duduirea unei clase de străini aliniați
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
The New College of Humanities. Momentul e, trebuie să recunoaștem, neașteptat, iar gestul reprezintă un act de temeritate. Demersul e și sfidător: atunci când centre de mare tradiție, inclusiv Oxford și Cambridge, nu-și mai ascund dificultățile, iată că un aventurier singuratic îndrăznește să înoate împotriva curentului. (Ca tristă anecdotă, de curând am avut prilejul să intru, chiar la ea acasă, în librăria lui Oxford University Press. Pe lângă faptul că rafturile care mă interesau, cele de literatură și teorie literară, erau absolut
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
au vândut? Mă gândesc la cazuri ca al lui Olimpiu Boitoș, istoric literar, colaborator, printre alte publicații, la "Gândul românesc", sinucigân-du-se în 1954, nume mai important decât al tuturor criticilor oportuniști care făceau legea în anii '50. Mă gândesc la singuraticul și discretul poet Aurel Chirescu (1911-1996) sau la Mircea Popovici, în vârstă de 85 de ani astăzi, care nu a revenit în actualitatea editorială din 1946 până în 1987, neacceptând nici un compromis. Mă gândesc la anglistul și prozatorul Dragoș Protopopescu, care
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
despre orășean și marginal, nu doar pentru că se potrivesc cel mai bine cu mentalul nostru, cu propriile noastre curiozități ori prototipuri, ci pentru că refac, printr-o tehnică a contrastului și extremei, tocmai această esență oximoronică a omului medieval. Un ins singuratic, si totusi legat prin mii de fire de o comunitate, familie, breaslă, oraș, țara. Un ins care nu poate supraviețui decît dacă e acceptat de ceilalți, si care se caracterizează, totuși, tocmai prin diferența. Omul medieval, așa cum îl portretizează atît
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
aduce drept plocon două știuci, un mușchiuleț de porc și carne de berbec dobrogean. Când se întâmplă toate acestea și cele care urmează? În mijlocul verii anului 1926! De unde deducem, căci în proza lui Paul Georgescu nu există temporalitate clară, balzaciană? Singuraticul Gabriel reflectează astfel în pagina a patra a romanului: Își simțea pielea năclăită de sudoarea nopții. Să fim noi oare în secolul douăzeci, cum clamează părelnicele colendare, de douăzeci și șase de anișori? Că eu tot în al nouășpelea veac
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
mai mari din America, aflând că Ugu și Eeee, preschimbați în doi fulgi de zăpadă de vrăjitorul cel rău, ajunseseră amândoi... unde credeți, dvs.? tocmai pe o altă planetă din cer, duși de vânt și troieniți în lumea străină și singuratică a acelui corp ceresc. Cum, necum, doctorița Asklepia interveni și i se aduse la cunoștință că cei doi fulgi de zăpadă puteau reveni la locul lor, dacă mama băiatului, Ka, ar fi întâlnit în țara ei, Foca-zeiță și i-ar
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
livre!" Dvs. ce părere aveți? În orice scriitor somnolează ideea singurătății? - "Ideea" (dar de ce ideea?!) "singurătății", cred că nu; a singularității, însă, da. - Singurătatea e tăcere, e angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de odinioară), și-o dorește cu adevărat? Nu mă gândesc, se înțelege, la solitudinea indispensabilă creației și, ca atare, autoimpusa, ca o asceza temporară; nici, vai, la recluziunile forțate, pe care, -n veacul
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Mi-ar fi plăcut să fiu altul și altfel decât sunt în fiecare zi! ” (p. 15) Însă, cine a fost o dată „incoruptibilul și intransigentul” Robespierre - rămâne pentru totdeauna. „Când te-am cunoscut erai un om bizar, special, tăcut, introvertit, destul de singuratic pentru un jazz-man.” (p. 201), îl descrie Relli când s-au reîntâlnit după mulți ani. Dar, un vechi prieten de liceu îl știe cu totul altfel: „În realitate ești un trăsnit, nebun, un rebel, un revoltat, un provocator și chiar
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
colaborare, ca voce de post, din partea Prima TV. Pentru asta am participat, ca orice artist serios, la un casting, chiar dacă experiența mea în domeniul "voice-over" depășește 12 ani. Astfel, după mai mult de doi ani de lucru ca independent, lup singuratic, am reintrat într-un colectiv, într-o echipă. Nu e nici o lună de când lucrăm împreună și deja mă simt integrat. Asta și pentru că, pe de o parte îi cunoșteam pe unii dintre ei, pe de alta fiindcă anii de experiența
Marius Vintilă, voice-over la Prima TV by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77959_a_79284]