3,963 matches
-
să se interpună încă o dată între el și viața pe care o alesese, însemna, probabil, că Preaînaltul decisese că acest dușman trebuia distrus și că el, Gacel Sayah, este instrumentul ales să-l nimicească. Insh’Allah! Trecură două motociclete cu sirenele urlând și, aproape în același moment, în partea de sus a bulevardului, oamenii începură să aclame și să aplaude. Indiferent la tot ce nu avea legătură cu misiunea sa, targuí-ul băgă mâna în sacul de piele și căută culasa revolverului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și aplauda, iar de la ferestrele caselor femei și copii aruncau flori și serpentine colorate. Strânse arma cu putere și așteptă. Orologiul gării slobozi două bătăi, îndemnându-l, parcă, încă o dată să uite totul, dar ecoul lor se pierdu între urletele sirenelor, strigăte și aplauze. Targuí-ul simți că-i vine să plângă, ochii i se încețoșară, blestemă cu glas tare gri-gri-ul morții, iar polițistul care stătea cu brațele întinse în fața lui se întoarse să-l privească, surprins de o frază al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trăsnit de un fulger divin, rămase paralizat de uimire. Răsună o rafală de pistol-mitralieră, și Gacel Sayah, inmouchar mai cunoscut cu porecla de Vânătorul, căzu pe spate, mort, cu corpul ciuruit și nedumerirea zugrăvită pe chip. Mașina acceleră brusc și sirenele se porniră să urle, deschizându-și drum în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit de popoarele nomade din nordul Africii. Țarc sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ea pieptul și spatele, gâtul și subsuorile, apoi o arunca într-un colț. Voiam să fac și eu întocmai ca el mai târziu, căci aveam convingerea că e ceva foarte bărbătesc, așa cum văzusem într-un film alb-negru american. Când șuieră sirena fabricii în America, muncitorii se duc undeva, în aer liber, și maiourile lor sunt pătate de sudoare. Pielea le strălucește de la picăturile de transpirație, ca și cum tot corpul le-ar fi presărat cu niște sori mititei. Dacă se plictisesc, caută un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fiare trupuri umane jalnice care, În conformitate cu logica matematică a coliziunilor, ar fi trebuit să fie moarte, chiar moarte de-a binelea, dar care, În ciuda gravității rănilor și traumatismelor suferite, continuau să trăiască și astfel erau transportate la spitale, În sunetul sirenelor sfâșietoare ale ambulanțelor. Nici unul dintre aceștia nu avea să moară pe drum, ba chiat toți aveau să dezmintă cele mai pesimiste prognosticuri medicale, Amărâtul ăsta nu are nici o șansă, nici nu merită să-mi pierd timpul și să-l operez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ochii săi se despart cuprinși de teroare de obiectele din jurul său, se agață de dulapul de haine, de jaluzelele trase, de fotografia acelei case vechi, ce o fi acolo, deasupra acoperișului, nori sau umbre ale norilor? Se aude înfundat o sirenă, iar eu ies de după ușile dulapului cu un tricou alb și o pereche de pantaloni de trening, pentru a fi ușor de îmbrăcat, îi trag tricoul peste cap, gâtul lui pare mai relaxat acum, ca și când îi face bine să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
capătul ambulanței cu mișcări precise, asemenea celor ale unor gunoieri, eu îl urmez, mă așez pe băncuța destinată rudelor îngrijorate, pe care le poți vedea din profil după un colț de perdea, atunci când trece ambulanța pe lângă tine pe stradă, cu sirena pornită, iar tu îți ridici ochii, le privești profilurile îngrijorate și știi, viața lor s-a făcut țăndări, soarta le-a fost pecetluită. Capitolul treitc "Capitolul trei" Prin perdeluțele albe, care au cunoscut atâtea suferințe, văd chipurile acelea familiare, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă voi mai bucura niciodată, nu voi mai ieși din casă niciodată, numai de-ar putea să meargă din nou, Noghi a mea, să poată vorbi, să nu pățească nimic, deja suntem în ambulanță, exact ca acum, numai că atunci sirena era pornită și nu oprea la semafor, ea era inconștientă, o păpușă albă din ceară, cu fața împietrită de teroare sub masca de oxigen, ca și când ar fi ascultat o poveste de groază, al cărei sfârșit nu putea fi încă prevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
însă mi se părea că văd pe buzele sale vârful codiței unui zâmbet, ca și când ar fi repurtat o victorie secretă. Capitolul patrutc "Capitolul patru" Chiar în clipa în care o pornim spre clinică, auzim apropiindu-se de noi cu repeziciune sirenele unei ambulanțe, mieunând în urechile noastre ca niște copii agitați, în momentul acela suntem lăsați de izbeliște, toată atenția îndreptându-se către oaspetele cel nou. Privesc în urma mea cu o curiozitate stânjenitoare, cine o fi noul rege, iar atunci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în dar de la un vecin, iar ea mă umplea de o fericire greu de descris, o fluturam iar și iar emoționată, ca și când aș fi fost la bordul unui vapor, luându-mi rămas-bun în zgomotul prelung și plin de aburi al sirenei, neștiind cât de periculoasă va fi călătoria. Acum mă întind sub pomul de zi de naștere, frunzele lui taie soarele în bucăți mici, legănându-se ca algele, schimbându-și forma încontinuu. Cât de mult îmi plăcea să stau culcată aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văd vesele și fericite, iar acum e doar tăcerea aceasta care vine dinspre ea, inundând încăperile de marmură, pare că fiecare colț asupra căruia ea își odihnește privirile îi răspunde printr-o tăcere plină de tensiune. Dar dintr-odată strigătul sirenelor se prăbușește peste noi, sunt atât de aproape de noi, ca și când înăuntrul mallului ar bântui o ambulanță, distrugând magazinele, împiedicând ieșirea mulțimilor, iar eu sunt pe punctul de a mă arunca înainte căutând adăpost, dar sunetul începe să se îndepărteze, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privit liniștiți de la fereastra spălătoriei aflată la mansardă, ne-am și sărutat. Așa cum prezint eu lucrurile acum, par chiar ciudate, dar așa s-au întâmplat ele de fapt. Ne beam cafeaua de după masă și vorbeam despre universitate, când am auzit sirenele mașinilor de pompieri. Se apropiau tot mai mult și mi se părea că numărul lor crește. Lumea fugea speriată și unii țipau chiar. Midori s-a dus într-o cameră cu vederea la stradă, a deschis fereastra și a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o țigară. I-am dat o țigară de-a patronului, pe care a fumat-o cu evidentă plăcere, și după ce s-a terminat melodia, a plecat fără m\car să-mi mulțumească. La interval de aproximativ cincisprezece minute se auzea sirena ambulanței sau a mașinii poliției. Trei funcționari beți, în costum și cravat\, au trecut și ei prin fața magazinului, râzând cu poftă ori de câte ori îi strigau unei fete cu părul lung, frumos, dintr-o cabin\ telefonică: „Maaaamă, ce bucățică!“ Cu cât priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
următoarelor două case. Puteau să fie oricîți În spate. Era conștient de asta, mai ales că acum nu mai auzea la fel de bine, ca după-amiază, din cauza radioului pornit În a doua casă. Deodată, mecanic și În crescendo, se auzi sunetul unei sirene și tînĂrul simți un val de pișcături pe pielea capului. Valul veni repede, ca atunci cînd roșești, și era ca o căldură Înțepătoare, Însă trecu la fel de repede precum apăruse. Sirena fusese la radio - era dintr-o reclamă și fu urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
casă. Deodată, mecanic și În crescendo, se auzi sunetul unei sirene și tînĂrul simți un val de pișcături pe pielea capului. Valul veni repede, ca atunci cînd roșești, și era ca o căldură Înțepătoare, Însă trecu la fel de repede precum apăruse. Sirena fusese la radio - era dintr-o reclamă și fu urmată de o voce: „Pasta de dinți Gavis. Nu se alterează, e de neîntrecut, e cea mai bună“. Enrique zîmbi În Întuneric. De-acum era timpul să vină cineva. După sirena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Sirena fusese la radio - era dintr-o reclamă și fu urmată de o voce: „Pasta de dinți Gavis. Nu se alterează, e de neîntrecut, e cea mai bună“. Enrique zîmbi În Întuneric. De-acum era timpul să vină cineva. După sirena de la reclamă urmă un copil care plîngea și despre care se spunea că va fi pe deplin mulțumit cu Malta-Malta, și apoi un claxon și un client care cerea benzină cu propan - „Nu-ncerca să-mi vinzi gogoși. Am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cerut benzină cu propan. Mai multă economie, mai mulți kilometri. Cea mai bună“. Enrique știa toate reclamele pe dinafară. În cele cinșpe luni În care fusese În război nu se schimbaseră deloc - probabil că Încă folosesc aceleași discuri; și totuși, sirena aia Îl Înșelase și-l făcuse să simtă pișcăturile alea usturătoare pe scalp, care erau o reacție clară În fața pericolului, așa cum un cîine de vînĂtoare Înțepenește cînd simte mirosul de prepeliță. La Început nu simțea pișcăturile. Înainte, pericolul și teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și cele două perechi de buze În Întuneric apăsÎnd una pe cealaltă și făcÎndu-i să se simtă acasă Într-un fel fericit și blînd, Întunecat și călduros, și nici urmă de durere În Întunericul Ăla, cînd deodată se auzi sirena, cu violența unei tăieturi - se auzea tot mai tare și aducea cu sine toată durerea din lume. Era sirena adevărată, nu cea de la radio. Și nu era una singură. Erau două. Veneau din ambele capete ale străzii. Își Întoarse capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Într-un fel fericit și blînd, Întunecat și călduros, și nici urmă de durere În Întunericul Ăla, cînd deodată se auzi sirena, cu violența unei tăieturi - se auzea tot mai tare și aducea cu sine toată durerea din lume. Era sirena adevărată, nu cea de la radio. Și nu era una singură. Erau două. Veneau din ambele capete ale străzii. Își Întoarse capul și se ridică-n picioare. Se gîndi că Întoarcerea acasă nu durase prea mult. — Ieși pe ușa din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Dar du-te. Eu o iau În partea ailaltă. Du-te. La dracu’, du-te. Intrară În bălĂrii În același timp. Enrique alergă vreo douăzeci de pași și apoi, cînd mașinile poliției opriră În fața casei și nu se mai auziră sirenele, se aruncă la pămÎnt și Începu să se tîrască. Polenul i se lipea de față și, În timp ce se tîra pe coate și buruienile Îi Înțepau ascuțit și des palmele și genunchii, le auzi venind În spatele casei. O Înconjuraseră. Se tîra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de față și, În timp ce se tîra pe coate și buruienile Îi Înțepau ascuțit și des palmele și genunchii, le auzi venind În spatele casei. O Înconjuraseră. Se tîra mai departe, gîndind intens, fărĂ să dea vreo importanță durerii. „De ce au pornit sirenele?“, se gîndi. „ De ce n-a venit o a treia mașină din spatele casei? De ce nu pun un reflector pe cîmp sau de ce nu se apucă să caute cu lanternele? Cubanezi...“, se gîndi. „E posibil să fie chiar atît de proști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să caute cu lanternele? Cubanezi...“, se gîndi. „E posibil să fie chiar atît de proști și de teatrali? Trebuie să se fi gîndit că nu-i nimeni În casă. Or fi venit doar să confiște marfa. Dar de ce au pornit sirenele?“ Îi auzi În spate cum sparg ușa. Se Împrăștiaseră În jurul casei. Cineva suflă de două ori Într-un fluier și el continuă să se tîrască. „Ce proști sînt“, se gîndi. „Da’ de-acum tre’ să fi găsit coșul și vasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drum, cînd auzi un declic și un reflector Îl prinse-n raza lui - se uita drept În lumină și Întunericul se Întindea ca o linie subțire de ambele părți. Reflectorul era al mașinii de poliție care se apropiase Încet, fărĂ sirenă, și se postase Într-un colț al cîmpului. În timp ce Enrique se ridică-n picioare, slab, sfrijit, profilat clar În lumina reflectorului, Încercînd să-și scoată pistolul mare din tocul de pe umăr, mitralierele de lîngă mașina Întunecată deschiseră focul asupra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Își Încordă mușchii spatelui. Kate Își Întinsese ambele picioare pe spinarea lui, de parcă și le-ar fi sprijinit pe un buștean În fața focului. — Nu fi așa de sigur, spuse Odgar. — Ba-s foarte sigur. Eu o să mă-nsor cu o sirenă. — PĂi, atunci ea ar fi doamna Wemedge, se băgĂ Kate. — Ba n-ar fi. Nu i-aș da voie. — Cum ai putea s-o-mpiedici? Aș ști eu. Doar să-ncerce și vede ea. — Sirenele nu se mărită. — Uite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o să mă-nsor cu o sirenă. — PĂi, atunci ea ar fi doamna Wemedge, se băgĂ Kate. — Ba n-ar fi. Nu i-aș da voie. — Cum ai putea s-o-mpiedici? Aș ști eu. Doar să-ncerce și vede ea. — Sirenele nu se mărită. — Uite, cu asta n-aș avea nici o problemă, spuse Nick. — Ți-ai lua-o cu legea Mann, spuse Odgar. — PĂi n-am depăși limita de patru mile. Ne-am lua mîncare de la contrabandiști. Odgar, dacă ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]