KorAP: Find »[drukola/base=soacră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...97 >

2,424 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898

Ei, asta în povești, nu pe aici pe la oraș. Crezi că eu num-am plimbat prin grădină? Nici eu n-aș crede că-i ține în casă. Însă să știi că aici sunt ascunzișuri pe care numai el le știe și soacră-mea, ascunzișuri de casă veche. Ai să vezi că bătrânul nu face iarna foc, să-l tai, în cutare sobă, ceea ce înseamnă că-i e frică să nu-i ardă bănetul ascuns prin apropiere. În definitiv, treaba lui, vorba dumitale

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
tine, ticălosule! Aglae începu deodată să plângă, din nervozitate, cu sughițuri ascuțite, ca și Aurica altă dată. Apoi își șterse brusc ochii și luă o mină și mai dușmănoasă ca înainte. Pe buzele lui Stănică flutură un zîmbet: " Mare cutră, soacră-mea asta! gândi el. Cum sare capra, sare și iada. Așa ar fi în stare să facă și iubita mea Olimpia, dacă, Doamne ferește, aș fi bolnav și bătrân. Familie scîrboasă!" - Mamă, continuă el tare, de ce-ți strici sănătatea? Fiirezonabilă

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
cine, mai mult ca o soră, poate să ghicească trebuințele unui frate? Supărări trecătoare, fleacuri. Pentru niște copii nu face să împingeți lucrurile prea departe. Poate greșeala nu e de partea dumitale, de acord. Eu spun chiar: greșeala e a soacră-mi. Nu trebuia s-o jignească pe Otilia. Dar vezi și dumneata. E singură acum, necăjită, moș Simion bolnav, gîndește-te însuți. Moș Costache contemplă ironic pe Stănică și zise, în sfîrșit: - Și... și ce dorește de la mine? Nu stă bine

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
dumneata, Titi e ca un gândac puturos lângă un cal de rasă. Indignarea metaforică nu încîntă pe Felix, care era plictisit de a se ocupa de probleme cu totul străine de conștiința lui. Stănică urmă relațiunea: - Și cum îți zisei: soacră-mea strânge bani. Mi se pare mie că vrea să cumpere o casă pentru Titi, să-l instaleze cu nevasta pe care i-o găsi-o și să stea și ea cu ei. Ei bine, Aurica, bănuind-o, a urmărit

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
sa umblă pe la bijuterii să vândă ceva. Atunci a desfăcut, cu un ac de cap îndoit, scrinul, unde știa că sunt brățările și a văzut că lipsesc. A fost scandal mare, să nu spui nimănui. Aurica a plâns, a țipat, soacră-mea a pălmuit-o că umblă la scrin, și celelalte. Acum s-au împăcat. Foarte bine. Cine știe ce învoială au făcut împreună?! Însă, eu acum vin să te-ntreb: frumos e asta? Dar Olimpia, ale cărei interese le prezint, nu are

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
să ia față de aceste ieșiri, pentru el indiferente, întrebă ca să se afle în vorbă: - Și acum ce faci? Stănică se uită în toate colțurile odăii, deși era de prisos, apoi șopti la urechea lui Felix: - Vreau s-o înduplec pe soacră-mea să-mi dea, cu titlu de împrumut, niște bani. Am învățat-o pe Olimpia s-o atace, sub cuvânt că trebuie să facă imediat avort. Banii împrumutați între rude sunt bani aruncați. Mai repar puțin din pierdere. În cele

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
în care se aflau cărți de joc și fel de fel de nimicuri, bine așezate, privi repede și grăbit, luă numai un creion roșu și albastru, neascuțit, împingînd iarăși cutia la loc. " Al dracului moș, murmură el, cum seamănă cu soacră-mea! De unde are el atâtea creioane neîncepute? Să-i fi cerut, nu ți-ar fi dat." Reapărut în odaia cu musafiri, Stănică împărți, generos, tutunul din chesea, oferind, parcă în deriziune în cele din urmă și lui moș Costache, care

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
venit pe la noi. - Nu pot, dragă, se posomorî Stănică, viața mea trece prinmomente decisive. Ori, ori... - Tu totdeauna treci prin momente decisive. Așa ești tu, cu gura mare. De când te-ai însurat, te-ai înfundat nu știu pe unde, la soacră-ta. Vino să-ți facă Costică un loc la fabrică. - Nu mă fac eu, dragă, slugă, la vârsta asta. Poate dăDumnezeu și dău o lovitură. Persoana căreia îi vorbea Stănică era o cucoană mai degrabă tânără, dar bine hrănită, îmbrăcată

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
care părăsești familie, bogății, onoruri. - Mă strângi prea tare, reproșă moale Olimpia. - Te strâng ca să simți că ai îndărătul tău un apărător dezinteresat, devotat, pe soțul tău, pe tatăl fiului tău. Pe cine altcineva poți conta? Iubita ta mamă, și soacră mie, vinde tot ce are în casă, vrea să petreacă și să nu mai rămână și altuia un capăt de ață. Socru-meu abia ți-a dat baraca asta, ca să ne asigurăm un adăpost, sub demnitatea ta. Dar n-avea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
triumfător lui Felix, nu ți-am spus eu că are săse întîmple ceva extraordinar în curînd? He, hei, Stănică e totdeauna bine informat. Știți c-am făcut pe detectivul. L-am găsit pe Titi. - Unde e? - E acasă, îl tratează soacră-mea cu zeamă de lămâie. Stănică povesti scurta odisee a lui Titi. Nu fusese decât o banală escapadă. Titi se întîlnise cu Sohațchi, care îl bătuse pe umeri amical și-i făcuse teoria obiectivității. Între ei, zise el, nu putea

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
el uși, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu cred că nu există casă, în tot cartierul Matache Măcelaru, în care lemnăria să nu fie lucrată de Scarlat. Era un om simpatic afară din cale, martir al unei soacre greoaie, al nevestei și al copiilor. Semăna puțin cu Creangă, fiind mai slab, avea un râs sănătos, contagios și câteva expresii filozofice, printre care cea mai tipică era: "bun de tot!" Erau așa de țărani, încît mâncau pe o măsuță

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
tot ce făcea în momentele lui cele mai critice. Intram adesea în atelierul lui, unde îmi dădea bucăți de lemn și rândelele complicate să mă joc, și-mi spunea cu glas comic lucruri de astea: "Bun de tot!" "Cea bătrână (soacră-sa) nu vrea să-mi dea de mîncare! Hi,hi,hi! Bun de tot!" - Nu-i dădea chiar de mîncare? întrebă Otilia. - Nu, oricât v-ați mira. Scarlat muncea ca un câine, seîmbăta câteodată la desperare, și depunea tot câștigul

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Avusese copii mulți, pe care însă nu-i vedeam, fiind risipiți, și la care ținea cu fanatism madam, să-i zicem, Scarlat. Bietul tâmplar era persecutat în chipul cel mai groaznic. Mânca numai urzici, timp de o săptămână, în fața odioasei soacre ("cea bătrînă"), care mușca lacom dintr-un cârnat cu usturoi. Uneori, seara nu i se dădea de mâncare. Mi s-a spus chiar că a murit din cauza asta. A plecat dimineața la lucru și a picat jos, mort, după ce ceruse

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
o luptă grozavă între dragoste și datorie: dragostea merge, nu mă îndoiesc, spre dumneata, iar interesul ei e să-l aibă pe Pascalopol ca ocrotitor, fiindcă moș Costache n-are să-i dea nimic, te-asigur eu, fiindcă nu-l lasă soacră-mea. Îți repet: interesul și datoria, fiindcă bănuiala mea este că Otilia (ești om serios? pot să-ți încredințez un secret? adică, propriu-zis, o prezumțiune serioasă?), ei bine, Otilia trebuie să fie fata lui Pascalopol! Altfel, cum îți explici dumneata

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de ceară), popa aștepta la altar, când ne-am trezit în poartă cu o cupea, și, după ea, o căruță acoperită, din care au început slugile să descarce boccele, foteluri și alt calabalâc. Asta era zestrea. Fata a adus-o soacră-mea de mână, și era numai de treisprezece ani, și de mică ce era, nici nu știa bine ce înseamnă măritișul. Noaptea întîi a început să plângă că nu vrea să doarmă singură, fără mă-sa, și a trebuit să

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
de mână, și era numai de treisprezece ani, și de mică ce era, nici nu știa bine ce înseamnă măritișul. Noaptea întîi a început să plângă că nu vrea să doarmă singură, fără mă-sa, și a trebuit să rămână soacră-mea. Pe urmă, am luat-o cu binișorul și s-a deprins, dar sărea într-un picior și voia să se joace, nebănuind, he, he, ce urmăresc eu. Când era însărcinată, că am avut cu ea un copil, care n-

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
la loc, o chemă în șoaptă, se uită puțin prin odaie și scoase din perete o miniatură cu ramă de fildeș, pe care o ochise de mult, și o vîrî în sânul Olimpiei: - Ascunde-o bine, să nu te vadă soacră-mea, ăsta e unlucru de artă, trebuie păstrat în familie! Pascalopol veni la prânz și-i găsi pe toți inamicii strânși la masă în sufragerie, chiar și pe Vasiliad, care plecase și apoi se întoarse, ca orice bun medic curant

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
un negustor român după dumneata și te binecuvântează. De altfel e și o lege economică: bogăția înseamnă circulație. Intră în circulație, domnule. Adică ce urmărești dumneata, hai? Ca după o viață de economii, ca după o existență călugărească să vie soacră-mea să-ți ia tot și să petreacă cu averea dumitale? Evident, e sora dumitale, dar ea a avut partea ei, și dumneata ai avut-o pe a dumitale. Fiecare a avut talantul lui, cum zice la Sfânta Scriptură. Dumneata

Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

prăvălie la groapa Cuțaridei, el ar fi vrut ca fata să rămână pe lângă ei acasă. Nevasta lui Roșioară le aduse între timp câte o dulceață. Aglaia se așeză mai lângă Lina, o descusu cu vorbe mieroase și la plecare aruncă soacrei: - Ei, când jucăm la nuntă? Muierea dădu din umeri, se uită la dogar și la fată și nu spuse nimic. Pe urmă vem'se primăvara. Drumurile erau, toate, o iarbă. Peste mahalale se așternuse un cer leneș, albastru. Meșterul și-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
muieri cu copii după ele târâș, gospodari curioși și golani din cartier, glumind cu niște cârlane de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
doi copii, de față; nenea Ghiță Bîlcu, albit și posomorit, care usca în dușmănie cănile, cu mare pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda, tăcută, cu 31 ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu-și carâmbii, strigau către nași și trăgeau dușcă după dușcă, să-și facă curaj înainte de masă. Femeile gospodăreau cu soacra

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare. Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu-și carâmbii, strigau către nași și trăgeau dușcă după dușcă, să-și facă curaj înainte de masă. Femeile gospodăreau cu soacra la așternutul tacâmurilor. Aduseseră lămpi pe care le spânzuraseră prin pomi și legaseră câteva meșe puse cap la cap, acoperindu-le cu pânză. Scaune erau berechet. Stere cărase un butoi de vin, și nașul se îngrijise să-i spună de unde

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
terminaseră. Când șezu finul Tache, se ridică cuscrul Vasile, ca din partea miresei: Poat' să știe fiecare: Vreau să dorm pe-un pat mai tare.. Grigore se răsti la lăutari. Femeile cărau fripturile și sosurile în farfurii lungi. Se ridicase și soacra să dea o mână de ajutor. Stere asculta tăcut. Aburii băuturii începeau să-l cuprindă. Auzea viorile și armonica, și o veselie neobișnuită n făcea să se apropie de mireasă, să fie mai îndrăzneț. Ciocni de câteva ori la rând

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nostru! Noi știm cât a muncit și ce-a făcut, o luă nașul iar cu vorba, pentru ca să stea aici, cu noi, lângă fata lui, care azi o să-l lase și o să se ducă la casa ei, Dumnezeu să-i ajute! Soacra lacrimă pe umărul Aglaiei: - Se duce fata mea, mi-o ia străinul! - Lasă și dumneata, îi șopti muierea, vezi că se uită lumea! Nașul mai spuse: 36 - Căci, cetățeni! Cine este această fată? Floarea lui nea Marin! Și cine este

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Ziceți, mă, cu suflet, că vă spargem diblele-n cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe pavajul curții, înconjurîdu-și femeia, care pocnea din degete: - Și-așa! Și-așa! Cuscrul Vasile o răsucea pe soacră ca un titirez, lovea din călcâie și striga răgușit: -Hă-tu!Hă-tu! Stere cântărea paharele în palmă, se mai uita la Lina și nu-i venea s-o cheme. Parcă nu era acolo. Dacă nu -lar fi zărit pe Grigore

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]