3,862 matches
-
își schimbă numele, din 1958, în Adunare Parlamentară Europeană. Numărul membrilor crește în 1957 la 142, prin mărirea numărului de parlamentari desemnați de fiecare țară membră. Sunt reprezentate, practic, aceleași familii politice. Domină tot creștin- democrații (46,48%), urmați de socialiști (26,06%), liberali (13,38%) și comuniști (10,56%), la care se adaugă și membri neafiliați (3,52%). Ca o recunoaștere a importanței creștin-democrației europene, primii președinți ai Adunării, Robert Schuman (Franța) și Hans Furler (R. F. Germania) aparțin acestei
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
păstra până astăzi - Parlamentul European. Statele membre, numărul de membri și modul de desemnare a acestora, de către legislativele naționale se mențin aceleași (figura 11). De asemenea, continuă să domine marea familie politică a creștin-democraților (44,37%), urmată de cele ale socialiștilor (26,06%), comuniștilor (12,68%) și liberalilor (9,86%), la acestea adăugându-se și membri neafiliați (7,04%). Precizăm faptul că, în unele state, extrema dreaptă a avut aproape continuu reprezentare parlamentară internă (Italia), fapt întâlnit izolat și în R.
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
universal a unor intervale de aproximativ 5 ani (valorile pe care le menționăm reprezentând medii rezultate din raportarea datelor din acele intervale la numărul de scrutinuri naționale produse în acel interval). Domină, în continuare, creștin- democrații (47,18%), urmați de socialiști (25,35%), comuniști (14,08%) și liberali (7,04%); membrii neafiliați ating un procent de 6,34% (figura 12). Anul 1973 coincide cu prima extindere a Comunităților Europene, fapt ce are ca rezultat și creșterea, la 198, a numărului de
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
mărit și datorită creșterii numărului de locuri ce revin fiecărei țări). Prin aderarea Marii Britanii, Irlandei și Danemarcei, se schițează un alt grup europarlamentar, cel al naționalist-conservatorilor, cu cele 3,54% aceștia situându-se după familiile politice ale creștin-democraților (41,41%), socialiștilor (29,8%), comuniștilor (12,12%) și liberalilor (8,59%). Membrii neafiliați reprezintă, în această perioadă, 4,55% (figura 13). 114 Deși până în 1973 comuniștii nu au avut un grup parlamentar propriu, i-am grupat ca atare datorită importanței acestui curent
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
7 iunie fiind aleși 410 europarlamentari (alți 24 s-au adăugat, din partea Greciei, în 1981). Actualul grup parlamentar al popularilor (creștin-democrați) și al democraților europeni - totalizând 41,24% - a apărut abia în 1999, astfel încât pe primul loc s-au situat socialiștii europeni (28,34%), care aveau să domine Parlamentul European timp de două decenii. Celelalte grupuri parlamentare reprezentate erau: comuniștii (11,06%), liberalii (9,68%), democrații progresivi europeni (5,07%) și grupul tehnic al independenților - ecologiștii de mai târziu (2,53
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
14 iunie 1984 s-au desfășurat alegerile pentru a doua legislatură a Parlamentului European rezultat în urma sufragiului universal. Numărul europarlamentarilor a crescut la 518 în 1986, ca urmare a aderării Spaniei și Portugaliei (figura 15). Configurația politică era dominată de socialiști (31,85%) și de populari (creștin democrați) - care totalizau, împreună cu democrații europeni 36,29% din mandate. Se adăugau grupurile parlamentare ale liberalilor (9,85%), comuniștilor (8,69%), Uniunii pentru Europa și Alianței Democraților Europeni (5,79%), grupul tehnic al independenților
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
Un procent de doar 0,39 era reprezentat de membrii neafiliați. La 15 iunie s-au desfășurat alegerile pentru Parlamentul European în anul 1989. Numărul de membri și configurația politică au rămas neschimbate (figura 16). Cel mai important rămânea grupul socialiștilor (37,07% - inclusiv locurile ce reveneau Alianței Radicalilor Europeni), urmat de creștin democrați și democrați europeni (30,12%), liberali (9,46%), comuniști (8,69%), ecologiști - Curcubeul (5,21%), Alianța Democraților Europeni și Democrații Progresivi Europeni (4,25%) și Dreptele Europene
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
numai 1,93%. În anul 1994, alegerile europene s-au desfășurat în intervalul 5-12 iunie. Numărul parlamentarilor a crescut, ajungând la 626, atât ca urmare a reunificării germane, în 1990, cât și în urma aderării Suediei (1995), Finlandei și Austriei (1996). Socialiștii europeni (tot împreună cu Alianța Radicalilor Europeni) dețineau 37,38% din locuri, fiind urmați de popularii și democrații europeni - 28,91%, conservatori - 8,63%, liberali - 6,87%, stânga radicală (unită cu stânga ecologistă nordică) - 5,43%, ecologiști - 4,47% și euroscepticii
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
iunie 1999, s-au desfășurat următoarele alegeri pentru Parlamentul European. Se produce o rocadă între primele două grupări politice, pentru prima dată de la alegerea prin vot a eurodeputaților popularii reușind să devină cel mai important grup parlamentar (cu 35,78%). Socialiștii se mențin cu o pondere ridicată, pe poziția a doua (30,83%), fiind urmați, la mare distanță, de liberali (6,87%), ecologiști (6,07%), stânga radicală (5,59%), eurosceptici (3,35%) și conservatori (2,72%). Ponderea membrilor neafiliați crește la
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
modificărilor incluse și în Tratatul de la Lisabona (în curs de ratificare), din iunie 2009 Parlamentul European va avea 751 de membri. În urma acestor evenimente, structura politică a Parlamentului European este dominată de populari și democrați (35,8%) și de socialiști (28,03%), după care se regăsesc, la distanțe apreciabile, grupările politice ale liberalilor (13,25%), ecologiștilor (5,35%), stângii radicale (5,22%), apoi ale euroscepticilor (4,59%), conservatorilor (3,44%) și extremei drepte, reînființat recent, deși doar pentru câteva luni
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
ale euroscepticilor (4,59%), conservatorilor (3,44%) și extremei drepte, reînființat recent, deși doar pentru câteva luni (2,55%). Se adaugă membrii neafiliați - 1,78% (figura 19). Concluzii: Pe întreaga perioadă, orientările politice dominante sunt cele ale creștin democraților și socialiștilor, urmate, în ultima vreme de liberalii europeni, care și-au consolidat acest loc și datorită declinului extremei stângi după 1989; ecologiștii și euroscepticii ar urma să-și consolideze pozițiile în următorul deceniu, în vreme ce extrema dreaptă și conservatorii s-
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
ar putea să nu-și mai poată constitui grupuri parlamentare proprii. Țara în care opțiunea creștin-democrată s-a manifestat continuu este Germania. În vechile state membre acest curent politic a mai scăzut din importanță, situându-se ușor sub media europeană. Socialiștii europeni au reprezentat, în cea mai mare parte a perioadei studiate, a doua orientare politică în Parlamentul European (între 1979 și 1999 ocupând chiar primul loc); ponderi constant peste medie au avut până în 2004 în Germania, în statele Benelux și
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
probabil, Bulgaria; Se evidențiază diversificarea continuă a numărului de grupuri parlamentare, de la 4 în primii ani ai Adunării, la 7 în prezent (pentru câteva luni, în 2007, chiar 8). De asemenea, se observă că cele două grupuri importante - popularii și socialiștii - au ocupat în permanență primele poziții, alternând doar întâietatea; creștin democrații s-au regăsit în frunte din 1952 până la primele alegeri europene, socialiștii fiind pe primul loc timp de 20 de ani (1979-1999). Se preconizează menținerea situației actuale, cu popularii
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
câteva luni, în 2007, chiar 8). De asemenea, se observă că cele două grupuri importante - popularii și socialiștii - au ocupat în permanență primele poziții, alternând doar întâietatea; creștin democrații s-au regăsit în frunte din 1952 până la primele alegeri europene, socialiștii fiind pe primul loc timp de 20 de ani (1979-1999). Se preconizează menținerea situației actuale, cu popularii în frunte, din 1999, și în următorul deceniu, ca și consolidarea ponderii grupărilor liberalilor, ecologiștilor și euroscepticilor. Stânga radicală, care s-a regăsit
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
Anexa I.1.), ponderile fiecărui curent politic reprezintă medii ale reprezentării la nivelul legislativelor naționale ale orientărilor politice prezente în legislativul european. Deputații comuniști au fost mai bine reprezentați decât media Adunării pentru anii 1952-1956, în Franța și Italia. Europarlamentarii socialiști aveau o pondere mai importantă în R. F. Germania, Belgia și Luxemburg (figura 20). Liberalii se evidențiau peste medie în Franța, R. F. Germania și Belgia, în timp ce deputații creștin-democrați dețineau ponderi peste media europeană în Olanda și Luxemburg. Următorul interval
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
evidențiau peste medie în Franța, R. F. Germania și Belgia, în timp ce deputații creștin-democrați dețineau ponderi peste media europeană în Olanda și Luxemburg. Următorul interval, 1957-1961, se remarcă prin aceleași ponderi peste media europeană ale comuniștilor în Italia și Franța. Deputații socialiști se evidențiază în statele Benelux (Belgia, Olanda și Luxemburg). Liberalii au valori peste medie în Franța, dar și în Luxemburg și Belgia, iar creștin-democrații - în Olanda și R. F. Germania (figura 21). 116 Deși, din motive obiective, granițele R. F.
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
Valorile mai mari față de medie se distribuie, în profilul mediu al claselor spre dreapta, în timp ce valorile mai mici, spre stânga. În anii 1962-1967, comuniștii continuă să iasă în evidență în Franța și Italia, dar se remarcă și în Luxemburg. Deputații socialiști dețin ponderi peste media europeană în Belgia, R. F. Germania și Luxemburg, la fel ca și liberalii, care ies în evidență și în Franța (figura 22). Creștin- democrații continuă să domine viața politică în Olanda, dar au ponderi ușor peste
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
continuă să domine viața politică în Olanda, dar au ponderi ușor peste media europeană și în R.F. Germania și Belgia. În anii 1962-1967, comuniștii continuă să iasă în evidență în Franța și Italia, dar se remarcă și în Luxemburg. Deputații socialiști dețin ponderi peste media europeană în Belgia, R. F. Germania și Luxemburg, la fel ca și liberalii, care ies în evidență și în Franța (figura 22). Creștin- democrații continuă să domine viața politică în Olanda, dar au ponderi ușor peste
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
figura 22). Creștin- democrații continuă să domine viața politică în Olanda, dar au ponderi ușor peste media europeană și în R.F. Germania și Belgia. În intervalul următor (1968-1972) asistăm la menținerea peste medie a comuniștilor în Italia, Franța și Luxemburg. Socialiștii dețin ponderi peste medie în R. F. Germania și în țările Benelux, liberalii - în Belgia și Luxemburg, iar creștin democrații se evidențiază în Franța, R. F: Germania și Olanda (figura 23). Din 1973 „cei 6” devin „cei 9”, prin aderarea
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
Danemarcei. Aceasta duce și la începutul diversificării spectrului politic, precum și la organizarea, pentru prima dată, a comuniștilor europeni, într-un grup distinct de europarlamentari. Italia și Franța continuă să se evidențieze prin ponderi mai mari decât media europeană ale comuniștilor. Socialiștii se remarcă în R. F. Germania, Olanda, Danemarca și Marea Britanie (aici - prin laburiști), iar liberalii - în Belgia, Marea Britanie și Danemarca (figura 24). Creștin-democrații se evidențiază în R. F. Germania, Olanda, Franța și Italia, în timp ce conservator-naționaliștii ies net în evidență
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
organizate din 5 în 5 ani, în luna iunie. De asemenea, prin aderarea Greciei, în 1981, Comunitățile Europene ajung la 10 membri. În ceea ce privește grupul comunist, acesta se remarcă, prin tradiție, tot în Franța și Italia, lor alăturându-li-se Grecia. Socialiștii europeni se evidențiază, ușor peste medie, în țările Benelux, Marea Britanie și R. F. Germania, iar liberalii și democrații europeni - în aceleași țări, plus Danemarca și Franța. Primii deputați ecologiști - membri ai așa-numitului „grup tehnic” pătrund pentru prima dată în
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
dominant naționalist conservatoare, ei alăturându-i-se și Franța. În urma alegerilor din iunie 1984, comuniștii se mai mențin cu ponderi peste medie doar în Italia, prefigurându-se începutul declinului, accentuat după 1989, în urma dispariției regimurilor comuniste din partea central-estică a continentului. Socialiștii ies în evidență în R. F. Germania, Marea Britanie și Spania (aderată, în 1986, împreună cu Portugalia). Ecologiștii dețin ponderi peste medie tot în Danemarca, dar și în Italia. Liberalii și democrații europeni se remarcă în Portugalia, Franța și Belgia, în timp ce popularii
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
face remarcat în Franța, Belgia și Portugalia. Anul 1989 îi aduce cu ponderi peste medie pe comuniști, pe lângă tradiționala Italie, în Grecia, dar și în Spania, Danemarca și Marea Britanie. În aceste țări ies în 60 evidență, ușor peste medie, și socialiștii europeni. Ecologiștii se remarcă, de această dată, în Franța, R. F. Germania, precum și în țările Benelux. Liberalii europeni ies net în evidență în Portugalia (de unde, însă, vor dispărea ulterior fără urmă) și, discret, în Franța. Popularii europeni se remarcă
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
Suedia și Austria) duce la schimbări și în ceea ce privește preponderența diferitelor orientări politice în Parlamentul European. Astfel, în 1994, extrema stângă mai iese în evidență, raportând-se, însă la ponderi mai modeste, în Grecia, Spania, Portugalia și Marea Britanie, la fel și socialiștii europeni (figura 28). Ecologiștii dețin ponderi peste media europeană în Germania, țările Benelux, precum și în recent aderatele Suedia și Finlanda. Liberalii și democrații europeni se remarcă în aceleași state, plus Danemarca, iar popularii europeni - în Marea Britanie, Spania, Portugalia și Grecia
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
produs schimbări în configurația politică a Parlamentului European, atât pe ansamblu, cât și la nivelul orientărilor politice reprezentate. Astfel, extrema stângă s-a menținut peste modesta medie europeană în Portugalia, Spania, Grecia și Germania, acestora alăturând-li- se Cipru și Cehia. Socialiștii europeni se remarcă tot în aceste state, ușor peste medie, dar lor li se adaugă Ungaria, Slovenia, Belgia, Austria și România. Ecologiștii și grupările regionaliste rămân ușor peste medie în Irlanda, dar apar și în Estonia și, recent, și în
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]