1,592 matches
-
lucruri pe care masele fie că le-ndrăgesc, fie că le urăsc, și pe acestea să le condenseze în formule scurte. Așa le vor cristaliza imaginația, căci "anumitor cuvinte li se alătură, în mod trecător, anumite imagini: cuvîntul e doar soneria ce cheamă imaginea"151. O dată imaginea apărută, urmează acțiunea. Le Bon are încredere totală în limbaj. Nu în limbajul ca instrument al reflecției ori mijloc de comunicare, ci în limbajul-vehicul al sugestiei verbale. El atribuie cuvîntului, folosirii adecvate a vorbelor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
parcă (țin minte, fiindcă era legat totul de o premieră a mea la Ploiești!). Stăteam, pe-atunci, într-un bloc de lîngă Teatrul "Nottara", la etajul cinci. Dormeam de doar trei-patru ore (ajunsesem dimineața, de la Ploiești). Aud, prin vis, "bing-bangul" soneriei. Nu deschid. Insistă. Nu deschid. Insistă. Decid să cobor din pat. Năuc, mahmur, confuz, deschid deci ușa. O femeie potrivită ca înălțime, de circa 27 de ani, poate 30, cu părul lins și fața rotundă, avînd un zîmbet frumos trist
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
aversiune față de unele alimente ori pot avea un pattern alimentar foarte dificil de satisfăcut. Unii copii autiști pot avea manifestări anormale la stimuli senzoriali. Astfel ei pot prezenta:hipersensibilitate/hiposensibilitate la sunete, se pot speria ușor la sunete obișnuite precum soneria telefonului, lătratul câinilor, sirena poliției etc.;hipersensibilitate/hiposensibilitate la lumină (nu pot suporta o lumină mai puternică, deși sunt fascinați de ea);hipersensibilitate/hiposensibilitate la atingere - nu suportă anumite texturi (lâna sau haine cu etichete), (exemplu - o pacientă nu suporta
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
un sunet având o gamă mai largă de frecvență și fiind cu 40 dB deasupra acestei urechi. Dacă audiometrul cu care se examinează nu permite emiterea unui astfel de sunet, se recurge la o altă sursă de sonoră de tipul sonerie. Acest sunet este emis direct sau, de preferință, în cască. După unele tehnici se examinează, întâi, ambele urechi fără mascare, apoi se examinează urechea mai slabă, odată cu mascarea urechii mai bune. Mascarea nu este, numai un mijloc de investigare în
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
lui Hovey asurpra unei clase de studenți împărțită în două loturi omogenizate pe baza unei prime testări, unul dintre loturi lucrează în condiții normale, celălalt în condiții de distragere vizuală și auditivă a atenției. Cu toate că factorii perturbatori erau destul de puternici (sonerii, sirene, tuburi de orgă, apariția unor persoane îmbrăcate bizar), ceea ce crea condiții neplăcute și obositoare de lucru, totu și performanțele acestui lot, deși mai mici decât ale lotului de control, nu indică scăderi semnificative. Dacă luăm ca indicator doar randamentul
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
ambele spații de joc. În dormitor, Ilie își pune cravata cu mișcări precise și vioaie. Caută în șifonier și scoate un pachet mare de bancnote. Începe să le numere și să le așeze pe categorii, cu un vădit apetit. Sună soneria de la intrare. Ilie devine atent. Mina, în tot acest timp, așează, ca și Ilie, cu aceleași mișcări cu care el numără și sortează banii, lucruri de lenjerie de culoare neagră. Se duce să deschidă. Intră Vera, îmbrăcată în negru, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Scena 1 (Același decor, lumina e numai pe sufragerie. Masa e aranjată pentru patru persoane. La un capăt al mesei, Mina, îmbrăcată ca de sărbătoare, stă neclintită, cu privirea fixată într-un punct în care nu se vede nimic. Sună soneria, insistent, fără ca Mina s-o audă. Se aude cheia în yală, se deschide ușa și intră Ilie care are mîini un buchet mare de flori și un pachet cu prăjituri. O vede pe Mina) Ilie: (contrariat) Da' tu ce faci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Da' tu ai avut norocul ăsta? Val: Din fericire. Alex: Va să zică ești și tu prost! Val: Da, dar eu știu asta. Alex: Dar dacă eu făcînd filosofie aș descoperi că sînt deștept? Val: Ar însemna că ai făcut filosofie degeaba. (soneria de la intrare; în clipa asta apare, prima, Maria, precipitată, trăgînd-o de mînă pe Irina; imediat apare și bunica, mergînd liniștită; Maria face un semn către băieți, adică să se ridice în picioare și să intre în formație, ceea ce se și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că din cauza voastră. Am știut că voi sînteți piedica... m-ați pus să muncesc, să muncesc, să aduc și iar să aduc... să fac compromisuri... poate ilegalități... ca să vă fie vouă bine... Am obosit și ei au sesizat... și pac! (sonerie intrare; Mihai, greoi, se duce să deschidă) Delegatul: Sînt din partea comitetului de bloc. Maria: Știu... ne-am cunoscut... cu mesajul... cu felicitarea... Delegatul: (fără a confirma aprecierea Mariei) Am un mesaj. Maria: Aha, înțeleg se retrag felicitările... E și cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vreți să vă fac portretul? Alex: Ba da... dacă nu-mi pictezi și amprentele... Vecin 1: (la ureche) Pînă la urmă tot te învăț eu să pupi... Vecin 4: Ia! Auziți! Cred că le-am reparat pe toate! Auziți! (declanșează soneria cîtorva ceasuri, apoi la toate; soneriile și bătăile ceasurilor devin asurzitoare, insuportabile) Vecin 1: (lui Vecin 4) Termină cu hîrburile astea! Oprește-le, n-auzi! (Vecin 4, însă, e fericit și nu aude) Oprește-le că ți le sfărîm de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ba da... dacă nu-mi pictezi și amprentele... Vecin 1: (la ureche) Pînă la urmă tot te învăț eu să pupi... Vecin 4: Ia! Auziți! Cred că le-am reparat pe toate! Auziți! (declanșează soneria cîtorva ceasuri, apoi la toate; soneriile și bătăile ceasurilor devin asurzitoare, insuportabile) Vecin 1: (lui Vecin 4) Termină cu hîrburile astea! Oprește-le, n-auzi! (Vecin 4, însă, e fericit și nu aude) Oprește-le că ți le sfărîm de cap! (Vecin 4 tot nu aude
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vrei tu. El 1:... N-o vreau... Ea 2: Da' ce vrei? Vrei și cu ea și cu mine! Frumos Atunci hai s-o aducem aici. Să stăm împreună. Să fim o familie unită. S-o iubim amîndoi! Nemaipomenit! Nemaipomenit! (sonerie de intrare; Ea 2 se duce să deschidă ușa și se întoarce cu El la puterea n, chipeș, elegant, energic, surîzător) El n: Am mai trecut odată sau de două ori pe aici, dar nu erați acasă. Ea 2: Te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o sută de ani!? Și spectacolele?! Mă rog, ăla de la cincizeci de ani... să zicem... parcă e ceva mai aproape..., parcă mai știi pe cîte cineva..., cu unii chiar am fost coleg..., unii mai trăiesc... alții... Dumnezeu să-i ierte... (sonerie ușă) A venit! Nu-i dau drumu'! Nu-i dau drumu'! Și să-l ia naiba! În fiecare luni seara, ora nouăsprezece, de fix, vine, cică, să mă plonjeze în trecut... Da eu nu mai vreau să plonjez în trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fapt, se pregătește de primire aranjează fursecurile pe farfurie, pune pahare, o sticlă cu suc)... ca și cum trecutul ăsta ar fi un bazin... Și dacă în bazin nu există apă? Să mă strivesc de... trecut..., să mă înec în trecutu' ăsta?! (sonerie ușă) S-o crezi tu că-ți dau drumu'! Ca să mă freci tu pe mine cu ce roluri ai jucat..., ce mare ai fost tu..., că ce gagici ai avut tu... eleve, studente... și neveste... De parcă eu..., am avut și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dau drumu'! Ca să mă freci tu pe mine cu ce roluri ai jucat..., ce mare ai fost tu..., că ce gagici ai avut tu... eleve, studente... și neveste... De parcă eu..., am avut și eu... da nu mă laud ca el... (sonerie) Așteaptă! Adică de ce să-mi omori tu mie fiecare luni seara... adică ziua mea liberă..., relache, nu?, singura mea zi liberă... adică era seara mea liberă..., acuma am libere toate serile..., asta e. Și pentru ce? "Ca să ne plimbăm prin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prin parcul ăsta al lui..., mă face ramolit... ha!, că el o fi mai breaz... ha! Că abia mai știe ce roluri a jucat..., cine-s autorii..., sau regizorii..., sau colegii de teatru... îi mai ramolit ca mine..., eu măcar... (sonerie) ce voiam să spun..., a da, mai ramolit ca mine... E, dacă sînt mai ramolit, uite că uit că suni..., uit că-i luni..., uit că ești la ușă, dragule... și mă culc... (se așează într-un fotoliu și, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
întîi o chifteluță (o mănîncă) și o gură de vin..., numai una... că n-am voie... (bea din sticlă) Of, tare-i bun prezentul! (se face comod) Și-acum să-mi dorm puțin prezentul... olecuță numai... TABLOUL II (Același spațiu; sonerie telefon; pe ușa laterală intră Gh. P. unu; ridică receptorul) Alo! Alo! Da..., pe dracu' Salvarea...! (închide telefonul) Auzi, salvarea! Hm! Nu salvez pe nimeni...! De m-aș salva pe mine...! (se uită la ceas) Aoleo, eu în seara asta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
isteață foc... (aranjează, ca pentru spectacol, cele cîteva elemente de decor) Azi el dau Sînziana și Pepelea...; îi place ei să jos Spînul..., Doamne, c-o vezi cu cîtă pasiune..., cu cîtă credință intră în joc...!, numai copiii pot asta... (sonerie ușă) Da cine poate să fie la ora asta?! Că spectacolul e la ora 19... și-acum e abia 18...! Ia stai, ia stai puțin... că am o presimțire...! Azi ce-i? Ei, ce-i azi! Azi e marți..., că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu? Da uite că nu-i nici marți, și nici miercuri... (revelație) Dumnezeule!, e luni! Ziua mea liberă, ziua mea de chin... ziua... seara mea... muiată-n zeamă de trecut..., seara mea... ornată cu amintiri..., trecutul meu mîncat de prezent... (sonerie ușă) Da iar nu-i dau drumu'! (evident, faptele contrazic vorbele, adică aranjează masa pentru primire saleuri, fursecuri, sticla de sus, pahare...)... Să mă pună să-l joc iar pe Paleu...!, iar el să se laude că a refuzat rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adică, ha, el s-a opus partidului..., regimului..., și eu nu... Vai de capul ei opoziție... C-am zis atîtea da-uri..., și-am tăcut atîtea nu-uri..., că-mi era rușine să mă mai întorc acasă de la spectacol... Căcat! (sonerie ușă) Ei, acum iar mă culc și... noapte bună... (se ghemuiește în fotoliu; ușa se deschide și intră Gh. P. doi; cu aceeași valijoară; același joc din prima intrare; scoate toate pachețelele, sticla cu vin; se așează în fotoliu) Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cozi, și la serviciu, și-acasă... Nu, mie să-mi spui ce faci acum, azi, cum te opui tu la minciuna de azi, la corupția de azi, la demagogia și la sărăcia de azi...! Ia zi-i, cum te opui? (sonerie; pe măsură ce cei doi sînt cuprinși de panică, de frică, ascund dosarele, mîncarea, băutura pe sub masă, sub fotolii, sonerie devine asurzitoare; într-un tîrziu, Gh. P. unu se duce la ușă, ascultă înfricoșat și, în cele din urmă, o deschide; nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tu la minciuna de azi, la corupția de azi, la demagogia și la sărăcia de azi...! Ia zi-i, cum te opui? (sonerie; pe măsură ce cei doi sînt cuprinși de panică, de frică, ascund dosarele, mîncarea, băutura pe sub masă, sub fotolii, sonerie devine asurzitoare; într-un tîrziu, Gh. P. unu se duce la ușă, ascultă înfricoșat și, în cele din urmă, o deschide; nu e nimeni; un început de relaxare; sună soneria telefonului; un moment în care se jenează de felul cum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de frică, ascund dosarele, mîncarea, băutura pe sub masă, sub fotolii, sonerie devine asurzitoare; într-un tîrziu, Gh. P. unu se duce la ușă, ascultă înfricoșat și, în cele din urmă, o deschide; nu e nimeni; un început de relaxare; sună soneria telefonului; un moment în care se jenează de felul cum s-au comportat; Gh. P. unu ridică receptorul) Da..., bună seara, Ilinca..., știu că ai sunat mult... (către Gh. P. doi) e o fetiță din bloc... o spectatoare de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aia pe care o tot bolborosesc ăștia de azi...; omul falimentar, asta-i greaua moștenire! Ce faci, bei... sau mănînci? Gh. P. doi: Eu o să plec... Gh. P. unu: Acu', după ce-am suspendat spectacolul?! Mă lași singur... și cu soneria aia care-mi zbîrnîie în oase, și-n carne, și-n creier?! (Gh. P. doi se îndreaptă spre ușă) Bine, cum vrei..., atunci ne vedem... cînd o să ne vedem (Gh. P. doi a ieșit) Și iar nu mi-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai răbdare! TABLOUL III (După două sonerii de ușă, Gh. P. unu intră îmbrăcat într-o cămeșoaie albă, cu un fes de noapte pe cap; își privește ceasul.) Gh. P. unu: Hm, deși nu-i luni, sînt sigur că el e. El e! Vine să ne jucăm
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]