2,000 matches
-
alături de cântăreți precum Cornell MacNeil și Norman Treigle), apoi ca Părintele confesor din „Dialogurile carmelitelor ”de Francis Poulenc etc. iar la 19 mai 1961 în rolul lui Alfredo din „Traviata” pe scena operei din Monterrey. Între 1962-1965, împreună cu soția sa, soprana Marta Ornelas (n.1936), care i-a fost colegă la conservator, a fost angajat în Israel, la Opera din Tel Aviv, unde a participat la 280 de spectacole între anii 1962-1965. Prin cele 12 roluri pe care le-a interpretat
Plácido Domingo () [Corola-website/Science/311610_a_312939]
-
deținănd și postul de profesor de orchestrație la Conservatorul din București. Dacă lista creațiilor sale este redusă (muzică de cameră pentru pian, pian și vioară, pian și voce, "Trei piese pentru violoncel, Două capricii, Trei cântece pe versuri populare pentru soprană și orchestră, Trei balade românești pentru tenor și orchestră și piese simfonice amintite)", cea a lucrărilor orchestrate de Rogalski este impresionantă. Talentul și măiestria sa de orchestrator au metamorfozat piese corale, vocale și instrumentale din repertoriul romănesc și universal. Vesriunea
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
lied pe versuri de Heine, fără titlu, "Helle Nacht" pe versurile lui R. Dehmel - "Bourree" pentru violoncel și pian - "Canon", pentru vioară, violoncel și pian - "Cvartet de coarde" (1925 - premiul I al Premiului de compoziție "George Enescu") - "Patru "Evocațiuni" pentru soprană": "Cântecul Înțeleptului", "Cântecul Îndrăgostitului", "Cântecul ploii", "Cântecul leagănului" - "Două dansuri pentru suflători, pian și baterie" (1927 - mențiune la Veneția) - "Baletul frescă antică" - Muzică de scenă la piesa "Don Juan" de Victor Eftimiu - "Hora Ciciului" -"Salcia" - "Lăzărelul" - "Iancu Jianu" - "Mihu Copilul
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
polifonia renașterii tenorul era vocea de bază (vocală sau instrumentală), celelate voci fiind calculate în relație cu aceasta. ul ținea adesea note prelungi și constituia, prin melodia sa, așa numitul „cantus firmus”. Mai târziu va fi înlocuit în polifonie de soprană. Începând cu secolul XV, termenul de tenor începe să desemneze vocea masculină care cântă, născându-se astfel o nouă tipologie de voce masculină. O definiție mai complexă a tenorului: un cântăreț masculin cu un ambitus vocal ce pornește de la Do
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
(n. 22 iunie 1971, Katerineholm, Suedia) este o soprană suedeză, vocalistă a trupei Nightwish din februarie 2007. Înainte cânta alături de formația suedeză Alyson Avenue. Anette a început să cânte încă din copilărie. A început să studieze oboiul la vârsta de 8 ani. Mergea în turnee alături de mama ei și
Anette Olzon () [Corola-website/Science/311463_a_312792]
-
The Obsessive Devotion, Living A Lie)."" În luna aprilie a anului 2008, Epica a început un nou turneu de promovare în America de Nord, cântând alături de formațiile Into Eternity și Symhony X. Datorită problemelor de sănătate întâmpinate de solista grupului, Simone Simons, soprana de origine americană Amanda Somerville concertează în locul său. Până în prezent o singură melodie de pe album a fost extrasă pe disc single. Intitulată "Never Enough", aceasta a fost lansată pe data de 10 august, 2007. Piesa a beneficiat și de un
The Divine Conspiracy () [Corola-website/Science/312346_a_313675]
-
în rol principal, de după război. Pentru comparație, în aceeași perioadă în care Vasile Moldoveanu cânta la Metropolitan, 1977-1986, Luciano Pavarotti avea 100 de apariții, Plácido Domingo - 149, iar José Carreras - 51. Tot 105 apariții a avut în perioada interbelică și soprana Amelita Galli-Curci, într-o perioadă similară de 10 ani. A cântat zece roluri la Metropolitan Opera, fiind transmis în direct la TV în operele "Don Carlo" (1980 - 11 spectacole), "Il tabarro" (1981 - 12 spectacole) și "Simon Boccanegra" (1984 - 27 de
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
este o violonistă, soprană de coloratură și o profesoară de voce română care profesează la "Departamentul de Voce" al Universității Naționale de Muzică din București. Înainte de a se axa pe profesorat, a fost una din prim-solistele ale Operei naționale din București. Muziciană complexă
Eleonora Enăchescu () [Corola-website/Science/312981_a_314310]
-
solistele ale Operei naționale din București. Muziciană complexă care, după ce a absolvit Liceul de Muzică din Cluj-Napoca la secția vioară, în 1971, s-a orientat către o nouă direcție, cea a cântatului, desăvârșindu-și arta și tehnica sub îndrumarea celebrelor soprane Magda Ianculescu și Eugenia Moldoveanu. Și-a făcut debutul absolut cu rolul Violettei din La Traviata de Giusepe Verdi la Opera Maghiară din Cluj, iar între 1978 și 2000 s-a numărat printre prim-soliștii Operei Române din București. a
Eleonora Enăchescu () [Corola-website/Science/312981_a_314310]
-
prilejul a 85 de ani de la înființarea Operei Naționale Române), talentul său pedagogic este demonstrat și răsplătit zilnic de marile succese ale studenților săi pe scenă și la concursurile naționale și internaționale de canto. Eleonora Enăchescu a contrbuit la succesul sopranei Valentina Naforniță la " BBC Cardiff Singer of the World 2011," întrucât muziciana din Moldova a fost eleva lui Enăchescu la București, studiind pentru un masterat în voce. Pregătirea Valentinei pentru concurs a fost realizată intensiv și extensiv pe parcursul a cinci
Eleonora Enăchescu () [Corola-website/Science/312981_a_314310]
-
vieneze, perioadă începută efectiv cu Văduva veselă de Franz Lehár (1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena. Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice. Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
Franz Lehár (1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena. Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice. Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni deseori mai potrivite registrului baritonal. Din
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice. Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni deseori mai potrivite registrului baritonal. Din punct de vedere al construcției dramatice, intriga centrală se încheagă în jurul celor două personaje principale, de cele mai multe ori însemnînd, simplu, că ei se îndrăgostesc unul de altul, se despart din pricina
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
Do Me” au fost aspru criticate pentru imaginea mult prea provocatoare pe care o înfățișau interpretei, în ciuda vârstei sale. Încă de la debutul său, JoJo a stârnit interesul publicului prin vocea sa generoasă. Profilul vocal al interpretei se încadrează în categoria sopranelor spinto, iar întinderea sa vocală măsoară aproximativ trei octave (Do1 - Mi4), ea fiind capabilă să susțină note din registrul flajeolet. Criticii au aclamat talentul acesteia numindu-i vocea „superbă”, „extraordinară” și „remarcabilă”. De asemenea, JoJo a fost complimentată pentru modul
JoJo () [Corola-website/Science/310302_a_311631]
-
cameră a unui apartament. În ciuda dificultăților materiale, DeLuna a început la vârsta de 14 ani să urmeze cursuri muzicale în cadrul „Școlii de Arte și de Interpretare” din New Jersey, unde a studiat opera timp de patru ani. DeLuna a fost soprana în corul acestei instituții. În primul an a format un grup de fete intitulat „Coquette”. Genul muzical abordat era o combinație de latino cu hip-hop. Formația a cântat în deschiderea unui concert al rapperului Cassidy în 2004. Deși făcea parte
Kat DeLuna () [Corola-website/Science/309008_a_310337]
-
interpretat în maniera Rihannei, iar About.com obesrvă că pe refrenul acestei piese, DeLuna are „ceva din culoarea vocală a Shakirei”. DeLuna este capabilă să atingă note foarte înalte datorită celor patru ani în care a studiat opera. Este o soprana, registrul sau cuprinzând 5 octave. Abilitățile sale de interpretare sunt comparate cu cele ale altor cântărețe, cum ar fi Mariah Carey. Videoclipul piesei „Whine Up” debutează cu artista cântând o porțiune dintr-o arie de operă. Note acute sunt atinse
Kat DeLuna () [Corola-website/Science/309008_a_310337]
-
Benedictus, Agnus Dei"), având la bază șase strofe ale unui text poetic latin din veacul XIII și șase texte liturgice, ce fac parte din slujba funerară, partea denumită ""Lacrimosa"" fiind cea mai cunoscută. Recviemul este scris pentru patru voci soliste (soprano, alto, tenor, bas), cor mixt și orchestră. I. Introitus: "Requiem aeternam", adagio, re minor (cor, solo de soprană, cor). Urmată nemijlocit de: II. Kyrie, allegro, re minor (fugă) (cor) III. Sequenz IV. Offertorium V. Sanctus, adagio, re major și fuga
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
texte liturgice, ce fac parte din slujba funerară, partea denumită ""Lacrimosa"" fiind cea mai cunoscută. Recviemul este scris pentru patru voci soliste (soprano, alto, tenor, bas), cor mixt și orchestră. I. Introitus: "Requiem aeternam", adagio, re minor (cor, solo de soprană, cor). Urmată nemijlocit de: II. Kyrie, allegro, re minor (fugă) (cor) III. Sequenz IV. Offertorium V. Sanctus, adagio, re major și fuga "Osanna" (Chor) VI. Benedictus, andante, si major (cvartet de soliști) și fuga "Osanna" (cor) VII. Agnus Dei, re
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
-a a avut loc la Viena, la teatrul Kärntnertor (Theatre am Kärntnertor) în anul 1824 împreună cu uvertura "Sfințirea Casei" și primele părți ale compoziției "Missa Solemnis". Aceasta a fost prima apariție a lui Beethoven după 12 ani. Sala era plină. Soprana Henriette Sontag și Soprana alto Caroline Unger au apărut primele pe scenă. Deși performanța a fost oficial regizată de Michael Umlauf, capelmaistrul teatrului, Beethoven a împărțit scena cu el.Cu toate astea, cu doi ani mai devreme, Umlauf a privit
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
la Viena, la teatrul Kärntnertor (Theatre am Kärntnertor) în anul 1824 împreună cu uvertura "Sfințirea Casei" și primele părți ale compoziției "Missa Solemnis". Aceasta a fost prima apariție a lui Beethoven după 12 ani. Sala era plină. Soprana Henriette Sontag și Soprana alto Caroline Unger au apărut primele pe scenă. Deși performanța a fost oficial regizată de Michael Umlauf, capelmaistrul teatrului, Beethoven a împărțit scena cu el.Cu toate astea, cu doi ani mai devreme, Umlauf a privit cum Beethoven a încercat
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
ai Sächsische Staatskapelle Dresden, Philharmonischer Kinderchor Dresda, membrii orchestrei a Teatrului Kirov, din Marea Britanie, membrii ai Orchestrei Simfonice din Londra, din SUA, membri ai Filarmonicii din New York, și din Franța, membri ai Orchestre de Paris. Soliștii au fost June Anderson - soprana, Sarah Walker - mezzo-soprana, Klaus König - tenorul și Jan-Hendrik Rootering - bas. A fost ultima dată când Bernstein a mai dirijat o simfonie. A murit zece luni mai târziu. Bernstein a făcut prima sa înregistrare a simfoniei a IX-a în 1964
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
bas. A fost ultima dată când Bernstein a mai dirijat o simfonie. A murit zece luni mai târziu. Bernstein a făcut prima sa înregistrare a simfoniei a IX-a în 1964 cu Filarmonica din New York, pentru Columbia Capodopere, cu soliști Martina Arroyo (soprană), Regina Safarty (mezzo-soprană), Nicholas di Virgilio (tenor), Norman Scott (bas), și Juilliard Chorus. Mai târziu a fost reeditată pe CD. Aceasta a fost prima din cele trei înregistrări complete ale Simfoniei a IX-a. El a făcut a doua sa
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
CD. Aceasta a fost prima din cele trei înregistrări complete ale Simfoniei a IX-a. El a făcut a doua sa înregistrare a piesei cu Filarmonica din Viena pentru Deutsche Grammophon, în 1979. În această înregistrare au cântat Gwyneth Jones (soprană), Hanna Schwarz (mezzo-soprană), René Kollo, și Kurt Moll (bas), cu corul Operei de Stat din Viena. Sir Georg Solti a înregistrat simfonia a IX-a cu Orchestra Simfonică din Chicago de mai multe ori. Ultima lor de înregistrare a acestei
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
cu instrumente de epocă pentru o versiune 1987 EMI Records (relansat în 1997 sub eticheta Virgin Classics). Benjamin Zander a făcut o înregistrare în 1992 a simfoniei a 9-a, cu Orchestra Filarmonicii din Boston și a remarcat-o pe soprana Dominique Labelle (care a cântat prima dată cu Robert Shaw). 12 ani mai târziu, după Norrington, Philippe Herreweghe a înregistrat simfonia a IX-a, cu Orchestre des Champs-Élysées și Collegium Vocale. Sir John Eliot Gardiner a înregistrat versiunea sa pentru
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
patru orchestre) 1960 Kontakte (pentru pian, percuție și bandă) 1960 Telemusik (muzica electronică) 1961 Original (teatru muzical) 1961 Klavierstücke IX - X (pentru pian) 1964-1965 Mikrophonie (pentru tam - tam și live-electronic) 1966 Telemusik (muzică electronică și muzică concretă) 1969 Momente (pentru soprană, patru coruri și instrumente ) 1967 Hymnen (muzică electronică și muzică concretă) 1967 Prozession 1968 Stimmung (pentru 6 voci) 1968 Aus den Sieben Tagen (15 piese de muzică intuitivă) 1970 Mantra (pentru 2 piane) 1974 Inori (pentru unul sau doi soliști
Karlheinz Stockhausen () [Corola-website/Science/310692_a_312021]