7,703 matches
-
Gleb Uspenski, Lăcustele (1924), A. P. Cehov, Dragostea (1926) și Ivanov (1972), F. M. Dostoievski (mai multe proze, între care și romanul Eternul soț), I. S. Turgheniev, Un cuib de nobili (1967), Rudin (1967), În ajun (1969) ș.a. Se adaugă câțiva autori sovietici - Mihail Șolohov, Pământ desțelenit (I-II, 1949, 1960) ș.a. Dar cea mai importantă, probabil și cea mai bună ca nivel literar (dată fiind și colaborarea cu Ștefana Velisar Teodoreanu), este traducerea romanului Anna Karenina de Lev Tolstoi, care a apărut
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
pe front mezinul scriitorului, Paul-Mihu. Apar acum ultimul volum din trilogia Frații Jderi (Oamenii Măriei Sale, 1942), culegerea Poveștile de la Bradu-Strâmb (1943) și scrierea autobiografică Anii de ucenicie (1944). După august 1944 S. se alătură fără rezerve regimului impus de ocupanții sovietici și primește funcții importante: membru, apoi vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale (1947-1961), membru în Consiliul Mondial al Păcii, președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor (1956-1961; avusese această demnitate și în 1940, în cadrul Societății Scriitorilor Români), președinte de secție la
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Luceafărul” prezintă abia după 1989 fragmente, cartea apărând integral în 1993. Volumul de poeme Către Ieronim de Ileana Mălăncioiu a transpus figura de erou tragic a lui S. într-un simbol al etosului suferinței. Ca mărturie totală asupra gulagului - cel sovietic alături de cel al comunismului românesc, rival în oroare -, Drumul crucii se impune ca o carte singulară în literatura detenției, abundentă mai ales după 1989, de la N. Steinhardt, Paul Goma, Teohar Mihadaș și Ion Ioanid la Marcel Petrișor, Costin Merișca sau
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
din poemele lui Albert Samain, Stefan George și ale lui Rainer Maria Rilke. Alte traduceri, întreprinse după 1948 din scrierile lui Aleksei Surkov, Nicola Bajan, Stepan Șcipaciov, Evgheni Dolmatovski, Aleksandr Jarov, Anatoli Safronov ș.a., au fost strânse sub titlul Poeții sovietici cântă pacea (1950). În Cartea sângelui (Din lupta eroică a poporului grec) (1952) tălmăcește, din franceză, o serie de documente, publicistică și versuri, culegerea fiind dominată de o perspectivă politică deformantă, pe care traducătorul, vrând-nevrând, și-o asumă. A mai
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
care vine să rotunjească o tentativă sub anumite aspecte temerară în raport cu linia generală din epocă. SCRIERI: Amor 1926, București, 1937; Moscova (Reportaj despre metropola lumii noui), București, 1948; Enescu, București, 1956; George Enescu. Viața în imagini, București, 1961. Traduceri: Poeții sovietici cântă pacea, București, 1950; Muzica sovietică în plin avânt, pref. trad., București, 1951 (în colaborare cu Anda Boldur și Ada Steinberg); Cartea sângelui (Din lupta eroică a poporului grec), București, 1952; Leonid Lenci, Schițe humoristice, pref. Aurel Baranga, București, 1953
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
marxizantă, dar sub o influență venită dinspre pariziana „la rive gauche”. În acest sens, criticul contrapune romancierilor „descompunerii contemporane” (L. F. Céline, Erich Kästner, Alfred Döblin, Mircea Eliade în Huliganii) pe cei „proletari” (Louis Guilloux, Pierre Nizan) și pe „realiștii” sovietici (Feodor Gladkov, Vsevolod Ivanov). Apreciați în chip maxim sunt André Malraux (considerat totuși „un moment literar de tranziție”) și Mihail Șolohov. De altfel, din aceștia T. traduce (o porțiune apreciabilă din L’Espoir, sub titlul Nădejdea, în „Reporter” și un
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
povestiri inspirate, probabil, de evenimente reale, din biografia sa de combatant. În aceste narațiuni cu personaje conturate maniheist, copiii învață de mici să urmeze exemplul taților căzuți pe câmpul de luptă, iar ofițerii români conlucrează pentru binele țării cu „tovarășii sovietici” și cu simplii soldați. Până dincolo de pădurea vieneză este un scurt roman compus tot pe o pânză autobiografică. Ultima bătălie (1964), cea mai mediatizată carte a sa, cuprinde povestiri precum Caseta (reluată în 1966), unde formula proletcultistă predilectă nu pare
UBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
demnității celor ce conlucrează la această operă”. După al doilea război mondial se constituie Uniunea Scriitorilor din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească (primul congres se ține în 1954), ca parte componentă a Uniunii Scriitorilor din URSS și moștenitoare a Uniunii Scriitorilor Sovietici din Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească, fondată în 1934, în urma desființării, printr-o hotărâre din 23 aprilie 1932 a CC al PC(b) (intitulată Despre restructurarea organizațiilor literare și artistice), a Asociației Scriitorilor Transnistreni Răsăritul, creată în 1928; organizația a
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
observate, puse în pagină cu o tehnică sigură, comentate consistent și deseori entuziast, valorificate într-un registru liric fără excese. Sub titlul La masa de lucru. Dialoguri despre literatură (1958), V. a reunit o suită de convorbiri realizate cu scriitorii sovietici Ilya Ehrenburg, Mihail Isakovski, Nikolai Pogodin, Valentin Kataev, Konstantin Fedin, Leonid Leonov, Muhtar Auezov și cu regizorul-actor Nikolai Ohlopkov. Un proiect similar, realizat în 1976, se soldează cu rezultate care încă își păstrează valabilitatea: este vorba de antologia Scrisori din
VANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
2000; Șprițul minim garantat, București, 2003. Antologii: La masa de lucru. Dialoguri despre literatură, București, 1958; Scrisori din țara copilăriei, pref. edit., București, 1976. Repere bibliografice: Cezar Baltag, „La masa de lucru”, GL, 1958, 47; Pericle Martinescu, Acasă la scriitorii sovietici, „Veac nou”, 1958, 710; Ioan Grigorescu, „Ce lăsăm în urma noastră”, CNT, 1973, 14; Eugenia Tudor-Anton, „Ce lăsăm în urma noastră”, VR, 1973, 6; Nicolae Ulieru, „Ce lăsăm în urma noastră”, RL, 1973, 26; Cristian Livescu, „Scrisori din țara copilăriei”, ATN, 1976, 4
VANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
sub regimul dictaturii proletariatului, despre dogmatismul marxist, idei pe care Fundoianu ar fi voit să le facă publice, însă a fost împiedicat să le exprime într-o cuvântare ce urma să o rostească la Congresul pentru Apărarea Culturii, instrumentat de sovietici la Paris în 1935, după cum nu sunt comentate în integralitatea lor relațiile cu Leon Șestov și cu nihilismul iraționalist șestovian. Un plus de înțelegere a atitudinii lui Fundoianu față de suprarealism ar fi adus discutarea unor articole apărute în „Integral” (1927
STOLERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289961_a_291290]
-
Basarabia, unde va desfășura - probabil stabilit în orașul Bălți - o activitate publicistică și culturală menționabilă. Colaborează cu schițe, povestiri și articole la „Viața Basarabiei”, „Cuget moldovenesc”, „Flori de stepă”, „Itinerar” ș.a. A fost membru al Societății Scriitorilor din Basarabia. Invazia sovieticilor din 1940 îl face să se refugieze peste Prut. În 1952 este arestat la București și predat autorităților sovietice, care îl implică în procesul Pan Halippa și îl condamnă la douăzeci și cinci de ani de închisoare. Va fi deținut la Vorkuta
TAMBUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290046_a_291375]
-
nevoia de a se proteja pe sine însuși. Neîncrederea se generaliza pe zi ce trece. Instituțiile administrării societății, inclusiv cele de natură politică, erau, în bună măsură, lipsite de legitimitate prin însăși originea lor. Sistemul politic era cel impus de sovietici, și nu cel ales de cetățeni sau, cel puțin, de o elită locală. După 1989, dificultățile inerente, costurile sociale ale reconstrucției, corupția și performanțele economice scăzute, mult mai vizibile prin prisma libertății presei și a circulației persoanelor, au contribuit la
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de sus, cu privilegiile și obligațiile aferente, statutul ce le-a fost atribuit. Levada numește „egalitarism ierarhic” împăcarea cu această stare de fapt. O anchetă din anii ’90 constată că mai mult de 60% dintre persoanele interogate credeau că oamenii sovietici nu puteau trăi fără solicitudinea constantă a statului, fără tutela sa. Descrierile lui Bukovski și Levada ne amintesc de anii ’50 la noi. Aceeași presiune pentru asumarea unei noi conștiințe, pentru angajarea în lupta cu dușmani și inamici, pentru integrarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
încercat să găsească un domeniu propriu totalitarismului a fost Hannah Arendt, la puțină vreme după al doilea război mondial. În continuitate cu unele remarce din perioada interbelică, ea a considerat regimul nazist, tocmai învins, ca fiind foarte apropiat de cel sovietic, pe cale, la acel moment, de a se instala durabil în Europa Centrală și de Est. Analiza politologică pe care a realizat-o a fost asumată de o majoritate de cercetători. În acest spirit, R. Aron (1965), deși nu accepta decât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
grele în proiectul de transformare revoluționară a lumii își are originea în atracția pe care modelul economic al țărilor vestice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, adică cel de-al treilea ciclu al dezvoltării capitaliste, l-a avut asupra liderilor sovietici, în special asupra lui Lenin și Stalin (Chirot, 1999). Pe de altă parte, accentul pus pe industrializare, pe producția materială se explică și prin dogma determinismului economic formulată de Marx, potrivit căreia „producția” constituie „baza” pe care se înalță „suprastructura
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a fost speculată de diferite regimuri ideologice. Comunismul, în prima sa fază, a construit din miner un „proletar arhetipal”, un „vârf de lance al proletariatului”, un om nou. Minerii au acceptat această mitizare, care le conferea o aură simbolică. Lecția sovieticului Alexei Stahanov - care a extras într-o singură noapte 102tone de cărbune - a fost, de aceea, învățată cu aplomb. Implantarea fals vocațională a ideii de om nou a prins mai cu seamă în spațiile monoindustriale, așa cum era Valea Jiului. Comuniștilor le
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Rațiile speciale de hrană, accesul la magazine, spitale, policlinici speciale și un personal casnic alcătuit din dădace, bucătărese, femei de menaj, șoferi și personal de pază fuseseră introduse în viața locatarilor Kremlinului încă din 1918 (Bajanov, 1991). În 1923-1924, ideologii sovietici au organizat câteva importante dezbateri pe tema eticii bolșevice, ridicând și „problema femeii”. „Partidul are dreptul să-și arunce privirea în familia fiecăruia dintre noi și să-și promoveze în ea linia”, a declarat cu un asemenea prilej comisarul instrucțiunii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
medicale sau sanitare ori de către o persoană care nu are calificarea necesară”. Decretul 770/1966 - decretul antiavort Ce anume îl va fi determinat pe N. Ceaușescu ca la numai un an după preluarea puterii să ia măsura interzicerii avorturilor după ce sovieticii și predecesorul său, Gheorghiu-Dej, renunțaseră la ea? Faptul că respectiva măsură reprezenta o inițiativă de cel mai înalt nivel este dovedit de însăși forma ei de promovare publică: nu o lege impusă de forul legislativ al țării, ci un decret
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din Basarabia constituiau pentru noi o evadare din obișnuit. A.N.: În 1923 era tot România... N.I.: Da, era tot România. Aveam cunoștințe, prieteni. Între cele două comunități au existat relații normale până în 1940, când Basarabia a fost ocupată de sovietici. Noi, copiii, am fost afectați pentru că nu mai puteam face baie în Prut, unde ne întâlneam cu prietenii basarabeni. La scurtă vreme după ocupație, au apărut primele semne îngrijorătoare: bisericile au fost demolate, n-am mai văzut nici turlele bisericilor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
meu”, „Viața românească”, „Graiul Dâmboviței”, „Orion”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața” ș.a. Ideile antirăzboinice îi atrag, în 1941, excluderea din Comitetul de redacție al broșurilor educative pentru ostași. În schimb, spre sfârșitul războiului, una din povestirile sale este utilizată de sovietici ca material de propagandă. În ultimii ani ai vieții s-a văzut silit să renunțe la tipărirea unor volume de proză deja încheiate. Postum, din 1954 scrierile lui au cunoscut reeditări selective în colecții de mare tiraj, iar o parte
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
poetic, aspirând mereu la perfecțiune. R. este și un bun traducător în neogreaca al liricii contemporane românești, selecția să oprindu-se la Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ioanid Romanescu, Mihai Ursachi ș.a. SCRIERI: Scriitori ruși și sovietici în România (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1974; Literatura neogreaca în România (1950-1980). Bibliografie selectivă (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1981; Literatura neogreaca contemporană în România. Bibliografie (în colaborare cu Liviu Moscovici), Iași, 1998; De la Odysseas Elytis la
RADOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289093_a_290422]
-
sarcinilor trasate literaturii de V.I. Lenin, I.V. Stalin și, mai târziu, de A.A. Jdanov. Cel dintâi a fost proliferarea poematizărilor diluviale, simplist grandilocvente, cu oralitate ostentativ accesibilă; în vers liber, patetic, cadențat, după modelul lui Vladimir Maiakovski (familiar proletcultiștilor sovietici), erau hiperbolizați proletarii cu salopetă, șapcă și pumnul ridicat dârz, se celebra mașinismul și noul decor citadin, saturat de drapele și lozinci; în anii ‘45-’46 a fost lansat și un concept care e „varianta românească a proletcultismului” (Ana Selejan
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
pedagogic care le înlesnesc elevilor rebeli fie vindecarea unor presupuse vicii caracterologice, fie depășirea unor stări sufletești speciale. Concepute convențional și utilizând nu o dată clișeul tematic al utopiei tangibile (de pildă, în Uluitorul zbor al rachetei..., inspirați de primii cosmonauți sovietici, un grup de băieți ajung să proiecteze în laboratorul școlii o microrachetă), scrierile sale - „pilde mălăiețe”, cum le caracterizează Mircea Iorgulescu - vădesc o capacitate de invenție minimă, frecvent bruiată de corectivul moralizator. În altele, precum romanele Planetă de adolescent și
RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
, Orientare literar-ideologică adoptată în 1934 la primul Congres al scriitorilor sovietici și impusă scriitorilor din țările aflate în sfera de influență a URSS., r.s. are drept principiu conducător „zugrăvirea realității în dezvoltarea ei revoluționară”. Preluând conceptul de realism întemeiat pe ideea artistotelică de mimesis, r.s. își propune crearea unei
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]